O minoritate vocală, agresivă uneori, alimentată constant din România, încearcă să impună mesaje extremiste, chiar anti-europene printre românii din străinătate. Diaspora românească - de peste trei milioane de persoane - nu este însă un grup compact, omogen, care acționează și gândește unitar. Diaspora este diversă social, economic, cultural, iar partidele care vor să o influențeze știu acest fapt. Europa Liberă a încercat să afle care sunt factorii care determină un comportament sau un altul?

Felicia Rapciuc era studentă în anul III, la Timișoara, când a decis să plece în Italia. Dacă ar fi terminat facultatea, ar fi ajuns, probabil, contabilă. A părăsit România în 2002, cu gândul că se va întoarce peste câțiva ani pentru a-și termina studiile, dar cu mai mulți bani pentru a-și cumpăra un imobil.

Alături de ea, mii de tineri fac parte din exodul românilor din ultimele două decenii. Unele date vorbesc de 5 milioane de români care au decis să-și găsească viitorul în afara României. Statul român nu are multe informații despre ei, nu știe nici câți sunt, nici unde se află sau cu ce se ocupă. Uneori politicienii îi vizitează înaintea campaniilor electorale sau, mai nou, îi bombardează cu mesaje pe Facebook.

„Întrebarea esențială este: de ce pleacă lumea din România? Nu e normal. Un om nu pleacă de bine dintr-un loc, un om simte că este acasă acolo unde se simte bine. Nici România nu le-a oferit multe. Locuri de muncă, teoretic, ar fi, dar autostrăzile, spitalele nu s-au făcut. Cât de lungă e viața unui om, pot să trăiască cu promisiuni la nesfârșit?”, remarcă psihologul Aurora Liiceanu.

Și Felicia s-a întrebat de multe ori de ce a plecat. Provine dintr-o familie medie, într-un oraș frumos, după cum îl descrie, în care șomajul este la cote scăzute. E o întrebare pe care și-au pus-o, probabil, foarte mulți, dar răspunsul este nuanțat pentru fiecare român care a luat decizia.

„Am plecat din țară pentru că asta era mentalitatea: trebuie să pleci din țară ca să reușești să faci ceva!”, ne spune Felicia Rapciuc, la 20 de ani după părăsirea României. S-a stabilit la Roma împreună cu soțul său. Casa pe care visa să o cumpere în România cu banii câștigați în Italia nu s-a concretizat, dar a cumpărat una în Peninsulă. Părinții săi au încercat, după Revoluție, să plece în Germania, unde se afla bunica din partea tatălui. Ideea nu a fost pusă în practică.

De multe ori simte că s-a împărțit între două lumi: acasă este și la Roma, dar și la Timișoara.

„Pentru Diaspora plecată în Europa, România este o țară a potențialului irosit”, susține sociologul Barbu Mateescu.

Iar când vorbim despre cauzele plecării ele sunt, în majoritatea cazurilor, de ordin material, dar există și un profund sentiment al unei Românii bolnave de corupție. „Când te reîntorci în România, cel mai deranjant este că te-ai dezvățat de corupție, de a da mită oriunde”, spune Felicia Rapciuc.

Povestește cu amar că s-a făcut „de râs” când a venit în România pentru o vizită medicală.

„Medicul mi-a spus că trebuie să plătesc. Și m-am dus jos la birou și am cerut să plătesc. Prietena care m-a trimis la doctor, mi-a spus: 'am uitat că tu ești plecată din țară și nu ești învățată cu situația'. Este de neconceput ca tu să dai obligatoriu bani, mită. Când te duci la spital pentru o operație trebuie să dai 'la negru' o sumă de bani. Fiecare operație are stabilit prețul 'la negru' ca și cum așa este normal”, rememorează o întâmplare din urmă cu câțiva ani. A fost un contact dur cu România, în vacanțele anuale când revine acasă, la Timișoara.

Aurora Liiceanu explică sentimentul trăit de românii care au plecat prin faptul că din momentul plecării, dar și în prezent, mulți emigranți continuă să creadă că s-a furat și se fură în România. Sentimentul nu este prezent doar la cei care au părăsit România, ci și la cei care rămas, care au asistat la privatizări eșuate, concesiuni frauduloase, incendii în spitale.

Emigranții români - 80% nu au înaltă calificare

Remus Anghel, sociolog, expert în migrațiune la Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale și profesor la SNSPA explică diversitatea Diasporei.

Până în 1989, migrația a fost spre America și Canada, începutul secolului XX, Germania, Ungaria și Israel. După al Doilea Război Mondial, prin închiderea granițelor, migrația a avut un caracter mai mult etnic.

