În doar câteva zile, bombardamentul masiv al Statelor Unite și al Israelului asupra Iranului s-a extins într-un război regional care a atras aliați cheie ai Americii din Orientul Mijlociu și a dus la creșterea vertiginoasă a prețurilor globale la energie.
Iranul a răspuns campaniei comune a SUA și a Israelului – care l-a ucis pe Liderul Suprem, Ayatollahul Ali Khamenei, pe 28 februarie – prin lansarea unor baraje fără precedent de rachete și drone asupra facilităților militare și diplomatice ale SUA și prin lovirea infrastructurii energetice cheie din Golful Persic.
Confruntându-se cu o amenințare existențială, spun experții, Teheranul urmărește să sporească suferința economică, politică și militară a conflictului pentru Statele Unite și să asigure încetarea ostilităților.
„Teheranul pare să mizeze pe reticența [președintelui SUA] Donald Trump de a se implica în războaie complicate și costisitoare, căutând să demonstreze că posedă capacitatea de a prelungi conflictul și de a-l face tot mai complex și mai scump”, a declarat Hamidreza Azizi, cercetător la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate.
Costuri directe pentru SUA
Iranul impune costuri directe Statelor Unite, care au pierdut până acum șase militari în acest război.
Rachetele balistice și dronele iraniene au lovit cel puțin șase din cele aproximativ 19 facilități militare americane din Orientul Mijlociu, care găzduiesc circa 40.000 de soldați americani. Acestea includ situri din Kuweit, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Irak.
Teheranul a vizat, de asemenea, facilități diplomatice americane din regiune. Ambasada SUA din Riad a fost lovită de două drone suspectate a fi iraniene pe 3 martie, provocând un incendiu. Un incendiu a fost raportat și lângă Ambasada SUA din Kuweit pe 2 martie, în urma atacurilor iraniene cu drone.
Energia globală, zdruncinată
Iranul face presiuni asupra Statelor Unite și prin vizarea partenerilor arabi ai Washingtonului. Atacurile iraniene asupra statelor din Golf nu s-au limitat la instalațiile militare americane. Aeroporturi majore, hoteluri de lux și facilități energetice cheie au fost, de asemenea, lovite.
Dronele iraniene au vizat o centrală electrică și o instalație energetică în Qatar pe 2 martie, determinând unul dintre cei mai mari exportatori de gaze naturale lichefiate din lume să oprească producția. O rafinărie de petrol importantă din Arabia Saudită a fost parțial închisă după ce dronele iraniene au vizat facilitatea respectivă.
Între timp, Strâmtoarea Hormuz a fost practic închisă, iar navele și-au schimbat rutele de la începutul războiului. Aproximativ o cincime din rezerva mondială de petrol tranzitează prin această cale navigabilă îngustă care leagă Golful Persic de ocean.
Combinația de atacuri asupra facilităților energetice cheie și perturbarea transportului maritim în Golful Persic, o regiune care produce aproximativ 40% din petrolul mondial, a dus la explozia prețurilor la petrol și gaze naturale și a generat temeri privind aprovizionarea globală.
Un nou front de război
Principalul aliat non-statal al Iranului, gruparea militantă libaneză Hezbollah, a deschis un al doilea front în război când a lansat atacuri cu rachete și drone asupra Israelului pe 2 martie. Israelul a ripostat cu lovituri aeriene care au ucis zeci de persoane și a trimis forțe suplimentare în sudul Libanului pe 3 martie.
Alți membri ai așa-numitei „axe a rezistenței” – rețeaua regională a Teheranului formată din parteneri și grupări proxy înarmate – au promis să se alăture războiului, inclusiv rebelii Huthi din Yemen și milițiile șiite pro-iraniene din Irak.
Rebelii Huthi au amenințat că se vor retrage dintr-un acord de încetare a focului încheiat cu Statele Unite anul trecut. Gruparea armată acceptase să oprească atacurile cu rachete și drone asupra transportului maritim internațional din Marea Roșie. În schimb, Statele Unite s-au angajat să oprească loviturile aeriene care vizau gruparea.
„Potențiala intrare – sau implicarea mai profundă – a Hezbollah și, posibil, a rebelilor Huthi, ar extinde semnificativ limitele escaladării”, a declarat Danny Citrinowicz, cercetător principal pe probleme legate de Iran la Institutul pentru Studii de Securitate Națională de la Universitatea din Tel Aviv, pe 2 martie.
„O astfel de implicare ar crește atât presiunea internațională pentru dezescaladare, cât și costurile economice și de securitate pentru Israel și statele din Golf. Acest lucru se aliniază cu doctrina de lungă durată a Teheranului de a extinde aria geografică a confruntării pentru a dilua presiunea directă asupra teritoriului iranian.”
Kian Sharifi a contribuit la acest articol.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI