Procurorul general Gabriela Scutea crede că decizia Curții Europene a Drepturilor Omului prin care fosta șefă a DNA, Laura Codruța Kovesi, a obținut câștig de cauză în procesul intentat statului român pentru felul în care a fost revocată din funcție, reprezintă o confirmare a faptului că trebuie schimbată procedura de revocare a șefilor de Parchete, precum și o confirmare a dreptului procurorilor de a-și exprima în mod liber opinia în dezbaterile publice despre cadrul normativ care le reglementează statutul.
Procurorul general spune că, de fapt, actuala procedura ad-hoc de revocare a șefilor de parchete încalcă legile de organizare judiciară și aduce atingere independenței magistratului și dreptului său la apărare.
- „Hotărârea CEDO confirmă luările de poziție anterioare exprimate la nivelul Ministerului Public în sensul că procedura ad-hoc de revocare inițiată împotriva procurorilor care îndeplinesc funcții de conducere la vârful ierarhiei parchetelor nu este conformă legilor de organizare judiciară, iar prin modul de desfășurare aceasta este de natură să aducă atingere statutului de independență, precum și garanțiilor fundamentale, în principal dreptului la apărare”, spune Gabriela Scutea într-un comunicat remis marți presei de Ministerul Public.
„De asemenea, hotărârea CEDO reafirmă dreptul procurorilor de a-și exprima în mod liber opinia în contextul dezbaterilor publice care trebuie să caracterizeze într-un stat de drept procesul de adoptare ori de modificare a cadrului normativ care le reglementează statutul, precum și a celui de amendare a legislației penale. Astfel de luări de poziție publice nu pot, sub nicio formă, constitui pretext pentru inițierea unor proceduri ce urmăresc revocarea din funcție”, mai spune sursa citată.
Scutea crede că prin hotărârea CEDO se creează premisele regândirii procedurilor de revocare din funcție a procurorilor, așa cum au recomandat și organismele europene cu expertiză, prin întărirea rolului Consiliului Superior al Magistraturii ca garant al independenței justiției și for reprezentativ pentru sistemul judiciar.
„Numai dialogul în cadrul interinstituțional poate conduce la generarea mecanismelor legale unanim acceptate prin care să se asigure că membrii autorității judecătorești se bucură de protecție împotriva arbitrariului, iar exercițiul acestui drept este efectiv. Întărind considerentele reținute de CEDO, absența controlului judiciar asupra deciziei politice de revocare din funcție nu este în interesul funcționării statului în general, în context constituțional, și nici în beneficiul cetățenilor”, mai spune procurorul general.
Cu unanimitate de voturi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că prin decizia CCR, Laurei Codruța Kovesi i s-a încălcat dreptul la Justiție și la libertatea de exprimare: „reclamantei i s-a refuzat accesul la o instanță pentru a contesta încetarea prematură a mandatului său de procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție, ca urmare a opiniilor și pozițiilor pe care le-a exprimat public în calitatea sa profesională în ceea ce privește reformele legislative care afectează sistemul judiciar.”
Curtea constată o încălcare a Articolelor 6.1 (dreptul la un proces echitabil) și 10 (libertatea de exprimare) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ce spune CEDO:
“153.Cu privire la acest aspect, trebuie să se constate că, în decizia sa din 30 mai 2018, Curtea Constituțională a menționat în mod expres că, în împrejurările specifice ale cauzei reclamantei, instanțele administrative aveau competențe limitate de a revizui decretul prezidențial pentru înlăturarea reclamantului. De fapt, Curtea Constituțională a considerat că o astfel de revizuire se limita la legalitatea stricto sensu a decretului, mai precis la autoritatea emitentă, la temeiul său juridic, la existența propunerii de eliminare de către ministrul justiției, precum și la transmiterea acestei propuneri către CSM spre aprobare, la semnare și, dacă este cazul, la publicarea acesteia în Monitorul Oficial (a se vedea punctul de 62 mai sus).Având în vedere aceste limite specifice stabilite de Curtea Constituțională, Curtea consideră că o plângere depusă la instanțele administrative nu ar fi fost eficace decât pentru legalitatea externă a decretului prezidențial examinat, oferind astfel doar o revizuire formală. O astfel de cale nu ar fi fost o cale de atac eficientă pentru a se afla în centrul plângerii reclamantei — faptul că mutarea sa a fost o sancțiune disciplinară nelegală declanșată de opiniile exprimate în mod public în contextul reformelor legislative — care ar fi necesitat o examinare a temeiniciei și a legalității decretului în cauză.
