Cu jenă recunosc că nu am mai ajuns la Muzeul de Artă din Craiova de ceva vreme. Și că în ultimele dăți când am vizitat clădirea, a fost din alte motive decât să petrec timp în galeriile ei.
Și nici la Centrul Constantin Brâncuși, inaugurat cu mai bine de un an în urmă, n-am ajuns. Am admirat structura abstractă, de sticlă, care se ridica în curtea Palatului Jean Mihail din Craiova și recunosc că am avut o senzație ciudată: se vor potrivi cele două clădiri, stilistic vorbind?
Una eclectică, care îmbină în special elemente de baroc târziu cu elemente neoclasice și câteva de arhitectură romantică, și una ultramodernă, transparentă, în forma unui ou, creat din straturi de sticlă, închis într-un cub de stică. Dar și la Luvru e o piramidă în față, nu?
Am ajuns la muzeu abia acum, într-un noiembrie ploios și rece, în căutarea unor povești frumoase care se întâmplă în România. Pentru că, dincolo de tot răul care mustește zilnic de peste tot, se întâmplă și lucruri bune care își fac loc mai greu pe agenda publică.
Iar după ce am vizitat Centrul Brâncuși, am plecat cu gândul că, dincolo de toate controversele construcției oului de sticlă, e un lucru bun care s-a întâmplat în România.
De la planuri la inaugurare, 11 ani
Ideea unui centru care să poarte numele lui Constantin Brâncuși a început cu un proiect al arhitectului Dorin Ștefan.
Arhitectul făcuse planurile unui pavilion, o continuare a unui proiect neterminat, din India, al marelui sculptor.
Structura ovoidă fusese gândită pentru a fi amplasată la București, dar planurile s-au schimbat în momentul în care autoritățile din Craiova i-au propus lui Dorin Ștefan o colaborare.
Muzeul de Artă Jean Mihail era în plin proces de restaurare și curtea muzeului trebuia amenajată.
Așa a apărut ideea unei construcții noi, dedicate lui Brâncuși, la Muzeul de Artă din Craiova. Și care ar fi urmat să adăpostească operele lui și să aibă și alte spații expoziționale.
„Ideea vine de la povestea unui pavilion pe care Brâncuşi ar fi trebuit să-l construiască în India. În 1931, Brâncuşi a realizat «Pasărea în spaţiu», cumpărată în acelaşi an de un maharajah din India, care a mai comandat alte două sculpturi: una din marmură albă, alta din marmură neagră, cu intenţia de a construi un pavilion pentru amplasarea acestora.
L-a invitat pe Brâncuşi să gândească un spaţiu în acest sens, care să fie prevăzut şi cu un templu cu statuia lui Buddha. (...) Brâncuşi nu a mai ajuns să ducă la bun sfârşit proiectul”, a explicat arhitectul Dorin Ştefan, în iulie 2011, când a prezentat planurile sale la Craiova.
Iar un spațiu expozițional dedicat lui Constantin Brâncuși la Craiova venea cumva ca o consecință firească a importanței pe care Cetatea Banilor a avut-o în viața lui Brâncuși.
Muzeul de Artă Craiova este unul dintre primele muzee din lume care a deținut o colecție de opere Brâncuși. În 1943, au fost prezentate publicului trei dintre creațiile sale: Orgoliu, Cap de copil, Sărutul.
Au rămas în patrimoniul muzeului până astăzi și li s-au mai alăturat alte cinci lucrări: Tors (Coapsa), Domnișoara Pogany, Vitelius, Ecorșeu, Scaun colțar.
De la planurile arhitectului Dorin Ștefan până la inaugurare, au trecut 11 ani. Și s-au schimbat multe în conceptul centrului. Operele lui Brâncuși au rămas acolo unde sunt de zeci de ani, în galeriile Muzeului de Artă, iar noua construcție urma să fie dedicată expozițiilor de artă modernă.
O imersiune într-un spațiu nonconformist
Dincolo de spectaculosul construcției de sticlă care se ridică într-o latură a curții muzeului, Centrul Brâncuși se desfășoară în subteran, pe câteva sute de metri pătrați. O structură simplistă, minimalistă, industrială, austeră, menită să nu umbrească cu nimic lucrările expuse. Mi-a spus totul despre spațiu Lucian Rogneanu, muzeograf la Muzeul de Artă Craiova, el însuși un cunoscut artist vizual.
Înainte de a pătrunde în spațiul nou, am vrut să mai văd o dată operele lui Constantin Brâncuși aflate la parterul Palatului Jean Mihail. Am găsit o sală plină de copii, dar mai puține opere. O parte sunt la Timișoara, la expoziția dedicată marelui sculptor, în care sunt expuse lucrări ale sale din întreaga lume.
