Din nou un program încărcat, cu New European Ensemble la Sala Radio într-un program contemporan, Cameristi della Scalla, la Ateneu, cu minunatul octuor enescian și muzici frumoase de Haydn și Ceaikovski. N-o să-l recomand pe Evgeny Kissin la Sala Palatului, n-are nevoie de recomandarea mea, mai ales că va evolua într-una din partiturile de Franz Liszt, compozitorul său favorit, cu acompaniamentul National de France dirijat de Emmanuele Krivine, un șef pe care mi-aș fi dorit să-l ascult mai mult într-un program impresionist. Mă voi mulțumi cu Tablourile dintr-o expoziție în partea a doua , iar ca recomandare principală, în câteva propoziții, o capodoperă a secolului 18 din creația lui Cristoph Willibald Gluck, operă foarte cântată și înregistrată în Europa de acum 15-20 de ani, o lucrare cu care nu ne vom mai întâlni prea curând la București.
Operă în concert: Ifigenia în Taurida Silla de Christoph Wilibald Gluck /Anna Caterina Antonacci, Christopher Maltman, Andrew Foster Williams / / Orchestra of The Age of Enlightenment & Laurence Cummings / Concertele de la miezul nopții, Ateneul Român, 22.30
Ifigenia în Taurida e ultima operă a lui Gluck, compozitorul care a adus drama în muzică, un mare reformator al operei, și, lucru uitat astăzi, profesorul Mariei Antoaneta, care datorită lecțiilor sale a fost un muzician destul de onorabil. Fuzionând tradiția italiană a operei cu cea franceză într-o sinteză proaspătă, compozitorul italian a scris opt partituri lirice în perioada în care a locuit la Paris, Ifigenia a fost, la premiera din 1779, un mare succes și a rămas cea mai cunoscută creație a sa până în zilele noastre. Ca un fapt divers, Berlioz a decis să devină compozitor după ce a ascultat această muzică, iar opera sa, Troienele, e un omagiu direct adus lui Gluck. Pe un libret al francezului Guillard după tragedia lui Euripide, lucrarea spune urmarea aventurilor lui Agamemnon și a familiei sale, după războiul troian.
De văzut mai ales pentru frumusețea ariilor și pentru a înțelege o epocă ale cărei creații se cântă atât de rar în România. De urmărit în special Anna Caterina Antonacci, mezzo-soprana din rolul titular, care a făcut premiera acestui rol în 2015 în compania Orchestrei Suisse Romande, o specialistă în baroc dar și în creația compatriotului ei de secol 20, Ottorino Respighi, pe care a înregistrat-o recent - vetrate di chiesa, Il tramonto și Il Trittico botticeliano, un disc apărut la BIS în 2018, care s-a bucurat de numeroase premii de specialitate.
Orchestra of The Age of Enlightenment, condusă de renumitul Laurence Cummings, organist, clavecinist şi dirijor expert în baroc, a fost fondată la sfârșitul anilor 80 pe lângă celebra Academy of Ancient Music din Londra. Cântă muzică veche și barocă – Purcell, Vivaldi, Bach, repertoriul clasic, dar și lucrări de Rossini, Mendelssohn, Brahms, Wagner și chiar Ceaikovski și Mahler, pe instrumente de epocă. Unul dintre scopurile lor marcante ține de pedagogie, Orchestra of The Age of Enlightenment dezvoltând anual mai multe progame dedicate tinerilor, ca exemplu aproape jumătate din soliștii pe care îi vom vedea în această seară fac parte din proiectul Rising Star, care selectează prin concurs, o dată la doi ani, talente promițătoare, atrăgând sute de aplicații din Marea Britanie și din întreaga lume. Tinerețe , frumusețe și muzică în această noapte la Ateneu!
Și dacă vă întrebați de unde vine ”enlightenment”:
Facebook Forum