Manevrele simulate cu rachete balistice Iskander cu capacitate nucleară au fost făcute miercuri de armata rusă în enclava Kaliningrad de la Marea Baltică, situată între Polonia și Lituania. Sunt un nou semnal pe care Kremlinul îl trimite Occidentului. Retorica nucleară s-a intensificat în ultima perioadă simultan cu propaganda tot mai agresivă a media controlată de stat.
Această retorică pare a avea un dublu scop, pe de o parte este folosită ca formă de descurajare a Occidentului, pe de alta, pentru a obișnui populația cu ideea unui posibil conflict nuclear cu Occidentul.
Doctrina militară rusă
Doctrina militară, lansată în 2014, prevede că Rusia poate utiliza urme nucleare nu doar ca răspuns la folosirea armelor nucleare de către o altă țară, dar și „în caz de agresiune împotriva Federației Ruse care implică utilizarea armelor convenționale atunci când însăși existența statului este în pericol ".
Așa cum arată o analiză a programelor televiziunilor de stat făcută de The Times, acestea promovează ideea că un război nuclear ar fi necesar și trebuie acceptat.
Cele două canale principale rusești își bombadează publicul, 16 ore pe zi, cu știri și programe despre „falsurile” occidentale privind invazia în Ucraina și cu talk-show-uri la care sunt invitați așa-ziși experți favorabili Kremlinului. Singura pauză, spune analiza, este pentru un scurt program de sănătate și un serial de teatru despre crearea bombei atomice.
„Personal, cred că cea mai realistă cale este cea a unui al Treilea Război Mondial, având în vedere cum suntem noi și liderul nostru, Vladimir Vladimirovici Putin (…) Ideea că totul se va termina cu o lovitură nucleară este cea mai probabilă. Mi-e groază, dar înțeleg ce ar însemna lucrul ăsta – noi vom merge în Rai, iar ei doar vor muri ca niște gândaci”, a spus șefa Russia Today, Margarita Simonian, la o emisiune de la postul Rossiya 1.
Dar propaganista Kremlinului nu a spus întâmplător aceste grozăvii- a citat chiar din idolul său, Vladimir Putin.
În octombrie 2018, la un forum internațional de politică, Putin a declarat șocând asistența: „Un agresor ar trebui să știe că răzbunarea este inevitabilă, că va fi anihilat. În timp ce noi am deveni victimele agresiunii lor și, ca martiri, vom merge în rai – ei vor sfârși morți”. Și a adăugat pentru a fi mai clar: „pentru că nici măcar nu vor avea timp să se pocăiască”.
Nu a fost o metaforă, ci un credo. Rusia este îndreptățită să folosească arme nucleare, iar păcatul, dacă există, este iertat, deci, „martirii” ajung rai. Așa cred și teoriștii fundamentaliști islamici.
Putin și Kiril, simbioză în „ortodoxia nucleară”
Este însă mai mult de atât, așa cum spune Dmitry Adamsky în Russia Nuclear Ortodoxy. Religion, Politics and Strategy (Stanford University Press, 2019). În esență, „ortodoxia nucleară rusă” constituie convingerea colectivă că, pentru a-și păstra caracterul ortodox, Rusia trebuie să fie o putere nucleară, iar pentru a-și garanta statutul nuclear trebuie să fie cu adevărat ortodoxă. Este o simbioză, ortodoxismul este fundamentul spiritual, arma nucleară cel material.
Mitul „ortodoxiei nucleare” a apărut în primii ani tulburi de după destrămarea USRR, s-a consolidat în timp și a ajuns să fie propagat deschis de Vladimir Putin. Este acel Putin obsedat de salvarea valorilor tradiționale ale Rusiei în fața unui Occident anticreștin, materialist și decandent, după cum spuneau filosofii Ivan Ilyin și Nicolai Berdiaev, dar și în fața unui NATO care s-a întins peste ruinele fostului imperiu sovietic.
În 2007, la conferința anuală de presă, Putin răspundea la întrebarea unui jurnalist: „Credința tradițională și scutul nuclear sunt cele două componente care întăresc statalitatea rusească și creează condițiile necesare pentru a asigura securitatea internă și externă”.
Iar Patriarhul Kiril, cel care astăzi sprijină atrocitățile din Ucraina și, după cum a spus Papa Francisc, a ajuns să fie „băiatul de altar al lui Putin”, susținea, în 1996, armele nucleare sunt paznicii Rusiei. „Armele nucleare sunt sprijinul nostru material. Ortodoxia este fundația noastră sprirituală”.
„Preoțimea nucleară”, gardian al securității Rusiei
Dmitry Adamsky arată că, începând cu dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991, Biserica Ortodoxă Rusă s-a poziționat „ca unul dintre principalii gardieni ai potențialului nuclear al statului și, ca atare, își revendică rolul unuia dintre principalii garanți ai securității nucleare rusești.”
În faza „genezei”, Biserica Ortodoxă Rusă reînvie din cenușa colapsului sovietic aliindu-se cu o armată rusă defunctă și demoralizată. Șeful bisericii își prezintă instituția și armata ca „frați de arme”. Potrivit Patriarhului Kiril, Biserica s-ar dovedi a fi „cel mai puternic aliat al armatei atunci când a fost vorba de a-și justifica misiunea în ochii societății ruse”.