În septembrie 2022, noul centru, Oul din curtea Muzeului de Artă Craiova, s-a deschis cu o expoziție dedicată lui Constantin Brâncuși, organizată de Doina Lemny, unul dintre cei mai importanți experți internaționali în arta lui Constantin Brâncuși.
„A fost conceput pentru vizitatori în primul rând un timeline prezentat pe un perete - un timeline care explică viața lui Brâncuși, de la primii ani de când s-a născt, la Hobița, apoi primii ani petrecuți la Craiova, ulterior cu ajungerea la Paris, prima dată în atelier, primele opere care au plecat în America și care au făcut vâlvă, până la ultimii ani de creație”, povestește Lucian Rogneanu.
Expoziția inaugurală dedicată lui Brâncuși a fost înlocuită cu altele, ale unor tineri artiști care experimentează, caută mijloace noi de exprimare, dar și locuri de manifestare. Centrul care poartă numele genialului sculptor a devenit un spațiu deschis tinerilor creatori.
Până în februarie anul viitor, studenți și absolvenți ai Departamentului Foto Video al Universității Naționale de Arte din București își expun aici lucrările. Mjloacele lor de expresie sunt instalații, fotografii, filme. Expoziția se numește Eclectic 2.0.
Chiar la intrarea în centru, o instalație vorbește despre relația om-natură. Suntem captivi în clădiri, visăm la o natură virgină, dar murdărim lumea și natura cu resturi de civilizație. Un concept simplu în acord cu problemele care frământă lumea actuală.
Într-un alt spațiu, luminat doar de un bec cu filament atârnând din tavan, un fir de sârmă desfășurat parcă la întâmplare traduce zborul unei muște care enervează un cititor. Același cititor care privește lumea, dar o vede doar dacă are ochelari speciali, viziunea dată de educație.
Alături, două paralelipipede metalice, așezate simetric unul în fața altuia, sunt o reflexie a consumatorului de cultură. Unii calcă în picioare o operă doar pentru a ajunge la alta.
Pe pereții sălilor principale ale expoziției rulează filme sau sunt fotografii. Ale lumii de azi. Ale unui oraș distrus de comunism, de democrație, de uitare.
Și în mijlocul tuturor lucrărilor sunt bârnele lui Brâncuși, de lemn vechi, istoric, mirosind a România în mijlocul atelierului său din Paris, din Impasse Ronsin. Sunt legătura dintre geniul sculptorului cu actualitatea, sunt stâlpii artei sale înfipți adânc în cultura românească.
„Bârnele au fost recuperate de Vasile Georgescu Paleolog, unul dintre prietenii lui Brâncuși și primul biograf al lui Constantin Brâncuși. El avea pe unul dintre fiii lui plecați la Paris. Acesta a văzut că se demolează atelierele din Impasse Ronsin și și-a sunat tatăl. Paleolog a stăruit pe lângă autoritățile române de la acea vreme și a reușit, cu ajutorul Ministerului de Externe, ca aceste bârne să poată fi aduse în țară.
Paleolog fiind - ca să zic așa - oltean și foarte legat de Craiova, și-a dorit ca aceste bârne să fie la Craiova. După ce au fost aduse, au fost donate către Muzeul de Artă Craiova”, povestește Lucian Rogoveanu drumul bârnelor lui Brâncuși de la Paris la Craiova.
N-am putut pleca din spațiul industrial creat pentru a adăposti arta modernă fără un tur în oul de sticlă. Un lift silențios te ridică ușor, să ai timp să vezi ansamblul, orașul, palatul. Și te duce până la baza structurii de sticlă care îmbină ideile din două opere ale lui Brâncuși - „Începutul lumii” și „Măiastra”. Toată lumea îi zice Ou, și s-a împământenit așa, îmi explică Lucian Rogoveanu, care amintește numele pe care Brâncuși însuși l-a dat lucrării - Începutul lumii.
„E ca un început al lumii care conține o amprentă a lucrării «Măiastra», o legătură vizibilă cu opera lui Constantin Brâncuși”, traduce muzeograful metafora arhitectonică.
La ieșirea din Centrul Brâncuși, l-am întrebat pe Lucian Rogoveanu dacă lui Brâncuși i-ar fi plăcut spațiul care îi poartă numele. Ideea sa, modul în care a fost conceput, destinația sa.
„Am încercat să gândim un parcurs în spiritul lui Constantin Brâncuși. Și v-am zis că, la început, prima expoziție a fost documentară și dedicată exclusiv lui Constantin Brâncuși. După care, următoarele două - una pe care o și puteți vedea - sunt legate de arta fotografică și de arta fotografică contemporană. După cum știți, Brâncuși a fost foarte atașat de fotografie, iar în momentul în care a descoperit fotografia, a devenit pasiunea lui numărul doi. Acestea două l-au însoțit toată viața”, spune muzeograful.