„Migrația explodează după 2002 către toate destinațiile din vest. Se pleacă cu satul”, subliniază profesorul.

Un studiu din 2016 arată că 80% din cei care au plecat nu au o calificare înaltă în profesia lor. Dimpotrivă.

„Când vedem la televizor că ne pleacă valorile și se dramatizează, trebuie să ne gândim că nu ei sunt majoritari. Cei care sunt înalți calificați au mers către Germania, țările nordice, Marea Britanie. Migrația de muncă a mers, preponderent, către Italia, Spania și Germania. Grosul migrației nu e format din ingineri, ci sunt muncitori în construcții sau cei care lucrează în agricultură, dar care câștigă mai bine decât în România”, dezvăluie sociologul.

Barbu Mateescu crede că toți cei care au plecat puteau juca un rol important în schimbarea României și sunt cei care ar fi putut împinge România înainte.

„Fiecare om care spune ‘România nu se poate schimba, deci eu plec’, face mai puțin probabil ca România să se schimbe și mai probabil ca următorul să spună ‘România nu se poate schimba, deci eu plec‘. E o profeție care se împlinește singură”, este teoria sociologului Mateescu.

O minoritate din Diaspora începe să lanseze mesaje anti-europene

La începutul lui 2020, românii se confruntau cu începutul unei pandemii cu impact major pentru sănătatea lor. Odată cu adoptarea primelor stări de urgență și a impunerii de lockdown-uri, o parte din muncitorii români plecați în străinătate s-au trezit izolați în case și cu contractele de muncă reziliate.

Pentru mulți, lipsa banului și cheltuielile care se adunau i-au determinat să revină în țară. Însă scena politică nu era pregătită pentru sutele de mii de oameni ce se întorceau din afară. Spitalele abia dacă făceau față – iar, ulterior, lucrul acesta a devenit vizibil când primul focar de Covid avea loc la Suceava.

De teama răspândirii intracomunitare, mesajul clasei politice a fost unul simplu: nu reveniți fiindcă există șansa să ne îmbolnăviți. Însă mulți au revenit, iar autoritățile și presa i-au atacat imediat pe cei care încălcau măsurile de carantinare, deși majoritatea a respectat încă de la început măsurile impuse de Guvern.

„Nu sunt de acord când văd polemica între cei din țară și cei plecați, când cei plecați sunt denigrați. S-a spus 'ați trădat, trădătorilor'. Când a fost Covid, mulți din România le spuneau așa celor care se întorceau acasă pentru că au rămas fără locuri de muncă și erau văzuți drept cei care aduc Covid în România. A fost o separare urâtă atunci. E urât când românul de acasă se vede contra românului de afară, când se pune un zid între”, spune Felicia Rapciuc. Precizează că nu este de acord cu mesajele AUR, dar fiecare este liber să se informeze corect.

Andra-Lucia Martinescu, cercetătoare la Foreign Policy Centre și co-fondatoare a grupului The Diaspora Initiative, spune că, pe fondul sentimentului de abandon dat de relația cu statul, dar și a denigrării și dezumanizării diasporei, radicalizarea membrilor ei a căpătat ușor contur.

„Îndemnul de atunci a arătat o lipsă de înțelegere fundamentală, până la urmă, din partea autorităților. Contextul diasporei nu este deloc cunoscut și internalizat la nivel de politică de stat”, a continuat cercetătoarea de la Universitatea din Cambridge.

„A fost un abandon atât din partea statului român dar și din partea autorităților britanice, care pur și simplu erau, de asemenea, copleșite de situație”.

Potrivit lui Martinescu, în vidul rezultat, AUR a profitat de vulnerabilitatea și sentimentul de alienare al oamenilor față de partidele politice tradiționale din țară.

„AUR a fost un actor oportunist care și-a folosit mijloacele de comunicare și, mai ales, social-media pentru a-și propaga mesajele și pentru a-și atrage o bază”, a transmis ea.

De altfel, nu era prima dată când autoritățile de la București îi atacau – verbal sau fizic – pe românii plecați în afară. În august 2018, un protest masiv, cu sute de mii de oameni în centrul capitalei și organizat de diaspora română din mai multe țări, se sfârșea violent, cu o intervenție în forță exagerată a jandarmilor.

Mulți dintre protestatari erau bătuți cu violență sau stropiți cu gaz lacrimogen. Un an mai târziu, în mai 2019, sute de mii de români din afară se duceau să voteze la alegerile europarlamentare. Majoritatea nu apucau nici măcar să intre în secții. Unii din ei au așteptat și 12 ore la rând în zadar.

