Lana Sator și Arseniy Kotov călătoresc prin Rusia în căutarea locurilor abandonate. Blogurile lor dedicate turismului industrial și arhitecturii sovietice au atras un public impresionant.
Cei doi au călătorit recent în Caucazul de Nord, în căutarea clădirilor uitate din regiune. Și-au împărtășit cu Europa Liberă descoperirile, care includ hoteluri, un baraj și un sat în ruine.
Gamsutl, Daghestan
Arseniy: Gamsutl este un comună abandonată din munții Daghestanului, la aproximativ patru ore de mers cu mașina de Makhachkala și poate cel mai incredibil loc din Caucaz în care am fost. Este un loc dintr-o cultură complet diferită, o civilizație diferită.
Înainte de a fi cucerit de Imperiul Rus, Daghestanul avea propriile metode de construcție. Dispunerea orașelor era complet diferită, cu terenuri muntoase dificile, străzi șerpuite și clădiri construite haotic.
Până în anii 1980, în acest sat au trăit avari, unul dintre popoarele din Daghestan. În anii 2000, au rămas mai puțin de 20 de rezidenți. Ultimul dintre ei a murit în urmă cu aproximativ cinci ani. Când am ajuns prima dată acolo, el nu mai era în viață.
Multe lucruri au rămas în sat. Casele încă mai au paturi, dulapuri, noptiere, chiar și vase. Dar, cu fiecare an, Gamsutl se destramă. Fotografiile din sat în urmă cu 10 ani și mai devreme arată că pereții clădirilor erau vizibil mai mari.
Poate doar ruinele vor rămâne în curând.
Hotel Kavkaz, Kislovodsk
Lana: Am dat peste acest hotel, din întâmplare, când căutam un alt loc abandonat. Am văzut că nu există ferestre în clădire și am fost atrași și de reclama cu un neon imens pe acoperiș: „Hotel Kavkaz”.
Am ajuns în hotel fără nicio dificultate și am urcat scările. Este interesant că, văzând etajele de deasupra etajului patru, hotelul a fost clar abandonat cu mult timp în urmă. Aproape nimic na a mai rămas acolo, doar niște mobilă, podeaua și ușile. Dar, la etajele inferioare, aproape tot mobilierul este funcțional și chiar și luminile pot fi aprinse.
La etajul al treilea am întâlnit un câine de talie mare. Poate că acest câine păzește proprietatea, dar, în realitate, stă calm pe un fotoliu, căscă și mănâncă. Cineva îi aduce mâncare. Are boluri cu apă și ceva mâncare.
Hotelul are 16 etaje și o scară care duce până la acoperiș. Apropo, mi se pare că acesta este cel mai înalt acoperiș din Kislovodsk. Priveliștea este minunată.
Stația meteo de pe Elbrus, Kabardino-Balkaria
Arseniy: Am numit această casă „o colibă de vrăjitoare”. Pare foarte suprarealist și sumbru printre munți. Deși, desigur, nu există vrăjitoare acolo. Este doar o veche stație meteo situată pe versantul Elbrus, la aproximativ 200 de metri de Mt. Observatorul Terskol. Nu se știe când a încetat să funcționeze, dar se presupune că a funcționat până în anii 1980.
Am fost de două ori acolo. Ultima dată, acum doi ani. Chiar am stat acolo peste noapte. Nimic nu a rămas în interior: doar podele din lemn și o sobă stricată. Există, de asemenea, o scară care duce la etajul al treilea. Dar puteți să urcați doar pe propriul risc, este foarte șubredă.
Turiștii cunosc acest loc foarte bine. Poteca spre observator este una dintre cele mai populare. Distanța este scurtă, dar este dificil de urcat din cauza diferenței mari de înălțime. Este nevoie de patru ore pentru a ajunge acolo din satul Terskol.
Akademichesky Sanatorium, Kislovodsk
Lana: Acesta este un sanatoriu imens, situat în parcul central din Kislovodsk chiar pe vârful muntelui. Are o formă foarte ciudată - seamănă cu litera [rusă] Ж. Sanatoriul nu este funcțional, dar există planuri de reconstrucție a acestuia. Se pare că autoritățile locale au stabilit acest lucru.
Este foarte veche, a fost construită în anii '30. Există podele din lemn. O parte a clădirii se află într-o stare foarte proastă. A ars de câteva ori și acoperișul s-a prăbușit. În cealaltă aripă, dimpotrivă, totul arată mai bine. S-au păstrat băile, mobilierul și chiar stucaturile în sala de concerte.
Barajul din Tyrnyauz, Kabardino-Balkaria
Arseniy: Tyrnyauz, care este un oraș minier, este unul dintre cele mai interesante locuri pentru turismul industrial din Caucaz. A început să se dezvolte la sfârșitul anilor 1930, când a fost descoperit un depozit de tungsten și molibden în defileu. Apoi s-au construit fabrici și case pentru muncitori.
În anii '90, populația orașului a scăzut brusc. Pe măsură ce a apărut o piață liberă, wolframul și molibdenul au devenit o resursă neprofitabilă în Rusia, deoarece a fost achiziționată din străinătate la prețuri mai mici. Așa că Tyrnyauz s-a transformat treptat într-un oraș fantomă. Există o mulțime de case neterminate. Este o fabrică gigantică, iar minele sunt abandonate și nimic nu mai funcționează.
