E soare în valea Eki Narin dar, în ciuda vremii perfecte, Tynychtyk Satarov poartă o geacă groasă și, când lucrează, are pe față un voal de plasă.

Îmbrăcămintea lui Satarov este făcută în așa fel încât să-l protejeze de albine, deși a fost înțepat de atâtea ori că nici nu-l mai deranjează așa tare.

Apicultorul de 36 de ani se îngrijește de stupi de un deceniu.

Din mai și până în august, se tot mută prin Kârgâstan, în căutarea celor mai bune câmpuri cu flori pentru albine.

Întreaga familie Satarov se ocupă de apicultură. Tatăl și fratele lui lucrează direct cu albinele, iar soția este responsabilă de vânzări. Lucrează de acasă, de la Bișkek. Pe perioada verii, îl ajută pe câmp și cei doi fii.

„Fratele meu și-a instalat stupii acolo, pe cealaltă parte a muntelui”, arată Satarov spre sud. „Eu, tata și băieții mei lucrăm aici”.

Stupii lui Satarov sunt pe un trailer mobil – în acest fel, îi poate transporta mai ușor de pe o pajiște kârgâză pe alta. „O să pornesc din regiunea Șu, apoi merg spre Issik-Kul și, de acolo, spre zona Narin. Ultima oprire va fi Eki Narin”, explică Satarov.

„Foarte curând vom avea ultima miere din sezon, după care ne vom întoarce la Bișkek”. Însă munca nu se termină odată cu vara.

„După asta, îngrijim albinele, trebuie să le pregătim pentru iarnă”, spune apicultorul. La Eki Narin, râurile montane Narinul Mic și Narinul Mare se unesc și formează Narinul, una dintre cele mai importante surse de apă din Asia Centrală. Râul curge prin câmpiile Ferghana și, ajunge, în cele din urmă, la Syr Darya, în Uzbekistan.

Mierea colectată în Valea Eki Narin, spune Satarov, are proprietăți curative, motiv pentru care e foarte căutată.

„Cu cât urci munții mai departe, cu atât e mai bine. Nu strângi atât de multă miere câtă strângi în vale, dar e foarte curată și foarte aromată”. Mai mult de 15 specii de flori cresc sus, în munți. „De aia mierea de Narin e atât de apreciată în Kârgâstan”, adaugă Satarov.

Familia încearcă să așeze stupii aproape de câmpurile de flori, astfel încât albinele să petreacă mai mult timp culegând nectar și să consume mai puțină energie încercând să găsească flori.

Mii de albine bâzâie în preajma stupilor. Aterizează pe aparatul foto. Numai datorită costumului special împrumutat de Satarov poate reporterul să reziste în mijlocul roiului.

Familia Satarov are acum 130 de stupi și peste 30.000 de albine. „Zece mii dintre ele adună nectar, restul muncesc în stupi”, explică crescătorul. „Au o grămadă de lucruri de făcut!”

Lui Satarov îi place ce face: munca e ușoară și câștigă suficient – cât să-și poată întreține familia de-a lungul anului.

Partea cea mai grea a fost deschiderea business-ului, spune el. A petrecut o groază de timp și a cheltuit o grămadă de bani ca să transforme un trailer vechi în stupină. Dar, cu ajutorul tatălui și pentru că a fost înainte sudor, a reușit.

Camionul e folosit la căratul stupilor. Are și o zonă pentru dormit, cu paturi suprapuse, un loc în care e adunată mierea, precum și un loc pentru luat masa.

Rysbek Satarov are 64 de ani și e cel mai în vârstă membru al familiei. S-a pensionat recent și acum își dedică tot timpul albinelor și nepoților. Crede că munca în mijlocul naturii îi face bine. „Dacă nu aveam stupina, stăteam acasă sprijinit într-un baston”, glumește pensionarul.

Familia Satarov vinde cea mai mare parte a mierii direct către consumatori, iar o parte – către angrosiști. Un kilogram de miere de munte ajunge la 6-7 dolari americani.

Cantitatea rezultată în fiecare sezon depinde de vreme, spun apicultorii. În verile blânde, sunt flori multe și stupii se umplu cu miere.

Însă schimbările climatice îi afectează și pe crescătorii de albine de aici – verile devin din ce în ce mai fierbinți, iar apicultorii trebuie să urce munții, în căutarea unor pajiști răcoroase.

Satarov spune că pe cursul apei, în valea Eki Narin, este cel mai bun loc pentru albine. „Iarba e hrănitoare și sunt multe flori”.

Familia Satarov a recoltat de curând niște „miere albă”, foarte rară, rezultată din șofranul de Narin. Se spune despre ea că ameliorează durerile și chiar poate lupta cu cancerul.

Au încă noroc – au auzit despre moartea albinelor în multe țări dezvoltate, dar, spun ei, mortalitatea în rândul albinelor lor nu a crescut.

„Dacă mor albinele din zona noastră, e din cauza agriculturilor, care folosesc chimicale. În zilele noastre, nimic nu mai crește fără chimicale”, spune Sataroc.

„Căpșune, zmeură, mere – totul e crescut cu îngrășăminte chimice. Cumpăr legume și fructe numai de la fermierii pe care îi știu de ani de zile. Încerc să nu iau de la străini și să nu le dau copiilor mei produsele lor”.

După ce pajiștile de munte vor fi înflorit și toată mierea va fi fost colectată, familia Satarov își va strânge stupii și se va întoarce în oraș. Satarov speră că clima din Kârgâzstan va permite mulți ani de apicultură și spune că visează ca „nu numai copiii mei, ci și nepoții mei să se ocupe de această afacere”.

Acest articol a fost publicat inițial pe rferl.org

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI