Linkuri accesibilitate

Putin – în curând la putere pe viață, iar în cafenelele din Spania și Belgia se va bea în sfârșit apă de la robinet. Revista presei europene


Vladimir Putin, fotoportret de Serghei Maximișin

În chestiunea răzmerițelor urbane din SUA, presa europeană pare a se retrage astăzi în spatele știrilor și al cifrelor, așteptând evenimentul care ar putea scoate reportajele de la fața locului din repetitivitatea vitrinelor sparte și a polițiștilor care îngenunchează.

O altă răzmeriță se profilează, iată, chiar în Sillicon Valley, în California, în interiorul companiei Facebook, la cartierul general, unde o serie de importanți angajați se află într-un dezacord total cu refuzul lui Mark Zuckerberg de a cenzura în vreun fel postările lui Donald Trump, așa cum o face de pildă Twitter.

Presa europeană discută în această dimineață mai ales despre felul în care, peste tot, se relaxează treptat regulile izolării. Se face și un bilanț al carantinei, iar la Londra The Guardian estimează că de-a lungul întregii perioade de recluziune națională, chiar și poliția britanică a vizat mai mult populația de culoare și de origine asiatică, aceștia fiind opriți și cercetați cu peste 50% mai mult decât au fost cetățenii de tip european.

The Times compară protestele de azi din SUA cu cele din 1968, după asasinarea lui Martin Luther King, și spune că cele de astăzi încă nu au devenit la fel de violente ca cele de atunci, dar că se îndreaptă pe drumul ăsta. Cu mențiunea că în vremea aceea Richard Nixon a putut profita de agitația urbană pentru a-și întări poziția, astfel încât teoretic la fel s-ar putea întâmpla și cu Donald Trump, în ciuda tonului său marțial și a faptului că a anunțat ieri seară că va trimite armata peste manifestanți (pentru a „sufoca protestele”, cum se exprimă în Spania El Pais, care pune fotografia de ieri cu Trump în fața unei biserici din Washington, arătând lumii o Biblie).

Asta a dus la situația neobișnuită în care la Bruxelles un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a folosit un limbaj rezervat de obicei țărilor autoritare din lumea a treia, cerând ca toate chestiunile legate de proteste să fie rezolvate “rapid și prin respectarea legii și a drepturilor omului”.

La fel, comisăreasa europeană Věra Jourová a anunțat că sprijină Twitter în eforturile sale pentru a asigura transparența și exactitatea informaților. O frază care în vremuri normale nu ar fi fost considerată o știre capătă acum dimensiunile unui scoop planetar.

From Russia with Love

Și în Rusia, Vladimir Putin își întărește poziția : el a anunțat ieri, luni 1 iunie, că referendumul în legătură cu reforma constituțională care i-ar acorda încă două mandate se va ține peste exact o lună, pe 1 iulie. Asta îi va da lui Putin dreptul de a mai deține încă două mandate prezidențiale după cel în curs, care se încheie în 2024, ceea ce înseamnă că el ar rămâne președinte până în 2036!... practic pe viață.

Cum o scrie Kommersant, până și membrii comisiei electorale centrale au fost luați ieri prin surprindere de decizia lui Putin de a organiza totul peste o lună. Nimeni nu se aștepta ca lucrurile să se petreacă atât de repede.

Putin a devenit președinte interimar printr-un târg cu Boris Elțîn, atunci când acesta a ales să se retragă, în 1999, apoi a avut două mandate de câte patru ani între 2000 și 2008. A fost apoi patru ani premierul premierului său Dimitri Medvedev devenit președinte vreme de un mandat, reales apoi fiind în 2012 și 2018 pentru alte două mandate, acum prelungite la șase ani fiecare.

Referendumul fusese inițial prevăzut în aprilie, dar amânat apoi sine die din pricina pandemiei. Rezultatul referendumului nu va lăsa, oricum, loc pentru vreun mare suspans, într-atât controlul mijloacelor de comunicare e eficace, iar cel al internetului tinde să devină total, cum am arătat atunci când am mai scris despre „Gulagul digital”.

Cotidianul apropiat Kremlinului Rossiiskaia Gazeta subliniază că Putin a primit și sprijinul, chiar dacă cu jumătate de gură și aparent ambiguu, al foarte popularului primar al Moscovei Serghei Sobianin, care a scris pe blogul său: „A venit vremea să luăm o hotărâre; asta ne va ajuta să evităm problemele, nu doar azi, dar și mâine, pe viitor”.

Și, rămânând la pandemie în spațiul ex-sovietic, premierul Armeniei, Nikol Pașinian, a anunțat ieri că are Covid-19. Intr-un mesaj video, Pașinian a spus că el nu prezenta niciun simptom, dar că a mers să se testeze, deoarece plănuia să viziteze niște unități ale armatei, și s-a întors testat pozitiv.

