Ar fi cam greu de ghicit, la unul din concursurile acelea de tip quizz, cărui om politic îi aparține citatul: lui Dragnea? Tăriceanu? Dăncilă? Sau maghiarului Orban, ori polonezului Kaczynski?
Ei bine, nu. Este un extras dintr-un discurs ținut luna aceasta, la o adunare în orășelul toscan Orvieto, de principalul politician al Italiei, vice-prim ministrul și ministru de interne Matteo Salvini.
Salvini este șeful partidului extremist naționalist La Lega, care, pornit din nord, unde la un moment dat căuta autonomia, dacă nu chiar independența provinciei ideale botezate de membrii partidului Lombardia, a devenit, datorită lui Salvini, un partid național, obținând și cel mai mare scor la alegerile europene.
Salvini (care în acel moment nu știa că în curând aveau să fie revelate legăturile sale ascunse cu Rusia) și-a construit discursul politic simplist pe identificarea a două mari rele: imigranții și Europa, care pentru el este birocrația totalitară de la Bruxelles.
Pentru ce însă discursul lui Salvini este manipulator și departe de realitate? Pentru că în momentul în care el pronunța acel discurs, trei italieni ocupau cinci din cele mai importante posturi ale Uniunii Europene și le ocupau de ani lungi: Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă, altfel zis șeful diplomației, ministrul de externe al UE, echivalentul secretarului de stat al SUA, era, de cinci ani de zile și până luna aceasta italianca Federica Mogherini; la fel, președintele Băncii Centrale Europene a fost până acum italianul Mario Draghi; și, în sfârșit, președintele Parlamentului European era italianul Antonio Tajani, dar și acum, după Tajani, președinte al Parlamentului UE a fost ales tot un italian, David Sassoli. Trei posturi din cele mai importante în UE, cu excepția celui de președinte al Comisiei și cel de președinte al Consiliului, erau ocupate de italieni, dar populistul Salvini tuna împotriva Europei.
Într-un mod caricatural, este exact ce făceau politicienii români aflați la putere, plângându-se de Europa chiar în vreme ce asigurau, în prima jumătate a acestui an, președinția rotativă a Consiliului UE. Se plângeau, adică, de structura transnațională pe care o conducea, de parcă n-ar fi făcut parte din ea.
Este de altfel intrat în discursul populiștilor să spună: „Bruxelles ne cere” sau: „Europa ne impune”, de parcă România n-ar face parte din acea Europă încă din 2007.
Așa încât, da, populismul nu ține seama de realitate. Politicienii care blamează Europa în vreme ce țara lor beneficiază pe deplin de calitatea de membru al UE sunt ca acei revoluționari iudei zeloși din Viața lui Brian al Monty Python, care se întreabă arțăgoși ce bine le-a adus imperiul roman... ca deodată să descopere cu ciudă că le-a adus tot: apeducte, drumuri, vinul, pacea și câte altele la care nici nu se gândiseră înainte.
Desigur, e de prevăzut că odată investigat oficial pentru o posibilă finanțare de la Moscova, discursul lui Salvini va deveni și mai înverșunat anti-european, așa cum se întâmplase în România cu Dragnea, când și-a simțit sfârșitul și când ajunsese să inventeze chiar și o fantasmagorică tentativă de asasinat împotriva sa orchestrată din străinătate. Dar, așa cum în România politicienii populiști trec sub tăcere că guvernele succesive au fost incapabile să profite de mana fondurilor europene, din lipsă de proiecte, corupție și rea gestiune, la fel Salvini, pentru a ascunde uriașul deficit bugetar al Italiei, insistă pe presupusele rele venite de la Bruxelles, ajungând până la a amenința cu un „Italexit” și cu ieșirea din euro.
Un scurt manual al populistului ar putea așadar să se reducă la următoarea regulă: -- Orice ar fi și orice s-ar întâmpla, dă vina pe „Imperiu”!...
Facebook Forum