Carantina și restricțiile de circulație din ultimul an au schimbat modul în care românii se raportează la spațiul locativ. Unii s-au mutat la țară, alții în locuințe mai încăpătoare sau, pentru că telemunca a devenit o opțiune, înapoi acasă, cu părinții. În țara cu cele mai înghesuite locuințe din Europa, oamenii vor acum apartamente mai spațioase sau case în afara orașului, unde se pot bucura de liniște sau grădină.

Andreea (28 de ani) și Emanuel Gurău (27 de ani) au locuit până în vara anului trecut în București. Cei doi tineri căsătoriți și-au petrecut o parte din copilărie la sat, la bunici, iar cei opt ani petrecuți printre blocurile celui mai mare oraș al țării au sădit în mintea lor o idee. „Cum ar fi să locuim la țară?”

Pandemia și restricțiile de circulație de anul trecut i-au încurajat pe Andreea și Emanuel să facă pasul cel mare și să renunțe la viața la oraș.

Un bun prieten de-al tinerei familii le-a prezentat celor doi tineri un sat săsesc din inima Transilvaniei, situat la 50 de kilometri de Sibiu. În localitatea Nou Român, comuna Arpașu de Jos, mai locuiesc aproximativ 250 de persoane. Șoseaua până la Sibiu este bună, iar forfota urbană specifică marilor orașe lipsește cu desăvârșire. Timp de câteva zile, cei doi tineri au umblat hai-hui prin sat în căutarea unei case în care să se mute.

„Am pornit la drum în căutarea unei case de tip săsesc, lucrată manual, cu ziduri groase, cu fundație de piatră cărată din munte cu carul tras de boi. După o perioadă de timp, casa mult visată era chiar în calea noastră, așteptând să fie descoperită”, ne-a povestit Emanuel Gurău.

La finele lunii iulie 2020, „într-o zi minunată, cu mult soare” – după cum își amintesc tinerii, Andreea și Emanuel s-au mutat în Nou Român.

Naveta zilnică până la muncă

Emanuel lucrează ca instalator în domeniul construcțiilor, în timp ce soția sa Andreea este expert în achiziții publice. Mutarea din București a venit la pachet și cu schimbarea locurilor de muncă. Ambii și-au găsit de lucru în Sibiu și fac naveta zilnic pentru a ajunge la serviciu.

Prin satul Nou Român nu trece nici autobuzul, nici trenul, așa că singura opțiune de a ajunge la oraș e să mergi pe jos până în localitățile Carta sau Arpașu de Jos pentru a lua trenul.

Cei doi tineri folosesc mașina personală pentru a se deplasa. Fac în jur de 50 de minute până la Sibiu, durată care, după opt ani de București, nu-i descurajează în niciun fel.

Erau zile în trecut când, în Capitală, făceau mai mult de acasă până la serviciu.

Casa pe care familia Gurău a cumpărat-o în Nou Român a costat 30.000 de euro. Au primit de banii aceștia o locuință veche – ce necesita renovare, o șură și 1.800 de metri pătrați de pământ.

Tinerii au investit în jur de 5.000 de euro pentru a-și crea condițiile necesare mutării însă recunosc că imobilul ar mai avea nevoie de cel puțin 30.000 de euro pentru a fi modernizat complet.

„Cu siguranță, dacă am fi născuți mai devreme, am fi venit acum 10-15 ani în zonă, pentru a achiziționa nu una, ci mai multe case de acest tip, pentru a păstra istoria locală. În trecut, prețurile erau foarte scăzute și nu erau necesare eforturi foarte mari privind achiziția în comparație cu zilele noastre”, ne-a povestit Emanuel Gurău.

Cum e viața la țară pentru un orășean?

Tânărul spune că nu duce deloc dorul orașului, indiferent că e vorba de București sau de alt centru urban. Andreei, în schimb, îi lipsesc uneori ieșirile cu prietenii, zilele de teatru sau de cinematograf, însă se consolează cu faptul că, fiind pandemie, nu s-ar fi putut bucura de ele nici din București.

„Observ că îi face mare plăcere să aranjeze și să facă treabă prin gospodărie. Acum, cu pandemia, toate avantajele orașului privind divertismentul sunt închise, așa că cea mai bună recreație este în aer liber, ascultând natura, iar aici o putem face. Dacă ești gospodar, nu poți vorbi de lipsuri ale vieții la țară, deoarece te gospodărești să îți fie bine. Chiar dacă nu ești îndemânatic, trebuie să te adaptezi și să înveți”, a arătat Emanuel.