La început, biserica a colaborat cu armata, permițând militarilor să-și îndeplinească obligațiile religioase în timpul serviciului, dar în timp, pe măsură ce elita politică și religioasă a Rusiei s-au împletit, religia a pătruns mai tot adânc la toate nivelurile de comandă ale triadei nucleare- naval, aerian și terestru- și s-a poziționat ca un gardian al potențialului strategic al statului.
Astăzi, „preoția nucleară” s-a înrădăcinat la nivelurile tactice și operaționale ale forțelor nucleare rusești, spune Adamski.
De exemplu, în 2019, Centrul Federal Nuclear al Rusiei, Institutul All-Rusian de Fizică Experimentală (RFNC-VNIIEF, parte a Rosatom ), a lansat o licitație guvernamentală oarecum neobișnuită: caută un furnizor de icoane religioase cu imaginile Sfântului Serafim de Sarov și Sfântului Fedor Ușakov.
Între timp, o fundație privată, susținută de președintele Vladimir Putin și ministrul apărării Serghei Șoigu, a strâns fonduri pentru a construi o catedrală pentru Forțele Armate Ruse în Patriot Park. Artiștii creează o nouă icoană, în timp ce treptele bisericii vor fi făcute din echipament nazist topit capturat de Armata Roșie în al Doilea Război Mondial.
Pe 26 februarie 2020, TASS, serviciul de televiziune rusesc, a raportat că un fragment din „Adevărata Cruce” urma să fie plasat la bordul capelei navei amirale a Flotei Ruse de la Marea Neagră. Acest lucru poate părea ciudat să plasezi o astfel de relicvă sacră la bordul unei nave de război. Dar nu si în Rusia.
Scopul: războaiele nucleare sunt juste și morale
Pentru forțele armate, ortodoxia nu este un discurs ecleziastic; mai degrabă, este un instrument pentru a inocula armata împotriva influenței occidentale. Astăzi, biserica este văzută ca un vehicul pentru a construi rezistența în cadrul forței armate, crescând moralul, coeziunea și simțul misiunii, pledând în același timp pentru valori conservatoare.
Cel mai clar exemplu al acestei gândiri este decizia Statului Major General din 2018 de a înființa Direcția Principală pentru Afaceri Politico-Militare (GVPU), numindu-l pe fostul șef al Districtului Militar de Vest, Andrei Kartapalov, ca prim-șef. Această organizație nou creată seamănă cu Direcția Militară-Politică Principală a Uniunii Sovietice (GlavPUR), care avea funcții similare în timpul comunismului, scrie warontherocks.
Din nou, sistemul pare să folosească biserica pentru a crea substitute pentru instituțiile pe care le-a avut cândva, pe baza unei ideologii politice care nu s-a pierdut cu totul.
Discursul despre războiul nuclear în termeni escatologici, poate fi un pericol. Populația poate ajunge să creadă că războaiele nucleare sunt morale, iar liderii ruși că sunt necesare, drepte și puțin costisitoare din punct de vedere politic.
Cineva convertit la „ortodoxia nucleară” are probabil mai multe șanse să se angajeze într-un război nuclear dacă crede că este o cauză justă, iar pentru lideri apăsarea butonului roșu este o decizie mai ușoară, spune Adamski.
Binecuvântarea nucleară
Binecuvântarea este o parte importantă a practicii publice a Bisericii Ortodoxe Ruse. Ea binecuvântează clădirile, oamenii și evenimentele, precum și soldații, tunurile, submarinele și armele nucleare. Actul este văzut ca unul spiritual, de protejare a țării. Patronul ortodox rus al armelor este Sf. Serafim.
În 2007 a avut loc o slujbă de sfințire a unor arme nucleare chiar în Catedrala Cristos Mântuitorul din Moscova. Iar în 2015 Patriarhul Kiril a binecuvântat noua rachetă nucleară „Satana”, spunând că arma este „necesară pentru păstrarea suveranității Rusiei”.
Practica a ridicat, totuși, probleme în rândul clerului. În 2019, Biserica Ortodoxă Rusă a dezbătut ideea renunțării la practica binecuvântării armelor de distrugere în masă, inclusiv a proiectilelor nucleare.
Episcopul de Tver, Savva Tutunov, a spus, citat de Reuters, că ar fi mai potrivită binecuvântarea celor ce luptă pentru apărarea țării și a armelor lor, decât a bombelor.
„Se poate vorbi despre binecuvântarea unui luptător în serviciu militar pentru apărarea patriei. La sfârșitul ritualului corespunzător, arma personală este de asemenea binecuvântată, tocmai pentru că este legată de persoana ce a primit binecuvântarea. Pe această idee, armele de distrugere în masă nu ar trebui sfințite”, a spus el.
Punctul de vedere al Episcopului Tutunov nu a fost împărtășit de toți. Pr. Vsevolod Chaplain, fost purtător de cuvânt al Patriarhiei Moscovei, a spus că arsenalul nuclear are nevoie de binecuvântare, inclusiv pentru protejarea Ortodoxiei. „Doar armele nucleare apără Rusia de la a fi înrobită de Occident”, a spus pr. Chaplin, citat de catholica.ro.
În februarie 2020, pe site-ul patriarhului Moscovei a apărut un document scris de o comisie bisericească care spunea că „binecuvântarea armelor militare nu se reflectă în tradiția Bisericii Ortodoxe și nu corespunde conținutului Ritului”, și că, în special, armele care ucid un „număr nedefinit de oameni” nu trebuie binecuvântate.