Barajul, din beton, a fost construit împotriva alunecărilor de pământ, se află la 40 de minute de mers pe jos din oraș și arată apocaliptic. În 2000, a fost distrus de o viitură de noroi. Dar cele două construcții pe piloni de pe malurile râului au rămas. Sunt foarte înalte și impresionante, deși locul este încă considerat periculos printre localnici.
Hotel Amanauz în Dombai, Karachayevo-Cherkessia
Arseniy: Aceasta este cea mai înaltă clădire din satul Dombai. Este foarte neobișnuită în ceea ce privește arhitectura. Este păzită, dar poți intra în interior dacă dorești. Aceasta este, în general, o particularitate a Caucazului. Aproape întotdeauna poți negocia cu un agent de pază.
Nu s-a păstrat mobilierul din hotel. Nu sunt sigur dacă a fost vreodată acolo. Construcția hotelului Amanauz a fost înghețată la stadiul final. Ei spun că fundația a crăpat sau ceva de genul.
La parter s-a păstrat o sală cu scară în spirală. Camerele hotelului sunt mici, nu mai mult de 10 mp. Dar fiecare cameră are un balcon frumos, cu vedere la cheile Dombai.
Tabăra de copii din Nalchik, Kabardino-Balkaria
Lana: Acesta este un loc cunoscut în Nalchik. „Poarta Lupului” este numele dat de localnici. Dar tabăra în sine este foarte mișto și confortabilă. A fost închisă relativ recent, cu doar opt ani în urmă. A fost construit pentru copiii angajaților serviciilor comunale.
Acum este păzit de un bătrân foarte amabil, care îți permite să te plimbi prin perimetru, dar nu îți permite să intri în clădiri. Cu toate acestea, nu este necesar să intrați în clădiri. Totul este vizibil din exterior - tablouri frumoase pe pereți, afișe despre pionieri, sculpturi în grădină, un pian, o scenă veche. Imprejurimile s-au pastrat foarte bine. Tabăra are o zonă foarte confortabilă, acoperită cu liane, ceea ce o face un loc plăcut pentru o plimbare.
Fabrica de componente electronice din Nalchik, Kabardino-Balkaria
Lana: această fabrică a produs odată tuburi cu raze catodice, tuburi de imagine pentru televizoare și echipamente radio. A fost o întreprindere renumită și de mare succes în Uniunea Sovietică. Nu știu care este viitorul acestei clădiri. Poate că va fi demolată.
Fabrica ocupă o suprafață mare în zona industrială din Nalchik. Accesul este ușor. Nu există ferestre în fabrică, puteți urca ușor. Semnul de pe poartă spune, însă, „Paznici, nu intra”. Dar nu am întâlnit pe nimeni.
Atelierele sunt grele, goale și foarte fain. Este doar o fabrică, dar chiar și acolo poți simți că te afli în Caucaz. În fiecare atelier există imagini sovietice vechi cu munți. La Moscova, în casele abandonate, poate că numai merii cresc, dar aici ai și vișini, pruni peste tot. Te plimbi și mănânci.
Cinematograf Kristall, Zheleznovodsk
Lana: Este dificil să intri în acest cinematograf. Este închis și izolat de exterior. Ne-am plimbat și nu am găsit niciodată nicio cale. Dar acest lucru nu era atât de necesar. Kristall este incredibil de frumos din exterior.
Acesta este un cinematograf tipic sovietic, dar în exterior este acoperit complet cu panouri metalice și este foarte, foarte strălucitor. Nu știu de cât timp a fost închis, poate 10 ani sau mai mult. Pot spune că atunci când a apărut filmul Night Watch [un thriller rus regizat de Timur Bekmambetov lansat în 2004], încă funcționa. În subsol, am găsit afișe ale acestui film.
Sanatoriul Karmadon, Osetia de Nord
Lana: Karmadon, în primul rând, se află intr-un loc minunat, în zonele joase. Dacă nu știți exact unde este amplasat, puteți să treceți de clădire foarte ușor. Din toate camerele poți privi munții în direcții diferite , unul dintre unghiuri este spre ghețar. Probabil, cel care a alunecat în Defileul Karmadon în 2002 (calota glaciară Kolka – Karmadon) când au murit mulți oameni (inclusiv un celebru actor rus și echipajul său de film. În total au murit douăzeci și șapte de persoane).
Această clădire, presupus construită la sfârșitul anilor '80 în stilul modernismului sovietic, este finisată cu piatră, marmură în exterior și tot felul de basoreliefuri frumoase și mozaicuri în interior. Nu au rămas nici măcar baterii sau țevi. Este ușor să intri în interior. Nu există gardieni și nici un gard.
Surprinzător, vacile folosesc acest loc pentru a se ascunde de căldură. Au fost vreo cinci, nu mai puțin. Au învățat uimitor urcarea scărilor și merg până la etajul șapte.
Traducerea și adaptarea: Abdulkerim Salim
