Când Katerina Iesipciuc și-a terminat prima tură ca mecanic de locomotivă la metroul din Kiev, în iunie 2025, o dureau picioarele. Deși sistemele de frânare ale trenurilor subterane zumzăitoare sunt acționate doar manual, tânăra de 25 de ani explică: „Instinctiv, îmi apăsam picioarele pe podea pentru că sunt atât de obișnuită să acționez pedala de frână a mașinii.”
Conducerea trenurilor de metrou a fost interzisă femeilor până în 2017, când 450 de profesii considerate până atunci prea „periculoase și dăunătoare” pentru lucrătoare au fost deschise tuturor.
Reprezentanții metroului au apărat la acea vreme interdicția, invocând zgomotul și vibrațiile despre care susțineau că ar putea dăuna sănătății reproductive a femeilor.
De când a fost ridicată interdicția privind conducătoarele de metrou, nicio femeie nu a trecut de antrenamentul intensiv până de curând.
În toamna anului 2024, o femeie a început să lucreze în orașul Harkov, din nord-estul țării, iar astăzi Iesipciuc este prima și singura femeie mecanic de metrou din Kiev.
O lipsă critică de forță de muncă
Pe fondul invaziei rusești în curs de desfășurare, Ucraina se confruntă cu o lipsă critică de forță de muncă în multe industrii.
În 2024, metroul din Kiev a redus frecvența trenurilor sale din cauza lipsei de mecanici de locomotivă.
Iesipciuc spune că mama ei a fost inițial împotriva ideii ca ea să lucreze în subteran, în mijlocul „petrolului și murdăriei” metroului, dar femeia spune că este obișnuită să se murdărească pe mâini.
Inițial, ea a urmat o pregătire de mecanic în orașul Dnipro, din centrul-estul țării, unde a fost singura femeie stagiară dintre cei 93 de bărbați. „Unii dintre profesori erau siguri că voi urma câteva cursuri, apoi voi renunța. Dar nu, mi-am terminat studiile”, își amintește Iesipciuc.
A lucrat și pe alte poziții în compania Metro din Kiev înainte să apară oferta pentru postul de conductor de tren, cu un salariu declarat de aproximativ 669 de dolari pe lună. Ea spune că soțul ei a susținut-o să încerce.
La programul de pregătire a șoferilor, Iesipciuc a fost una dintre cele 28 de persoane care au început cursul, inclusiv alte trei femei. Doar 10 l-au finalizat cu succes. Iesipciuc a fost singura femeie dintre ele.
Apariția neobișnuită a unei șoferițe de metrou la Kiev a cauzat unele probleme.
În timpul unei ture, Iesipciuc se pregătea să schimbe locul cu alt conductor și a deschis ușa taxiului ei. Niște navetiști curioși s-au apropiat să vorbească, iar ea a răspuns politicos, dar cineva a filmat întâlnirea. Când videoclipul a apărut online, managerii ei au mustrat-o pe pentru că a încălcat protocolul: nu avea voie să vorbească cu publicul prin ușa deschisă, este strict interzis.
Deși admiră tehnologia rețelei de metrou din Kiev, Iesipciuc nu zăbovește sub pământ mai mult decât este necesar și evită să folosească sistemul de trenuri subterane ca pasager. „Metroul este zgomot constant”, spune ea. „Ieși afară după muncă și pare atât de liniștit chiar și atunci când mașinile claxonează.”
Cunoștințele de la suprafață o întreabă uneori de ce țipă. „Sunt deja obișnuită cu faptul că în metrou trebuie să vorbești tare ca să fii auzită”, spune Iesipciuc.
Nu este sigură dacă se va dedica acestei slujbe pe termen lung.
„Vreau să văd cum merge”, spune ea. „Dacă îmi dau seama că nu e pentru mine și că mi-am supraestimat abilitățile, atunci, bineînțeles, îmi voi găsi altă slujbă. Dar, deocamdată, voi încerca - voi conduce.”
Kievul este cunoscut pentru stațiile sale decorative de metrou din epoca sovietică, dar Iesipciuc spune că preferata ei este cea la care coboară pentru a-și termina tura.
Casa lui Iesipciuc este în Mîrnohrad, în regiunea Donețk de est, care este în prezent disputată de forțele rusești invadatoare și de trupele ucrainene care o apără. Deocamdată, casa familiei sale, deși avariată, a rămas în picioare.
„Vreau doar ca totul să fie bine și să pot spune în sfârșit: «Mă duc acasă»”, spune ea.
