Țară în service | Cum sunt întâmpinați refugiații ucraineni care vin prin nordul țării

Peste 130.000 de ucraineni care fug de războiul din țara lor au intrat săptămâna aceasta în România. Mulți dintre ei pe la Siret/nordul țării, acolo unde, din neant, un adevărat oraș al solidarității s-a ridicat în ultimele zile.

Când bombardamentele rusești au început să cadă la aproximativ 150 de kilometri de casa ei, Marina Rubeneț (33 de ani), din Cernăuți, a decis că e momentul să plece. A înghesuit în bagaje câteva haine, și-a îmbrăcat gros cei doi copii de 11 și 13 ani, a pus-o pe cea mică, de trei ani, într-un cărucior și, alături de mama sa, Horesia Sauciuc (62 de ani), s-a îndreptat spre România.

Au ajuns luni de dimineață în Vama Siret/jud. Suceava, în nordul României, cu 200 de euro în buzunar și cu dorința de a ajunge departe, tocmai în Portugalia, la sora Marinei.

„Bărbații au rămas acasă. Noi, am lăsat totul, și casă, și muncă și am plecat”, a spus Marina, care a apelat la voluntarii din zona Vămii Siret pentru a o ajuta să ajungă în celălalt capăt al Europei, departe de războiul de acasă.

Nu e singura familie, formată din două sau trei generații, care a trecut zilele trecute prin Vama Siret. În jur de 350 de oameni pe oră au traversat punctul de trecere al frontierei luni și marți, cei mai mulți dintre ei ucraineni.

Alisa (10 ani), Roșcana (9 ani) și Cosmin (8 ani) au ajuns în România alături de părinți și bunici, după o călătorie pe jos de aproximativ 12 kilometri. „Războiul ista (n.r. acesta)” este explicația Alisei pentru călătoria neprevăzută pe care, alături de familie, este nevoită să o facă.

Bunicul ei ne-a povestit că, alături de soție, urmează să se întoarcă înapoi la Hliboca/Ucraina, unde îi așteaptă mama bolnavă, dar și o casă și animale de care trebuie să se îngrijească. „Ce să facem, să lăsăm casă, animale, tot?”, spune bărbatul. E una dintre dilemele cu care se confruntă, în aceste vremuri, milioane de ucraineni. „Unde să plec?”

Familia Alisiei și-a stabilit ca destinație Polonia, la o rudă care îi așteaptă deja. Ei se numără printre ucraineni, peste 80.000, care doar tranzitaseră, până miercuri seară, România.

Aglomerația

Granița dintre Ucraina și România din nordul țării se trece, în aceste zile, mai ușor pe jos, decât cu mașina. Pe 2 martie, Vama Siret a fost tranzitată de 10.000 de persoane, trei sferturi din acestea fiind ucraineni. 1.272 de mașini au traversat Vama în aceeași zi, potrivit datelor Poliției de Frontieră Suceava.

Martorii povestesc că, în Ucraina, coada de mașini care așteaptă să ajungă la Vama Porubne, punctul de trecere al frontierei ucrainean, se întinde pe mai mult de 10 kilometri. Oamenii vin în special din regiunea Cernăuți, dar și de mai departe – Kiev de pildă – pentru a ajunge în România sau, prin România, în restul Europei.

Un bărbat, cadru didactic, care nu a dorit să își decline identitatea, a ajuns marți la Vama Siret, după o călătorie plină de emoții de la Kiev până în sud-vestul Ucrainei. A abandonat mașina pe marginea drumului ce leagă orașul Cernăuți de Vamă și, de acolo, a mers pe jos până la vamă.

„Pe jos am trecut repede, cam în două ore. Cu mașinile e marea problemă. Sunt foarte multe mașini abandonate pe marginea drumului dincolo de graniță (n.r. în Ucraina)”, ne-a spus bărbatul.

Mărturii despre timpul de așteptare relativ scurt al celor care vin pe jos – cel mult două ore – ne-au oferit, marți, la Vama Siret, mai mulți cetățeni ucraineni. Din acest motiv, dar și pentru că autoritățile ucrainene nu găsesc soluții pentru a grăbi fluxul mașinilor, mulți ucraineni preferă pur și simplu să își abandoneze mașinile și să își continue pribegia la picior.

