Paris fără terase și cafenele
Guvernul francez a menținut alegerile municipale de ieri, cu toate că alte țări, precum Marea Britanie, le-au amânat cu un an. Franța le-a menținut însă, ca și landul Bavaria, în Germania. Dată fiind absența masivă a alegătorilor, ministrul sănătății Olivier Véran a anunțat, conform Le Monde, că se va decide rapid dacă este oportun să se organizeze un al doilea tur. Participarea, scrie azi Le Monde, a fost extrem de coborâtă (« faiblissime »).
Bilanțul epidemiei în Franța a urcat acum la 120 de morți și 5.400 de cazuri de contaminare. Ministrul învățământului, Jean-Michel Blanquer, a estimat că jumătate din populația Franței va fi atinsă de virus.
La Paris, primăria e disputată de trei femei: în stânga, actuala primăriță, socialista Anne Hidalgo, de origine spaniolă (cele mai multe voturi în acest prim tur); dreapta e împărțită între Agnès Buzyn, fosta ministră a sănătății, favorita lui Macron; și Rachida Dati, de origine marocană, favorita fostului președinte Sarkozy.
Duminică, în timpul votului, s-au închis și cafenelele și restaurantele în toată Franța. În timpul ocupației germane, în al Doilea Război, cafenelele Parisului au rămas deschise, dar iată că acum Cafe de Flore, celebră pentru terasa la care scriau Simone de Beauvoir și Jean-Paul Sartre, și Brasserie Lipp au închis ieri pe termen nedefinit.
Germania
Die Welt a scris ieri despre cum Donald Trump ar fi încercat să cumpere firma germană care lucrează la un vaccin împotriva coronavirus.
Este vorba de firma din Tübingen CureVac, al cărei șef Daniel Menichella a fost săptămâna trecută la Washington, unde s-a întâlnit cu Trump, cu vice-președintele Mike Pence și cu membri ai Coronavirus Task Force.
Mulți politicieni germani sunt acum extrem de iritați, numind tentativa lui Trump de a cumpăra firma care lucrează la vaccin un « gest extrem de neprietenos ».
Italia
Numărul deceselor în Italia a crescut ieri la 1.809, cu 368 de morţi în doar 24 de ore.
Atât New York Times (NYT), cât și Financial Times (FT) vorbesc despre efectul deleter al aparentei nepăsări a UE în privința Italiei, care nu a primit de la ceilalți europeni ajutorul solicitat, fiind nevoită să accepte material medical oferit de... China, care a trimis acest material însoțit și de medici specializați.
Cel mai sever verdict e însă dat de Foreign Policy, care numește abdicarea Europei în Italia «rușinoasă».
Sentimentul de abandon a fost întărit de gafa șefei Băncii Centrale Europene, franțuzoaica Christine Lagarde, care a lăsat de înțeles joia trecută că nu intră în sarcina ei să țină Italia în Euro. Atitudinea ei dezinvoltă a distrus tot ce construise predecesorul ei, italianul Mario Draghi, care a căutat în permanență să mențină convingerea piețelor că Italia este solid ancorată în zona euro. Asta l-a făcut să intervină până și pe discretul președinte al Italiei, Sergio Mattarella, care a spus că o țară în criză se așteaptă la «inițiative de solidaritate, nu să i se pună bețe în roate». Este a treia criză în care Italia se vede abandonată de Europa, după cea economică începută în 2008 și cea a refugiaților din 2015, iar asta nu va face decât să stimuleze populismul anti-UE și ascensiunea politicienilor dreptei naționaliste precum Matteo Salvini.
Germania a trimis totuși, în cele din urmă, un milion de măști Italiei, ceea ce a fost dificil, pentru că în realitate foarte puține măști sunt produse în Europa.
Neue Zürcher Zeitung (NZZ) analizează, în numărul său de weekend, aparenta victorie, cel puțin temporară, a autorităților chineze asupra virusului, dar notează, într-o analiză care ocupă toată prima pagină a sobrului cotidian helvet, că pentru partid cel mai important rămâne disciplina populației. Partidul dansează pe o pojghiță subțire de gheață, scrie NZZ.