Defenestrări: It's Raining Men

Și, tot așa, în Rusia continuă seria căderilor pe fereastră pe fundal de Covid-19. Astfel, aflăm că o femeie colonel de poliție și infectată cu coronavirus a căzut duminică de la etajul cinci al spitalului din Moscova în care era tratată. Ea e prezentată ca o expertă în medicină legală a Ministerului de Interne.

În Ucraina vecină, presa nu se preocupă decât ca despre o știre de faptul că Putin caută să rămână la putere pe viață. În schimb, guvernul de la Kiev a luat o inițiativă pe care o rezumă și la Moscova cotidianul devenit de opoziție Moskovskii Komsomoleț: aceea de a cere în mod oficial Occidentului respectarea Protocolului de la Budapesta, din 1994.

Așa cum a amintit ministrul ucrainean pentru Donbas (regiunea din est ocupată de Rusia) Aleksei Reznikov, acel memorandum, semnat atunci de Kiev împreună cu Rusia și principalele puteri occidentale garanta Ucrainei integritatea frontierelor sale în schimbul renunțării imediate la armamentul nuclear sovietic pe atunci încă stocat pe teritoriul său.

Kievul a renunțat atunci la ele, iar rachetele nucleare au fost demontate și distruse, deși în mod strict legal Ucraina putea în acel moment revendica statutul de putere nucleară, ca o continuatoare a URSS-ului în egală măsură cu Rusia. Iată însă că memorandumul e încălcat acum de Rusia, care a ocupat Crimeea și, prin intermediari, Donbasul, regiunea minieră și industrială majoritar rusofonă din est. Dar Occidentul promisese Ucrainei că în schimbul armamentului nuclear frontierele sale aveau să fie respectate.

Deocamdată, europenii nu sunt de acord cu decizia anunțată a lui Trump de a-l invita și pe Putin la summitul G7, amânat pentru la toamnă. Angela Merkel a spus deja că ea nu se va duce, ba chiar până și fidelul Boris Johnson i-a transmis lui Trump că nu poate invita pe cine poftește și că el e gata să-și folosească dreptul de veto împotriva participării lui Putin.

Chermeze și agua del grifo gratis

În Spania, ieșirea lentă din ruinoasa carantină vine însoțită de o serie de nemaiauzite noutăți. Pe de o parte, se discută acum în mod oficial despre introducerea venitului minim universal, despre care se vorbea de multă vreme și care a fost deja experimentat în mai multe locuri în Europa, în Elveția sau în unele țări scandinave.

A doua măsură însă, de aplicare imediată, va fi aceea că barurile, cafenelele și restaurantele vor fi obligate de acum înainte să le ofere clienților care o cer apă de la robinet, gratis.

El Pais transmite în detaliu această importantă știre. Într-adevăr, până acum Spania și Belgia prezentau această ciudățenie că barurile și restaurantele aveau dreptul să propună doar apă îmbuteliată, contra plată, și să refuze pur și simplu să oferă gratis apă de la robinet.

Asta face parte din spectrul ciudățeniilor ospitaliere europene, alături de supraviețuirea iritantului obicei austriac și bavarez de a cere plată pentru feliile de pâine mâncate la restaurant (în Franța sau Belgia pâinea sau cartofii prăjiți vin gratis și la discreție, odată cu mâncarea); sau cu obiceiul croat (și prin unele părți ale Italiei) de a adăuga o sumă la nota finală, plată pentru folosirea tacâmului.

În Belgia, legea care obligă restaurantele și barurile să dea clienților apă de la robinet a intrat în vigoare de anul trecut, dar sindicatele din sectorul Horeca încă protestează, chiar dacă principala justificare a legii este de a evita pe cât posibil folosirea sticlelor din plastic.

În Belgia se iese de altfel mai lent din carantină decât în țările vecine, iar asta prilejuiește fenomene sociale care revelează diferențele în atitudinea cetățenească colectivă, de exemplu felul în care belgienii – flamanzii, de fapt – au reînceput să treacă granița în Olanda, pentru a profita de terase, restaurante și baruri, care rămân încă închise în Belgia (în Franța, cu excepția unor reguli mai stricte în Paris, totul a fost redeschis azi).

Asta, cum o remarcă principalul cotidian francofon, Le Soir, cu toate că trecerea frontierei este deocamdată teoretic permisă doar pentru a vizita un membru al familiei sau din motive profesionale.

Această lipsă de civism și tendința anarhică tradițională a belgienilor, care se reped să bea la terasă în soarele vecinilor, combinat cu cifra înșelător de mare de victime în timpul pandemiei explică de ce toate aeroporturile belgiene sunt în continuare considerate în Europa zone de risc și că Grecia, de pildă, care a anunțat că primește deja turiști din mai multe țări, a precizat că deocamdată belgienii nu sunt bineveniți.

Explicație culturală: Belgia rămâne cultura care ne-a dat "chermeza", de la "kermis", beția colectivă medievală (orgie, uneori) de după slujba de la biserică, "kerke-misse" în flamandă.

Facebook Forum

VIDEO

Bulgarii protesteză împotriva construcțiilor ilegale din arii protejate
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:04 0:00
XS
SM
MD
LG