Cozi imense de mașini sunt și la o altă graniță dintre Ucraina și România, povestesc martorii.

Dan Popa, un voluntar de la Crucea Roșie, a povestit miercuri că o coadă foarte mare de mașini s-a format pe teritoriul ucrainean și pe drumul care duce spre Vama Sighet/jud. Maramureș. Timpul de așteptare depășește 50 de ore. Probleme similare s-au format și la alte puncte de trecere a frontierei.

La Sculeni/jud. Iași, pe unde vin ucraineni care au traversat Republica Moldova, există de asemenea cozi, dar aici timpul de așteptare este redus. Potrivit informațiilor de la Europa Liberă Moldova, cu mașina, se așteaptă circa patru ore, datorită unui acord între autoritățile de la București și cele de la Chișinău. Un astfel de acord nu există încă între România și Ucraina.

Printre cei care au trecut din Ucraina în România zilele acestea, stând la coada kilometrică la propriu la Vama Porubne vis-a-vis de Vama Siret, se numără și câteva mii de studenți indieni. Aceștia au povestit cum au petrecut noaptea de duminică spre luni, la Vama Porbune, în picioare, în timp ce afară ningea.

Unul dintre studenți este Saurav Panchal, de 23 de ani. Tânărul, care studiază medicina la Universitatea din Vinnitsia, ne-a vorbit despre dezorganizarea de la Vama Porubne, dar și despre tratamentul nepotrivit pe care grănicerii ucraineni l-ar fi aplicat studenților indieni.

„La granița ucraineană organizarea nu este foarte bună pentru că sunt foarte mulți studenți care sunt blocați acolo și care nu pot să se îndrepte către granița română și de acolo către locurilor lor natale”, ne-a povestit Saurav.

Sub protecția anonimatului, alți studenți au invocat agresiuni fizice și pretinse mite solicitate de grănicerii ucraineni.

Poate și de aceea tinerii care au fost chinuiți în punctul vamal ucrainean au insistat cu mulțumirile aduse voluntarilor români. Aceștia i-au așteptat la Vama Siret cu băuturi calde, mâncare sau pături pentru a se încălzi.

Voluntarii

Printre primele cuvinte pe care un refugiat ucrainean le aude după ce traversează punctul de trecere al frontierei de la Siret este „ajutor”. Pe chipul lor se citește oboseala și confuzia, iar insistența cu care voluntarii îi abordează pentru a le oferi ajutor pe unii îi stânjenește.

„Unde mergeți?”, „vă așteaptă cineva?”, „aveți nevoie de ajutor?”, „aveți transport?”, „doriți ceva de mâncare?”, „ceai?”, sunt printre întrebările în rafale pe care le primesc refugiații.

Iar insistența jurnaliștilor de a obține mărturii de la ei, justificată în majoritatea cazurilor de interesul public al actualei drame, nu face decât să întărească sentimentul de stânjeneală al celor pe care războiul i-a fugărit de acasă.

Sute de voluntari și angajați ai unor instituții publice se află în aceste zile la Siret și încearcă să îi ajute pe cei care intră în România. Trotuarele din preajma punctului de trecere a frontierei sunt ocupate de corturi cu tarabe improvizate pline cu apă, dulciuri, sandvișuri, fructe, produse de igienă sau pături.

Din unele corturi se oferă mâncare – sarmale sau tocăniță de cartofi -, din altele ceai sau cafea fierbinți.

Altele sunt ocupate de reprezentanți ai unor asociații non-guvernamentale sau ale Bisericii care oferă asistență celor care nu știu încotro să o apuce. Pe o stradă lăturalnică punctului care duce spre vamă, autocarele sunt parcate cât vezi cu ochii, ca în autogara unui oraș de mari dimensiuni, cum e Suceava, de pildă, cel mai apropiat mare oraș de Vama Siret.

Printre cursele neregulate care pleacă periodic zilele acestea din Vama Siret se numără destinații precum: Rădăuți, Suceava, București sau chiar Germania sau Italia.
Șoferii acestor autocare, ca de altfel cei mai mulți dintre voluntarii care se află zilele acestea la Siret, țin să reamintească refugiaților, de câte ori cred că se impune, că totul este gratis.