Spania a înregistrat 2.000 de noi cazuri și 100 de morți doar duminică. În Marea Britanie, cum o rezumă The Times, milioane de septuagenari sunt sfătuiți insistent să se închidă în case de acum înainte pentru vreme de patru luni, practic până în august.
În marginea efectelor răspândirii coronavirus, cotidianul italian La Stampa, din Torino, în plin epicentru al epidemiei, scrie, cum o prevăzuse săptămânalul satirico-politic francez Charlie Hebdo, despre cum măsurile de izolare și oprire a economiei au dus la o scădere drastică a emisiilor de dioxid de azot deasupra nordului Italiei și la scăderea simțitoare a poluării!
Slovacia
Slovacia și-a închis încă de vineri cele trei aeroporturi internaționale. În același timp, Slovacia se află într-o plină reluare în mână a instituțiilor, după victoria opoziției de centru-dreapta reunite în OLaNO al noului premier Igor Matovič, care a învins socialiștii din Smer ai lui Robert Fico, la putere de 15 ani. Tendința generală de respingere a Smer era vizibilă deja anul trecut, când Zuzana Čaputová a învins în alegerile prezidențiale împotriva candidatului Smer și actual comisar european Maroš Šefčovič.
Cum o explică în detaliu La Repubblica, în Italia, noul guvern a arestat deja 13 judecători bănuiți a fi implicați în mușamalizarea, în timpul fostului guvern, a asasinării jurnalistului Ján Kuciak, măsură fără precedent în istoria țării.
Belgia
În Belgia, trei medici specialiști, infectați cu coronavirus, au fost internați ieri într-o stare gravă.
Cotidianul flamand al finanțelor De Tijd preia recomandarea făcută cetățenilor de ministerul de externe de anulare a tuturor călătoriilor in străinătate, recomandare preluată și de cotidianul fracofon Le Soir.
Cu toate astea, tabloidul La Dernière Heure (DH) scrie că mulți belgieni, flamanzi din zonele frontaliere, au început să-și facă cumpărăturile și să mănânce la restaurant în Olanda vecină, unde stabilimentele publice au fost încă deschise până duminică. Dar duminică seara guvernul olandez a anunțat de asemenea închiderea tuturor restaurantelor și cafenelelor, cum o detaliază De Telegraaf.
Presa belgiană se mai ocupă și de controversa în jurul afirmațiilor recente ale avocatului vedetă Sven Mary, care, în urma campaniei #MeToo, a procesului Weinstein și a polemicii în legătură cu cineastul Polanski, a declarat, cum o amintește cotidianul stângii flamande intelectuale De Morgen, că și el a fost acuzat pe nedrept de unele foste angajate sau colaboratoare și că din această cauză de acum înainte nu va mai angaja femei. Afirmațiile avocatului Sven Mary au stârnit critici, ba chiar aluzii la posibile urmări penale, deoarece asta înseamnă discriminare la angajare. Cotidianul conservator flamand De Standaard titrează: Când pe un avocat îl ia gura pe dinainte.
Cel mai scurt banc cu Manta: „O Manta e parcată în față la Universitate”
În schimb, pe partea bună a economiei, popularul cotidian flamand Nieuwsblad salută relansarea în Germania a producției de automobile Opel Manta. Lucrul nu e lipsit de valențe culturale: în anii 1970-1980, s-au produs și vândut în Germania circa o jumătate de milion din aceste Opel Manta, mașină ieftină cu o formă aerodinamică de bolid de curse, pe care Nieuwsblad o numește: Un Porsche pentru săraci (în germană: Pauper Porsche). O întreagă mitologie și un nesfârșit set de glume au circulat atunci în jurul șoferilor de Opel Manta, Mantafahrer, care pentru germani erau echivalentul «cocalarilor» din România, sau al șoferilor de mașini Suzuki în primii ani ai lui Miloșevici, în Serbia, când sloganul cel mai popular al «cocalarilor» sârbi venea de la un șlagăr de turbofolk:
“Coca-Cola, Marlboro, Suzuki
Discoteca, gașca si buzuki
Asta-i viața, nu e propagandă
Tare-i bine să trăiești în bandă.”
Nenumărate au fost atunci în Germania glumele despre Mantafahrer, iar cotidianul belgian Nieuwsblad salută revenirea acestui fenomen cultural, care va readuce în folosință glume precum:
“– Ce rămâne după ce o Manta Opel face un accident mortal cu avarie totală? – Un lanț de aur și o frizeriță în doliu.”
