Textul notează și necesitatea „eradicării rasismului instituțional împotriva romilor”.
Este pomenit în context dosarul ajuns la CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, după ce un cuplu gay a fost atacat de un grup de bărbați. Cei doi mergeau acasă de la Gay Parade, marșul anual organizat pentru susținerea comunității LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgederi).
CEDO a ajuns la concluzia (M.C. and A.C. vs. Romania) că autoritățile române nu au luat în considerare discriminarea atunci când au soluționat cazul. Altfel spus, magistrații autohtoni s-au ocupat doar de violența în sine, fără să aprofundeze faptul, trecând cu indiferență peste evidența că era un „atac homofob”. CEDO a stabilit în final că „a trata violența și brutalitatea bazate pe atitudini discriminatorii pe picior de egalitate cu violența, care nu implică aceste nuanțe, este similar cu a recunoaște oficial sau chiar a încuraja infracțiunile pe motiv de ură”.
Discursul urii pornește, însă, de la televizor, fără să fie amendat temeinic de Consiliul Național al Audiovizualului. Apoi, împotriva minorităților există adesea și un discurs politic, de pildă în cazul maghiarilor sau al comunității LGBT, împotriva cărora a fost făcut referendumul de anul trecut.
Nu există, pe de altă parte, după cum subliniază și documentul specialiștilor în intoleranță, o legislație specifică pentru reglementarea schimbării de gen. Codul Civil Român și Codul de procedură civilă prevăd posibilitatea ca persoanele transsexuale să-și schimbe genul pe documentele de identitate doar după obținerea unei hotărâri judecătorești finale și irevocabile care să confirme schimbarea sexului. Autorii Raportului insistă că „schimbarea sexului prin intervenţie chirurgicală nu trebuie să fie obligatorie pentru schimbarea sexului în documentele personale”.
Comisia Europeană Împotriva Rasismului și Intoleranței, care monitorizează drepturile omului și se axează pe urmărirea actelor de rasism și intoleranță, a dat miercuri publicității Raportul pentru România, care mai menționează, între altele, absența din Codul Penal a infracțiunilor de incitare la violență, insulta publică, defăimarea rasistă. Experții Consiliului Europei de care aparține această Comisie, experți care au lucrat la document, mai argumentează necesitatea urgentă ca infracțiunile de incitare la ură și discriminare să fie aplicate nu doar grupurilor, ci și indivizilor luați separat.
Discursul de incitare la ură, rasist și intolerant, ținut în public ori pe internet rămâne o problemă larg răspândită, precizează documentul, enumerând și principalele ținte: romii, minoritatea maghiară, comunitatea LGBT şi cea evreiască. Autorii Raportului au constatat că în România au loc sporadic atacuri violente împotriva acestor grupuri sau asupra proprietăților lor. În text este citat și un sondaj care arată că 52% dintre romii care au fost opriți de poliție percep această practică în categoria discriminare. În vreme ce Comitetul ONU împotriva torturii are deja o tristă colecție a abuzurilor poliției împotriva romilor.
Situația romilor este obiect al criticilor raportului, pornind și de la faptul că doar 33% din rândul populației rome apte de muncă (între 20 și 64 de ani) sunt angajați cu carte de muncă (în comparație cu 66% din populația generală), în timp ce în mod îngrijorător 64% din tineri (16-24 de ani) nu sunt nici angajați, nici la studii (în comparație cu 17% din populația generală).
Discursul urii pornește, însă, de la televizor, fără să fie amendat temeinic de Consiliul Național al Audiovizualului. Apoi, împotriva minorităților există adesea și un discurs politic, de pildă în cazul maghiarilor sau al comunității LGBT, împotriva cărora a fost făcut referendumul de anul trecut. În schimb, romii sunt neglijați aproape total de toate guvernările, în ciuda diferitelor strategii de incluziune, despre care și acest Raport spune că nu au dat roade.
Facebook Forum