„Bunicii noștri trăiau din efortul depus cu muncile câmpului și aveau o datină pe care o respectau. De unde și proverbul «iarna car și vara sanie». Noi ne inspirăm din exemplele bunicilor noștri, care se gospodăreau din timp”.

Sfaturi pentru orășenii care vor să devină țărani

După nouă luni petrecute la sat, Emanuel îi sfătuiește pe cei care vor să îi urmeze exemplul să analizeze cu atenție, înainte de a face marele pas, care sunt costurile cu renovarea locuinței, ce oferă satul respectiv, dar și în ce stare sunt infrastructura și utilitățile din zonă.

„În afară de toate acestea, cei interesați trebuie să facă o căutare privind cele mai apropiate surse de educație. Noi mizăm că educația este viitorul, iar în viitor se regăsesc tradițiile și dragostea față de sat. Dacă avem educație, putem aprecia și valorile satului românesc.”

Emanuel Gurău este mâhnit că satul românesc a fost uitat și pune asta în special pe seama lipsei de infrastructură și de utilități din mediul rural. „Noi ne simțim norocoși”, spune Emanuel, „deoarece avem parte de utilitățile moderne și de o comunitate administrativă cu experiență.”

„Tinerii din străinătate nu se vor întoarce și nu își vor lua țara înapoi până când administrația nu va oferi siguranță, corectitudine și stabilitate”, crede Emanuel.

Bianca (IT-ist): „M-am mutat când jobul mi-a permis”

Bianca Gheorghiu (37 de ani) a crescut până la 18 ani în Slobozia/jud. Ialomița. După ce a devenit adult, a lucrat în București, în Germania și în Timișoara, însă niciunul dintre locuri nu a atras-o pentru a se muta definitiv.

„Mă gândeam de mulți ani la o viață mai aproape de natură, cu un colț verde de grădină și roade curate. Orașul are atracțiile lui, însă tihna și autenticitatea vieții de la sat mă atrag mai mult - viața curge altfel mai aproape de natură, parcă ești mai liniștit”, ne-a povestit Bianca.

Bianca lucrează în IT, domeniu care, mai ales după ce a izbucnit pandemia, a permis muncitorilor să lucreze de la distanță. Munca de acasă a fost cea care i-a permis și Biancăi să se mute la țară. A ales o casă din chirpici din Mociu, la 41 de kilometri de Cluj-Napoca, unde are parte de liniștea dorită și unde își cultivă legumele pe care le folosește la mâncare.

„Locul este ofertant din multe puncte de vedere. Din cauza pandemiei, însă, ritmul de integrare în comunitate, de descoperire a împrejurimilor a fost foarte lent. Mai am multe de cunoscut pe aici și procesul de a deveni om al locului durează oricum câțiva ani buni”, ne-a spus Bianca.

„Pentru mine, în esență, «acasă» e o stare de spirit și depinde doar într-o oarecare măsura de un loc fizic. E frumos să prinzi rădăcini și să îți pui amprenta pe un loc, să îl modelezi cum îți place ție. Asta îmi doresc să fac aici, dar nu știi niciodată cum te poartă viața.”

Bianca îi sfătuiește pe cei care vor să îi urmeze exemplu, mai ales când aleg o casă mai veche, să verifice cu atenție fundația și acoperișul, dar și dacă în casă sunt infiltrații. „De asemenea, să își asculte inima, dacă au un sentiment bun când ajung la fața locului sau nu se simt confortabil... să nu ignore aceste semne.”

Nu îi e dor de oraș ca mediu de locuit, ci doar de micile plăceri pe care le avea în Cluj-Napoca, cum ar fi o bere la terasă, din când în când, cu prietenii. „Dar e frumos și să bei o limonadă în grădină sau să te retragi într-o căsuță răcoroasă, vara, când afară sunt peste 35 de grade”, completează tânăra.

„Avantajele vieții la țară sunt multiple, ai hrană mai curată în primul rând, mai puțină poluare, de toate felurile, poți face mișcare mai ușor, ai aproape dealuri, munți, câmpii, lacuri. Poți face un grătar la tine în curte cu prietenii, și chiar poți da cu aspiratorul la orice oră vrei, fără să îți fie jenă că deranjezi vecinii”.