Mitul popularității AUR în străinătate

În urma alegerilor parlamentare din 2020, AUR s-a clasat pe primul loc în Italia, Germania și Grecia și pe al doilea în Spania ca număr de voturi adunate. Însă participarea la vot redusă din acel an și numărul total de voturi date spre AUR nu sunt ilustrative pentru felul în care votează românii din străinătate. Per total, în Diaspora, AUR a obținut locul al treilea, după PNL și USR.

Pentru alegerile din acel an, doar 33,30% dintre românii cu drept de vot ieșeau să-și aleagă reprezentanții din Parlament. Deși, după numărarea completă a voturilor din diaspora, AUR se clasa pe locul trei, doar 60.935 din cele 265.490 de buletine de vot valide se duceau către ei.

Pandemia, dar și apatia și dezinteresul față de scena politică românească a dus atunci la cea mai redusă prezență la urne din ultimele decenii. Prin comparație, la alegerile prezidențiale din 2019 participaseră de peste trei ori mai multe persoane – 944.172.

În aceste condiții, ar fi greșit de concluzionat că românii plecați în afară preferă să voteze din ce în ce mai mult cu partidele naționaliste. Însă tendința de vot pentru ei se află în creștere – în mare parte și datorită felului în care celelalte partide comunică cu proprii votanți și se implică activ pentru îmbunătățirea traiului lor.

Daniela lucrează de 15 ani în Marea Britanie și deține o firmă de curățenie. Femeia îi descrie pe britanicii ca fiind „deschiși” și „toleranți”, însă își dorește ca pe viitor să se întoarcă în țară. Ea preferă să nu discute politică, întrucât, „e mai grea ca matematica”, însă nu poate să nu își arate dezamăgirea față de actualele partide aflate la putere.

Singurul politician care i-a atras atenția a fost Diana Iovanovici-Șoșoacă care, spune femeia, „a strigat cu voce tare și răspicat că e corupție, dar se pare că și ei i-au închis gura”. Întrebată cum „i-au închis gura”, femeia răspunde „Nu-i mai dau voie să posteze nimic, să mai facă nimic”.

„Mi-a plăcut cum vorbește, cum enumeră corupțiile din Parlament. Ea le spunea lucrurilor pe față”, a adăugat Daniela.

Andra-Lucia Martinescu notează că oamenii nu fac de multe ori legătura între ceea ce declară un personaj politic și cine e acesta, de fapt.

„Politicienii folosesc un anumit mesaj și par sinceri, însă la o primă și chiar superficială investigație îți dai seama că acei oameni pe care intenționezi să îi votezi sunt corupți morali”, spune ea.

E încă prea devreme ca românii să tragă concluzii legate de felul în care diaspora va vota la următoarele runde de alegeri din 2024, patru la număr: prezidențiale, parlamentare, locale și europarlamentare.

Întrebată dacă intențiile de vot ale românilor din țară și cei din diaspora s-au uniformizat de la ultima rundă de alegeri, Martinescu spune că totul depinde de crizele viitoare.

„Trecem iarăși printr-o criză, o criză continentală – războiul din Ucraina. AUR e asociat cu sursele de finanțare rusești, ceea ce a devenit mult mai vizibil în societate și sunt destul de tăcuți acum, în timpul crizei”, explică experta consultată de Europa Liberă.

Daniela spune că la un moment dat vrea să revină în țară.

„Când sunt la muncă, sunt un cetățean ca oricare altul. Simplu, umil, respectuos și foarte serios. Respect tot ce ține de țara lor, de legislație, de muncă și toate celelalte. Când sunt acasă, sunt un cetățean român”, mărturisește femeia din Mureș. Acasă o așteaptă fetele ei și trei dintre nepoți.

Femeia face orice ca să-și reamintească de unde vine – de la gătit și până la ținut tradiții. Iar când vine vorba de valori, le preferă pe cele românești.

„Iarba verde de acasă nu se uită”, încheie ea.

Potrivit unui studiu la care Andra Lucia Martinescu a contribuit, denumit „Înțelegerea diasporei românești”, statul român a investit masiv în diferite evenimente culturale ce promovau intens identitatea de român. În plus, autoritățile i-au încurajat deseori pe cei plecați să revină în țară în loc să-i îndrume să rămână și să se adapteze acolo.

Experta declară pentru Europa Liberă că lucrul ăsta face mai dificilă adaptarea celor care aleg, în schimb, să creadă că sunt plecați doar pentru o perioadă scurtă de timp și că se vor întoarce la un moment dat în România.