154.Având în vedere cele de mai sus, în lipsa unor exemple de jurisprudență la nivel național cu privire la cazuri similare și având în vedere caracterul obligatoriu și specific al deciziei adoptate de Curtea Constituțională în prezenta cauză, Curtea nu este convinsă că reclamantul a avut o cale de atac internă disponibilă pentru a ataca în mod eficient în fața instanței pe care aceasta din urmă a intenționat să o conteste, și anume motivele retragerii sale din funcția de procuror șef al DNA prin Decretul prezidențial din 9 iulie 2018, în conformitate cu Hotărârea Curții Constituționale din 30 mai 2018. Orice posibilitate de control jurisdicțional a fost limitată la revizuirea formală a decretului de eliminare, în timp ce examinarea caracterului adecvat al motivelor, pertinența faptelor invocate pe care s-a întemeiat retragerea sau îndeplinirea condițiilor legale de validitate, în special aprobarea propunerii ministrului justiției de CSM în conformitate cu articolul 54 alineatul (4) din Legea nr. 303/2004 (a se vedea punctul de mai 73 sus) a fost exclusă în mod expres. Prin urmare, amploarea controlului jurisdicțional de care dispune solicitantul în circumstanțele prezentei cauze nu poate fi considerată „suficientă”.
157.Pe baza considerațiilor de mai sus, Curtea respinge obiecția guvernului cu privire la neepuizarea căilor de atac interne și concluzionează că statul pârât a afectat însăși esența dreptului de acces al solicitantului la o instanță din cauza limitelor specifice pentru o reexaminare a cazului său, stabilită în hotărârea Curții Constituționale.“
208.Pe de altă parte, procedura de radiere de la funcția de procuror șef al DNA a fost inițiată de ministrul justiției la 23 februarie 2018 (a se vedea punctul de 18 mai sus), cu puțin mai mult de un an și cu două luni înainte de sfârșitul duratei stabilite a mandatului său, aplicabil în temeiul legislației în vigoare la momentul numirii sale (16 mai 2019 — a se vedea punctul de mai sus8). Deși reclamantul a rămas în calitate de procuror, aceasta a fost în cele din urmă înlăturată din funcția sa de procuror șef la 9 iulie 2018 (a se vedea punctul de 67 mai sus) înainte de încheierea mandatului său. Această îndepărtare și motivele care o justifică pot fi cu greu conciliate cu luarea în considerare în mod special a naturii funcției jurisdicționale în calitate de ramură independentă a puterii de stat și a principiului independenței procurorilor care — potrivit Consiliului Europei și altor instrumente internaționale — este un element esențial pentru menținerea independenței judiciare (a se vedea punctele 90— de93 mai sus). În acest context, se pare că îndepărtarea prematură a reclamantului din funcția sa de procuror șef al DNA a învins chiar scopul menținerii independenței sistemului judiciar.
209. În plus, încetarea anticipată a mandatului reclamantului a fost o sancțiune deosebit de severă, ceea ce ar fi avut fără îndoială un „efect de descurajare”, în sensul că ar fi trebuit să îi descurajeze nu numai pe aceasta, ci și pe alți procurori și judecători de pe viitor să participe la dezbateri publice cu privire la reformele legislative care afectează sistemul judiciar și, în general, cu privire la aspecte legate de independența sistemului judiciar (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea Guja, § 95, și Hotărârea Kayau, § 106, ambele citate anterior).