Din chirie, înapoi cu părinții

Au fost și români pentru care pandemia a provocat o schimbare temporară a locuinței. Multe birouri, în special din zona de IT sau de outsourcing, s-au închis în timpul stării de urgență sau alertă, iar personalul s-a mutat, cu laptopuri cu tot, acasă.

Ana-Maria Bucur (27 de ani) lucrează la o companie din Cluj-Napoca și în martie 2020 a fost anunțată că va lucra „pentru o scurtă perioadă de acasă”. Înainte ca lumea să fie dată peste cap, Ana locuia în chirie în Cluj-Napoca. Hotărârea companiei a determinat-o să se întoarcă acasă, la Moinești/jud. Bacău.

„Am decis să lucrez din casa părinților din mai multe motive: am vrut să petrec Paștile cu ei, rata de infectare era mai mică în Moinești decât în Cluj, plus ca orașul a intrat în lockdown de sărbători. Faptul că ai mei locuiesc la casă și au curte și grădina mare m-a ajutat enorm, atât fizic cât și psihic. În timp ce prietenii mei (majoritatea rămași în Cluj) au stat închiși cu săptămânile în apartamente, eu am ieșit zilnic la alergat”, povestește Ana.

În mai 2020, compania la care lucrează a anunțat angajații că amână întoarcerea la birou motiv pentru care Ana a decis să renunțe la chiria din Cluj și să rămână la Moinești până se termină pandemia. „Au fost plusuri și minusuri, din punct de vedere financiar a fost bine, am reușit să-mi cumpăr mașină și vreau să mai strâng ceva bani pentru o garsonieră în Cluj. Intenționez să mă întorc acolo.”

Nu totul a fost roz, spune Ana. „Oricât de bine ar fi aici, nu e locul meu. Nu am prieteni, nu am cu cine ieși, plus că nu sunt locuri de muncă pentru cei tineri”, spune tânăra, care mărturisește că a avut și perioade dificile, în care a plâns zilnic și a stat numai în pat.

„Cred că a fost un episod de depresie, dacă pot numi așa perioada aia.”

Spre ce ne îndreptăm

Pandemia și-a lăsat amprenta asupra pieței imobiliare în ansamblu, spun specialiștii, care arată că principalul efect este că românii preferă acum locuințele mai spațioase și, dacă se poate, casele/vilele cu o terasă și un petic de iarbă verde.

Schimbarea vine în contextul în care, conform Eurostat, românii trăiesc în cele mai aglomerate locuințe din Uniunea Europeană. În 2018, 46,3% din români stăteau în locuințe supraglomerate, în timp ce media europeană era de doar 17,1%.

Daniel Crainic, director de marketing la imobiliare.ro, ne-a spus că ultimul an a fost marcat de o creștere a interesului românilor pentru apartamentele cu trei sau patru camere sau pentru case sau vile. „Cred că aceste schimbări se vor menține pe termen lung”, e de părere Daniel Crainic.

„Pandemia, la un moment dat, va lua sfârșit. Dar anumite relații, cum e relația angajatului vizavi de birou, nu se va schimba, nu va reveni așa cum era înainte. Oamenii își dau seama că au nevoie de un spațiu adecvat în care să separe fizic viața personală de cea profesională. Deci interesul pentru locuințele mari cred că se va menține. De asemenea, pandemia ne-a arătat cât de important e să deții o terasă sau un spațiu verde, în special pentru copii. Avantajul unui spațiu verde amenajat, cât de mic sau mare e el, se va menține”, ne-a mai spus Crainic, care mizează pe o creștere a proiectelor rezidențiale de case din zonele urbane și periurbane.

Cât despre mutarea unor familii în mediul rural, în locuințe vechi pe care aleg să le modernizeze, Crainic crede că e vorba doar de un fenomen „limitat”.

Agentul imobiliar Radu Petrila, din Iași, susține și el că interesul pentru case e unul în creștere.

„Pe termen lung, și cu pandemie și fără, tendința este de dezvoltare pe orizontală și nu pe verticală. Foarte multe persoane aleg casele de la periferii la preț de apartamente din oraș. Foarte puțini clienți își schimbă traiectoria. Pandemia cred ca a venit ca un impuls pentru cei care deja își făceau planuri de mutare la o casă, doar că amânau momentul.”