Și eu cred că lui Brâncuși i-ar fi plăcut.
Centrul Constantin Brâncuși poate fi vizitat zilnic, între orele 10:00-17:00, iar intrarea este gratuită.
Constantin Brâncuși - biografie
Născut în data de 19 februarie 1876, la Hobița (jud. Gorj), Constantin este al şaselea copil al lui Nicolae şi Maria Brâncuşi. Prima clasă primară o face la Peştişani-Gorj, apoi continuă şcoala la Brădiceni. Copilăria este marcată de dese plecări de acasă și ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangeri și prăvălii.
După ce a urmat Şcoala de Arte şi Meserii în Craiova (1894 – 1898), absolvă, în 1902, Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti.
Între 1900 și 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizează „Ecorșeu”, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc. Precizia detaliilor acestei lucrări va face ca Ecorșeul să fie folosit în școlile românești de medicină, după ce se vor face câteva copii. Marcel Duchamp va include fotografia Ecorșeului în expoziția pe care o va organiza la sfârșitul anului 1933 la New York.
În 1903, primeşte prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila (instalat la Spitalul Militar din București). Este singurul monument public al lui Brâncuși din București.
Pleacă în 1904 la studii la München. După șase luni pornește pe jos prin Bavaria, Elveția până la Langres, în Franța, de unde ia trenul până la Paris.
În 1905 reușește la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercié, până în 1906 . Refuză să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre, „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu crește nimic).
Expune pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts și la Salon d’Automne din Paris în 1906.
În 1907, creează prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului, parte a Ansamblul Monumental din Târgu-Jiu. Tot atunci, închiriază un atelier în Rue de Montparnasse și intră în contact cu avangarda artistică.
În 1909 revine pentru scurt timp în România și participă la „Expoziția oficială de pictură, sculptură și arhitectură”. Juriul Expoziției, prezidat de Spiru Haret, acordă premiul II ex aequo lui Brâncuși, Paciurea, Steriadi, Petrașcu, Theodorescu-Sion. Colecționarul de artă Anastase Simu îi cumpără sculptura Somnul, iar bustul în ghips al pictorului Nicolae Dărăscu este achiziționat de Ministerul Instrucțiunii Publice.
Până în 1914, participă cu regularitate la expoziții colective din Paris și București, inaugurând ciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnișoara Pogany.
În 1914, are prima expoziție în Statele Unite ale Americii, la Photo Secession Gallery din New York. Colecționarul american John Quin îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o existență materială prielnică creației artistice.
În 1915, începe să execute primele lucrări în lemn: 2 Cariatide, Fiul risipitor etc.
La Paris, în 1919, apare volumul „La Roumanie en images” cu cinci reproduceri după lucrări ale lui Brâncuși.
Un an mai târziu, participă la expoziția grupării „La Section d’Or” în Franța, la expoziția grupării „Arta română” la invitația lui Camil Ressu în România, la „Festivalul Dada”, unde semnează manifestul intitulat Contre Cubisme, contre Dadaisme.
Participă la o mișcare de protest contra lui André Breton și în apărarea lui Tristan Tzara. La 30 noiembrie 1924, expune la Prima expoziție internațională a grupării „Contemporanul” din București. Doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expoziție personală.
Până în 1940, lucrează la operele din ciclul Pasărea în văzduh, ciclul Ovoidului și participă la cele mai importante expoziții colective de sculptură din Statele Unite ale Americii, Franța, Elveția, Olanda, Anglia.
În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Brâncuși și-a creat o lume a lui, cu un cadru și o atmosferă românească. Muzeul Național de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuși, lăsate prin testament moștenire României, dar acceptate cu bucurie de Franța, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Brâncuși după moartea sculptorului.
Pe 16 martie 1957, Constantin Brâncuși se stinge din viață la ora 2 dimineața. Pe 19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.
În România, în epoca realismului socialist, Brâncuși a fost contestat ca unul din reprezentanții formalismului burghez cosmopolit. Totuși, în decembrie 1956, la Muzeul de Artă al Republicii din București s-a deschis prima expoziție personală Brâncuși din Europa.
Abia în 1964 Brâncuși a fost „redescoperit” în România ca un geniu național și, în consecință, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cu Coloana (recunoștinței) fără sfârșit, Masa tăcerii și Poarta sărutului a putut fi amenajat și îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac și fusese foarte aproape de a fi fost dărâmat.
sursa: centrulbrancusi.ro
