În total, Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor (CPJ) a documentat existența a 321 de jurnaliști care erau în spatele gratiilor la data recensământului închisorilor, făcut pe 1 decembrie 2023.
Este al doilea cel mai mare număr de jurnaliști întemnițați de când CPJ a început să facă astfel de recensăminte, „un barometru tulburător al autoritarismului înrădăcinat și al vitriolului guvernelor hotărâte să sufoce vocile independente”, spun autorii raportului.
În peste 65% din cazuri, adică 209 de jurnaliști, au fost închiși doar pentru că și-au făcut datoria și au relatat critic despre autorități.
Cei mai răi temniceri ai jurnaliștilor, care dețin mai mult de o treime din jurnaliștii aflați în închisoare în ziua realizării recensământului, adică 35,8%, sunt:
- China - 44 de jurnaliști;
- Myanmar -43;
- Belarus - 28.
Israelul se clasează pe locul șase, la egalitate cu Iranul și în urma Chinei, Myanmarului, Belarusului, Rusiei și Vietnamului.
Unele guverne merg și mai departe, folosind represiunea transnațională pentru a-i amenința și hărțui pe jurnaliști chiar și dincolo de propriile granițe.
Acțiunile de intimidare ale Moscovei includ un val de mandate de arestare pentru jurnaliștii ruși care trăiesc în alte țări.
Etiopia a forțat aducerea în țară a unui jurnalist exilat pentru a se confrunta cu acuzații de terorism după ce l-a arestat în statul vecin Djibouti.
Cercetările CPJ arată că în peste 65% din cazuri, adică 209 de jurnaliști, se confruntă cu acuzații anti-stat, cum ar fi știri false și terorism, ca represalii pentru relatările lor critice făcute despre activitatea autorităților.
În 67 de cazuri, celor deținuți nici măcar nu li s-au comunicat acuzațiile pentru care au fost închiși.
Aceștia se confruntă adesea cu condiții grele de deținere, procesul echitabil este adesea subminat pentru că autoritățile prelungesc arestul preventiv nejustificat, iar avocații lor sunt și ei supuși represaliilor.
China. Jimmy Lai a stat în arest 1.100 de zile înainte de proces
China rămâne unul din cei mai mari deținători de jurnaliști aflați după gratii din lume.
Cenzura face ca numărul exact de jurnalişti închişi să fie foarte greu de determinat, dar represiunea Beijingului împotriva presei s-a extins în ultimii ani, 2021 fiind primul an când au fost închiși și jurnaliști din Hong Kong.
Arestările din Hong Kong au venit după ce Beijingul a impus o lege dură de securitate națională în urma protestelor în masă pro-democrație.
Jurnaliștii arestați atunci se confruntă cu tergiversări continue. Este și cazul lui Jimmy Lai (foto sus), fondatorul ziarului pro-democrație Apple Daily, acum închis.
Procesul lui Lai, acuzat de atentat la siguranța națională, a început după ce a petrecut deja 1.100 de zile după gratii. Dacă va fi găsit vinovat, el ar putea fi închis pe viață.
Autoritățile chineze folosesc tot mai mult acuzațiile de complot împotriva statului pentru a putea reține jurnaliști.
În trei din cele cinci cazuri noi din China înregistrate în baza de date a CPJ pentru anul 2023, jurnaliștii sunt acuzați de spionaj, incitare la separatism sau subminarea puterii de stat.
Mulți jurnaliști acuzați sunt etnici uiguri din Xinjiang, unde Beijingul a fost acuzat de crime împotriva umanității pentru detențiile în masă și reprimarea dură a grupurilor etnice majoritar musulmane din regiune.
În 2023, 19 din cei 44 de întemnițați erau jurnaliști uiguri.
Myanmar
Reprimarea jurnaliştilor s-a agravat, de asemenea, dramatic în Myanmar de la lovitura de stat din 2021.
În Myanmar, mass-media independentă a țării a fost devastată de la lovitura de stat militară din februarie 2021, când junta a intervenit rapid pentru a aresta jurnalişti, a închis programele de ştiri și a forţat jurnalişti să plece în exil.
Trei ani mai târziu, jurnaliştii continuă să fie vizaţi de acuzații de complot împotriva orânduirii statului, folosite ca pretext pentru a incrimina „incitarea” și așa-zisele „știri false”.
În mai, fotoreporterul Sai Zaw Thaike a fost arestat în timp ce reflecta consecințele ciclonului Mocha din vestul Myanmarului. El a fost apoi condamnat la 20 de ani de închisoare pentru răzvrătire, cea mai grea pedeapsă cu închisoarea dată unui reporter de la lovitura de stat.
Belarus
În Belarus, autoritățile au închis un număr tot mai mare de jurnaliști pentru munca lor din 2020, când țara a fost devastată de proteste în masă din cauza realegerii controversate a autocratului Alexandr Lukașenko, despre care opoziția și occidentul spun că a fraudat alegerile, câștigate de fapt de Svetlana Țihanovskaia, acum în exil.
Majoritatea – 71% – se confruntă cu acuzații anti-stat, iar jumătate dintre ei execută pedepse cu închisoarea de cinci sau mai mulți ani.