Marea revenire a Statului: Žižek despre cum „Omenirea nu va mai fi niciodată la fel”
Cotidianul canadian Le Devoir, din Montréal, publică un eseu despre “marea revenire a Statului” ca efect al actualei crize, acel Stat care în franceză se scrie obligatoriu cu majusculă: l’État:
«Nu societatea civilă sau rețelele sociale aduc o soluție colectivă pentru oprirea propagării virusului. Nu piețele oferă o protecție medicală pacienților. Structurile publice ale sănătății, spitalele și ajutorul social de urgență sunt cele care formează ceea ce Pierre Bourdieu numea «mâna stângă» a Statului (la « main gauche » de l’État), cea care protejează indivizii de vicisitudinile vieții, ale societății sau ale naturii. COVID-19 nu va putea fi învins decât prin aceste structuri construite de-a lungul multor secole de administratori, partidele politice sau mișcările sociale.
Dar chiar dacă protecția sanitară este fundamentală, nu trebuie să uităm nici « mâna dreaptă » a Statului, cea a constrângerii, a « monopolului violenței legitime » (Max Weber).Dacă e adevărat că mâna stângă costă scump, în schimb mâna dreaptă poate să ni se pară apăsătoare. Dar fără control la frontiere, fără disciplină colectivă, e imposibil de declanșat operațiunea masivă de izolare socială pe care o recomandă experții.»
În schimb, Neue Zürcher Zeitung are, pe o pagină întreagă, un eseu al filozofului pop Slavoj Žižek, despre cum, după această pandemie, „omenirea nu va mai fi niciodată la fel”, iar Žižek, întărit și întărâtat de disputele sale recente cu Noam Chomsky și Jordan Peterson, spune exact opusul a ceea ce putem citi în analiza cotidianului canadian. Žižek vede în măsurile drastice luate de diferitele guverne o revenire a statului totalitar.
Faptul că în China, un stat (sau mai degrabă: Statul) totalitar, epidemia a putut fi relativ ținută în frâu se datorează controlului complet asupra comunicațiilor și digitalului, iar Žižek avertizează că întreaga planetă s-ar putea îndrepta spre asta, fără posibilitatea de a ne mai întoarce la libertățile actuale, deja puse în pericol.
Să cumpărăm acum hamsteri?
Și tot Neue Zürcher Zeitung are un comentariu comic și erudit pe marginea evoluțiilor lingvistice, cum e de pildă faptul că pandemia a adus în actualitate verbul hamstern: a cumpăra și a acumula compulsiv hrană, precum un hamster (am scris despre asta în detaliu, tot astăzi, aici).
NZZ identifică corect echivalentul englez al lui «hamstern» ca: «panic buying».
De aici, urmează un amuzant voiaj lingvistic, care ne duce de la Ludwig Wittgenstein la o întreagă cutie a Pandorei de jocuri lingvistice fără de care limba nu a putut niciodată funcționa. Cu atât mai puțin ar putea funcționa fără asta azi oamenii, în munca lor de la birouri sau supermarketuri.
S-a râs întotdeauna de prețioși și pretențioși prin jocuri de cuvinte idioate, imitând pompozitatea acestora. Până și Thomas Mann are în «Dr. Faustus» o Frau Luder (Madame Stricata, sau doamna Scursoare) și o pianistă Meta Nackedey.
La fel, «Guten Tacho» spun unii nemți pentru bună ziua, spre deruta străinului. «Buongiorno, John Porno» zic italienii. Germanii mai spun: «Nicht schlecht, Herr Specht!» pentru ceea ce suedezii ar traduce prin: «Det var inte illa pinkat av en trähäst», adică aprox.: -- «Ce urină a tras căluțul ăsta de lemn!» Tonul rubricii nu-mi îngăduie să ofer un echivalent românesc pe măsură, à la Stan și Bran, cel mult pot oferi un fel de «na-ți-o frântă că ți-am dres-o», dar NZZ se întreabă în final foarte serios care ar fi echivalentul în alte limbi al acestui: «Nicht schlecht, Herr Specht!» și găsește în spaniolă: «Te pasaste Burt Lancaster!»
Facebook Forum