„Copilul devine terorizat, practic, de părinte, adică, în loc să înflorească în relația parentală, în dragostea părintelui, într-o dragoste manifestată intenționat cu vorbe și gesturi frumoase, în loc să se bucure de treaba asta și să aibă cât mai multe nevoi îndeplinite de către părintele său, copilul ajunge să fie speriat, să fie îngrozit și intră pe un mod de supraviețuire, ca să poată să facă față urii părintelui, disprețului părintelui”, spune ea.