Autoritățile din Belarus folosesc legile „extremismului” pentru a-i întemnița pe jurnalişti, pedepsiți pentru că-și fac datoria.
Cinci din cei șapte noi jurnaliști întemnițați în Belarus în 2023 sunt acuzați de crearea sau participarea la grupuri extremiste sau de facilitarea extremismului.
Potrivit Asociației Jurnaliştilor din Belarus, aflată în exil, cel puţin 19 instituţii media au fost etichetate ca „extremiste” în ultimii doi ani.
Israel
Două modificări cheie în listele recensământului din 2023 sunt Israelul și Iranul, la egalitate pe locul șase, unde fiecare țară este înregistrată cu 17 jurnaliști închiși pe 1 decembrie.
Israelul a apărut de mai multe ori la recensământul anual al CPJ, dar în 2023 a înregistrat cel mai mare număr de arestări ale jurnaliştilor palestinieni de când CPJ a început să documenteze arestările, în 1992.
Totodată, este pentru prima oară când Israelul se află pe primele șase locuri.
Toți jurnaliștii despre care se știe că sunt deținuți de Israel la data realizării recensământului CPJ, adică 1 decembrie 2023, au fost arestați pe teritoriul palestinian din Cisiordania, ocupată după începerea războiului Israel-Gaza pe 7 octombrie.
Majoritatea sunt ținuți în detenție administrativă, o modalitate prin care autoritățile israeliene pot reține cetățeni fără a formula acuzații împotriva lor, pe motiv că există suspiciunea că ar plănui să comită o infracțiune.
Israelul a reținut peste 20 de jurnaliști de la începutul războiului, dar cei eliberați înainte de 1 decembrie sau deținuți după această dată nu sunt incluși în recensământul din 2023.
Iran
În Iran, cifrele privind întemnițarea jurnaliștilor au înregistrat o scădere bruscă față de 2022, când Iranul a fost desemnat cel mai dur temnicer al jurnaliştilor după reprimarea protestelor conduse de femei, declanșate de moartea, în arest, a tinerei Mahsa Amini, în vârstă de 22 de ani.
Mulți din cei 62 de jurnaliști enumerați la recensământul din 2022 au fost eliberați pe cauțiune pentru a aștepta acuzații sau sentințe, ceea ce înseamnă că numărul mai mic de încarcerați în 2023 nu semnalează în niciun caz vreo încetinire a represiunii Iranului împotriva presei.
În schimb, autoritățile au răspuns la creșterea relatărilor despre drepturile femeilor arestând femei-jurnalist celebre, ca să le dea ca exemplu și să intimideze orice libertate de exprimare a femeilor.
Pe 1 decembrie, 8 din cei 17 jurnalişti închişi în Iran erau femei.
Printre ei se află și jurnalistele Niloofar Hamedi și Elaheh Mohammadi, printre primii jurnaliști care au relatat despre moartea lui Amini în septembrie 2022. Ele ispășesc acum pedepse de 13 și, respectiv, 12 ani, pentru acuzații împotriva orânduirii statului legate de simpla exercitare a profesiei lor.
Jurnalista Vida Rabbani se află la Evin, închisoare în care ispășește prima din cele două pedepse, care însumează un total de 17 ani de închisoare pentru că a relatat despre proteste.
Rusia
Rusia și-a intensificat, de asemenea, eforturile de a suprima libertatea de exprimare. Cu o presă independentă pusă pe butuci după invadarea Ucrainei, în februarie 2022, Moscova încearcă să incrimineze orice demers jurnalistic care spune adevărul despre ceea ce Kremlinul numește operațiune specială.
Moscova a ajuns să emită mandate de arestare și dincolo de granițele sale pentru pedepse cu închisoarea in absentia împotriva unor jurnaliști care lucrează din exil.
Rusia deține, de asemenea, un număr disproporționat de reporteri străini în închisorile sale.
Doisprezece din totalul global al recensământului de 17 jurnaliști închiși non-locali sunt deținuți de Rusia.
Doi dintre ei, Evan Herșcovici (Wall Street Journal) și Alsu Kurmașeva (RFE/RL - Radio Free Europe/Radio Liberty), sunt cetățeni americani aflați în arest preventiv.
Cei 10 din Ucraina includ cinci tătari din Crimeea, un grup etnic predominant musulman originar din peninsula Crimeea, anexată de Rusia în 2014.
Patru dintre ei ispășesc pedepse de la 12 la 19 ani sub acuzația de terorism. Unul dintre ei, Amet Suleimanov, are mai multe probleme de sănătate, inclusiv probleme cu inima, plămânii, stomacul și articulațiile.
Cruzime și răzbunare
Condițiile de închisoare sunt dure în țările care arestează sau condamnă la închisoare jurnaliști.
Rapoartele de țară publicate de Departamentul de Stat al SUA la începutul anului 2023 au arătat că prizonierii din China, Myanmar, Belarus, Rusia și Vietnam s-au confruntat cu abuz fizic și sexual, supraaglomerare, lipsă de alimente și de apă și cu îngrijire medicală inadecvată.