Inclusiv cei care au adus toaletele – poate printre puținele necesități insuficiente din Vama Siret - au ținut să lipească afișe pe ele că nimeni nu trebuie să plătească.

Voluntariat în Vama Siret, de sâmbătă, 26 februarie, face și Marov, reprezentantul unei asociații non-guvernamentale din Turcia.

„Suntem aici să oferim sprijin umanitar oamenilor care sunt afectați de conflict. Distribuim mâncare, produse de igienă și alte lucruri persoanelor care sunt afectate de conflict. Sunt și persoane din Turcia care trec peste graniță, la fel ca multe alte naționalități. Îi întâmpinăm pe toți”, ne-a spus Marov.

Alți voluntari, cum este Bogdan Tănasă, din Iași, se asigură că persoanele care ajung în Vama Siret și nu au unde să stea, vor găsi un loc unde să doarmă peste noapte.

Printre nenumărații voluntari de la Vama Siret se află și preoți din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, care, de asemenea, s-a implicat pentru a oferi cazare și hrană refugiaților. Instituția bisericească oferă, în Bucovina, peste 2.000 de locuri de cazare.

„Permanent, în fiecare centru sunt prezenți, în schimburi de câte 8 ore, preoți, dintre care cel puțin unul vorbitor de limbă ucraineană, împreună cu voluntari, credincioși ai parohiilor eparhiei sau membri în organizațiile ASCOR (Asociația Studenților Ortodocși Români) și ATOS (Asociația Tinerilor Ortodocși Suceveni)”, au transmis reprezentanții Arhiepiscopiei.

Aceștia, dar și alte asociații umanitare, au trimis hrană și apă inclusiv în Ucraina, celor care stau la cozile imense de la Vama Porubne. 15 tone de ajutoare, de la alimente la produse de igienă, au fost transportate zilele trecute, cu șapte microbuze, de către Biserica din Bucovina.

Autoritățile

Activitatea de la Siret este coordonată de Prefectura Suceava, însă pompieri, polițiști, jandarmi sau paramedici SMURD au fost trimiși la Siret din toate județele. Au fost chemați de acasă inclusiv angajații care erau în concediu, potrivit unor surse oficiale.

După ce intră în România, dacă nu au o persoană care să îi preia din vamă, refugiații sunt transportați în primă fază la tabărele mobile de refugiați din orașele Siret sau Rădăuți.

Aceastea sunt alcătuite din mai multe corturi pneumatice, dotate cu saci de dormit, instalații de încălzire și curent electric. Joi dimineață, la tabăra din Siret, din cele 402 locuri mai erau disponibile 41. Aproape 1.200 de refugiați au trecut pe la Siret, cei mai mulți fiind direcționați spre alte locuri de cazare sau spre alte destinații.

„Aceștia stau doar temporar în această tabără. Vin și pleacă, în funcție de cum se întocmesc documentele fiecăruia și de cum se identifică spațiile de cazare”, a precizat pentru Europa Liberă Alin Găleată, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Suceava, instituție care coordonează activitatea din taberele mobile.

După ce documentele le sunt procesate la tabăra mobilă, cei care nu au documente de identitate valide sunt preluați de către reprezentanții Inspectoratului General pentru Imigrări, iar ceilalți sunt transportați în diverse locații din județul Suceava. Școli, săli de sport, hoteluri, pensiuni etc.

În județul Suceava, potrivit informațiilor furnizate de Prefectura județului, o altă tabără mobilă mai este montată la Rădăuți. Aceasta are o capacitate de 163 de locuri și, joi dimineață, era ocupată în totalitate.

Lista locurilor de cazare este completată de sala de sport din orașul Milișăuți, săli de clasă și sală de sport de la Școala Gimnazială „Petru Mușat” Siret (săli de clasă și sala de sport), săli de sport ale școlilor din Dumbrăveni și Miron Costin. Joi dimineață, acestea erau pline.

În schimb, locuri de cazare disponibile mai erau în biserici, pensiuni sau hoteluri. Autoritățile din Suceava au centralizate toate locurile de cazare oferite de entități private, peste 4.000.

3.500 dintre acestea erau neocupate miercuri după-amiază.