Dificultatea de adaptare încurajează izolarea și, implicit, sentimentul de abandon odată ce oamenii văd că partidele tradiționale nu depun niciun efort să-i ajute să revină în țară. Din acest motiv, o parte aleg să voteze pentru cineva care fie le promite și pare că se zbate pentru revenirea lor în țară, fie să nu mai voteze deloc.

„Sunt dezamăgită de sistemul de trai de acasă, de ceea ce se întâmplă acasă”, a mărturisit Daniela. „Cert este că în România nu mai sunt locuri de muncă. Și tineretul și oamenii de vârsta mea nu mai au unde să muncească”, spune resemnată ea.

Mesajele naționaliste sau cu tentă anti-europeană au început să pătrundă pe grupurile de Facebook ale românilor din Spania, Italia sau Marea Britanie. Politicieni precum Diana Șoșoacă sau George Simion (AUR) încearcă să capteze electoratul nemulțumit, frustrat.

Într-un discurs din luna mai al senatoarei Șoșoacă se vorbește despre patriotism și naționalism. Mesajul a fost diseminat pe mai multe grupuri ale românilor din Spania.

George Simion și Alianța pentru Unirea Românilor își promovează discursurile pe grupurile din afara României. Extrem de vocali, reprezentanții AUR și simpatizanții încearcă să inducă ideea că România este o colonie, că ascultă necondiționat de Uniunea Europeană sau că își vinde bogățiile.

„Poate unii nu știu bine diferența între patriotism și naționalism. Naționalismul este o formă extremă, o atitudine în care nu vezi partea critică a problemei. Patriotism înseamnă când ai o atitudine echidistantă, sigur, înclinată spre o parte. Important e să vedem că popoarele au și oameni buni și oameni răi și nu trebuie să generalizăm și nu trebuie să generalizăm în stilul în care o face naționalismul”, avertizează Aurora Liiceanu.

Printre temele des întâlnite în discursurile celor din AUR se regăsește cea a vânzării bogățiilor României străinilor. Sociologul Barbu Mateescu afirmă că există o exagerare privind resursele României, iar aceste lucruri au fost propovăduite de mitologia național-comunistă. Potrivit acestuia, România are un deficit imens de oameni în domeniul IT și suferă la nivelul de alfabetizare.

„Când supraevaluezi ceea ce are România, poți cădea în capcane. Cei supărați pe Occident nu pot să plece, dar nu sunt mulțumiți nici de cum merg lucrurile în România. Sunt într-un fel blocați, nu există o opțiune satisfăcătoare. Se duc în România, pierd bani. Rămân în Vest, rămân cu nemulțumirile legate de Europa, de modul în care sunt tratați, vin alți migranți și bat la ușă și care le amenință locurile de muncă. Sunt într-o situație dificilă, asta asigură emoția”, crede Barbu Mateescu.

Pentru Aurora Liiceanu, cei care simt frustrare în Diaspora sunt „suspendați într-un vis neîmplinit”, deoarece ar dori să se întoarcă în România, dar nu o mai pot face.

„Ei nu se gândesc la faptul că Șoșoacă îi folosește pe cei din Diaspora, chiar dacă unii sunt folosiți”, completează Liiceanu.

Sociologul Remus Anghel consideră că românii care și-ar dori să se întoarcă sunt cei mai atenți la tipul acesta de mesaje.

„Atitudinea față de AUR pleacă și dintr-o dorință de a se întoarce mâine, cât mai repede. Mâine în România să fie făcut ceva. Evident că sunt promisiuni, evident că sunt neacoperite, dar sunt oameni care spun că vor să se întoarcă mâine în România, nu peste 50 de ani”, afirmă profesorul.

Dincolo de politică, puțini români care reușesc în Vest se întorc în România. Cu toate acestea, și situația materială este într-o dinamică. Dacă în urmă cu 10 – 15 ani se putea construi o casă cu banii obținuți în străinătate în doi – trei ani, acum nu mai este posibil.

„Dacă în Germania ar dispărea 40% din locurile de muncă ar fi o catastrofă națională. Asta s-a întâmplat în România înainte de anii 2000, așa a apărut Vadim”, afirmă sociologul Anghel.

„Avem o țară frumoasă și bogată, dar rău administrată. E păcat că mergem la supermarket și cumpărăm produse străine. Ar fi bine să protejăm ce este al nostru, să cumpărăm produsele din România”, este îndemnul Feliciei, care abia așteaptă să revină în România în vacanța de vară pentru a-și revedea familia.