Cel puțin 95 din cei 321 de jurnaliști înregistrați la recensământul din 2023, adică aproape 30%, au probleme de sănătate.
Mulți nu pot obține medicamente sau acces la medici, dar familiile lor se tem să vorbească de teama represaliilor împotriva rudelor.
Cercetările CPJ au identificat cazuri de jurnaliști întemnițați cărora li s-a refuzat asistența medicală, medicamentele și uneori bunuri de bază precum căldura, apă caldă și electricitate.
Jurnalista vietnameză Huynh Thuc Vy, de exemplu, ispășește doi ani și nouă luni pentru că ar fi deformat steagul Vietnamului.
Tatăl ei, Huynh Ngoc Tuan, a declarat pentru CPJ în noiembrie 2023 că Vy a dezvoltat o insuficiență a valvei tricuspide, o afecțiune gravă a inimii, care necesită medicamente pe care închisoarea nu le oferă, iar familia ei nu-și permite să le cumpere și să le trimită regulat la închisoarea aflată la aproximativ 200 de kilometri.
Tot în Vietnam, oficialii închisorii au încetat să-i furnizeze apă caldă lui Tran Hunyh Duy Thuc pentru prepararea tăiețeilor cumpărați de la cantina închisorii.
Thuc, care ispășește o pedeapsă de 16 ani de închisoare, urmată de cinci ani de arest la domiciliu, pentru „activități care vizează răsturnarea guvernului”, a intrat în greva foamei din cauza condițiilor proaste din închisoare și a încetat să mănânce alimente din închisoare în septembrie anul trecut.
Membrii familiei lui Thuc spun că bărbatul a dezvoltat o boală oculară în 2017, după ce oficialii închisorii au întrerupt alimentarea cu electricitate în celula întunecoasă și au refuzat să-i livreze lanternele alimentate cu baterii pe care i le-a trimis familia sa, pe motiv că dispozitivele electronice sunt interzise deținuților.
În Rusia, jurnalistei Irinei Danilovici, care ispășește o pedeapsă de șase ani și 11 luni de închisoare, i se refuză tratament medical, în ciuda faptului că și-a pierdut auzul la urechea stângă și suferă de dureri severe de cap.
„Irina este în pragul unei căderi”, a spus tatăl lui Danilovici pentru CPJ.
În Belarus, Xenia Luțchina nu primește nicio îngrijire medicală adecvată, în ciuda faptului că suferă de o tumoare pe creier care a crescut în timp ce ispășește o pedeapsă de opt ani.
Pedepsiți și dincolo de închisoare
Mulți jurnaliști se confruntă cu restricții la libertatea lor chiar și după ce și-au ispășit pedeapsa, ceea ce le afectează nu doar mijloacele de existență, dar le permite guvernelor represive să continue să-i reducă la tăcere.
În Rusia, jurnalistului Andrei Novașov i se interzice să-și exercite profesia timp de un an după ce și-a ispășit pedeapsa de opt luni de muncă corecțională.
Alexandr Valov, care a fost eliberat în martie 2023, după ce a executat o pedeapsă completă de șase ani, trebuie verificat de poliție săptămânal și rămâne sub „monitorizare administrativă”.
De asemenea, i se interzice să părăsească orașul Soci, stațiune rusească de la Marea Neagră, timp de doi ani. Deși nu i-a fost interzis oficial să lucreze ca jurnalist, nimeni nu a vrut să-i ofere pe plan local un loc de muncă în domeniu unui critic al puterii de la Kremlin.
Fără să poată părăsi stațiunea ca să-și caute de lucru în altă parte, Alexandr se află în situația de nu a avea cu ce supraviețui.
În Vietnam, cinci jurnalişti – Doan Kien Giang, Truong Chau Huu Danh, Nguyen Phouc Trung Bao, Le The Thang şi Nguyen Thanh Nha – de la instituţia de ştiri independentă Bao Sach (Clean Newspaper) au primit interdicție să lucreze ca jurnaliști timp de trei ani după ce şi-au ispăşit pedepsele pentru acuzații împotriva orânduirii.
În Iran, Nasim Soltanbeygi, care a scris despre moartea tinerei Amini, a primit interdicție să părăsească țara timp de doi ani sau de a adera la un grup sau adunare politică după executarea pedepsei de trei ani și jumătate de închisoare pentru propagandă împotriva sistemului și atac la securitatea națională.
În China, unde prizonierii sunt trimiși în lagăre de reeducare politică sau ținuți în închisoare și după încheierea pedepselor, soarta unui grup de studenți care lucra pentru Ilham Tohti, fondatorul site-ului de știri Xinjiang Uighurbiz, întemnițat pe viață, rămâne necunoscută.
Și Egiptul are o istorie de limitare a activității jurnaliștilor după ispășirea pedepsei.
Fotojurnalistul egiptean și premiat internațional pentru libertatea presei, Mahmoud Abou Zeid, cunoscut sub numele de Shawkan, a primit interdicție la călătorii internaționale timp de cinci ani după ce a fost eliberat din închisoare în 2019.
