Pentru al treilea an la rând, invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina lovește puternic lanțul de restaurante al familiei Hannei Svertilova, din orașul-port Odesa de la Marea Neagră.
În ciuda problemelor, restaurantele rămân singura sursă de venit a familiei și îi oferă Hannei un refugiu psihologic pe timp de război.
„Ne iubim orașul”, spune Hanna Svertilova, managera celor două restaurante. „Afacerea asta este munca de-o viață, e creația noastră. E greu să o lași. E altfel decât atunci când ești un simplu angajat.”
Gogol U Morya (Gogol La Mare), un restaurant de sezon aflat pe malul mării, s-a redeschis la Odesa în vara anului 2022, într-o perioadă în care orașul se adapta la realitatea războiului.
Hanna își amintește de clienți care se grăbeau să ajungă la adăposturi în timpul raidurilor aeriene, care plecau deseori fără să plătească și care se întorceau mai târziu cu banii.
În acel an, spune ea, angajații restaurantului au continuat să lucreze mai ales din motive emoționale, pentru că menținerea unei rutine i-a ajutat să nu se gândească tot timpul la război. Nu a putut plăti atunci salarii, așa că personalul a primit un procent din vânzări.
Oficial, în 2022, nici nu a existat un sezon estival la Odesa – plajele au fost închise din cauza muniției neexplodate din mare și a fricii constante de sabotori sau de o debarcare rusă.
În anul următor, regiunea s-a confruntat cu o altă criză, atunci când, pe 6 iunie 2023, forțele ruse au distrus barajul Kahovka. Asta a provocat inundații și a contaminat Marea Neagră în jurul Odesei, ceea ce a dus la închiderea accesul în mare timp de două luni din vară.
Pentru sezonul 2024, au rămas amenințările continue cu rachete și drone, penele dese de curent cauzate de loviturile rusești asupra infrastructurii energetice a Ucrainei și vremea extrem de caldă.
Micile afaceri precum cea a familiei Svertilova au fost nevoite să se bazeze pe generatoare, asumându-și costul deloc de neglijat al cumpărării și alimentării lor.
Cu toate acestea, anul acesta a adus o evoluție mai bună. Administrația locală a semnat un acord cu comandantul grupului operativ strategic de forțe din Odesa, iar oamenii au avut acces la mare.
Până la începutul lunii august, 19 plaje din regiune, majoritatea în oraș, au fost redeschise. În apropierea plajelor trebuie să existe adăposturi antiaeriene, iar lumea trebuie să plece imediat dacă sunt găsite obiecte suspecte sau sună sirenele antiaeriene.
Autoritățile locale descriu sezonul ca fiind mai important pentru promovarea sănătății și bunăstării decât pentru turismul profitabil – scopul principal este de a aduce alinare familiilor ucrainene. Cu toate acestea, nimic nu schimbă faptul că Odesa rămâne o țintă pentru atacurile rusești.
„Oamenii pur și simplu trăiesc”
Deși situat departe de principalele plaje și de centrul orașului, Gogol La Mare a simțit efectele revenirii turiștilor la Odesa.
Piața Prîvoz, cunoscută în zonă, a beneficiat și ea de această revenire. Impactul turismului nu este la fel de puternic ca înainte de invazia la scară largă, dar este vizibil.
Într-o zi obișnuită de joi, în august, piața este aglomerată, deși nu la fel de plină ca înainte de invazie, spun vânzătorii.
Tetiana, care lucrează în piață de 20 de ani și vinde pește proaspăt (a cerut ca numele ei de familie să nu fie menționat) spune că, înainte de invazie, la standul ei erau în primul rând pești din Marea Neagră. Acum, majoritatea peștilor pe care îi vinde provin din estuarele din apropiere.
Apele Mării Negre de-a lungul coastei Odesei sunt închise pentru ambarcațiuni, pescuitul este posibil doar de pe mal, iar ceea ce era cândva punctul de atracție al pieței a fost înlocuit cu pește de apă dulce, din lacuri și râuri. De asemenea, oferta de la standurile din Prîvoz, precum cel al Tetianei, s-a redus semnificativ.
Anul trecut, când a fost distrus barajul Kahovka, Tetiana nu a lucrat timp de două luni și a trăit din economii.
„A trebuit să reducem mult cheltuielile”, spune ea.
Pîlîp Koteț vinde pește afumat și a avut o experiență asemănătoare: „Anul trecut, aruncam tot peștele pe care îl cumpăram”, povestește el.
Anul acesta, mai ales din cauza întreruperilor constante ale curentului, oamenii cumpără mai puțin pește.
„Oamenii cumpărau când a fost mai rău câțiva crapi și zece guvizi, pe care îi prăjeau și îi mâncau imediat, pentru că nu le funcționau frigiderele”, își amintește Tetiana.
Ea adaugă că fiecare schimbare din oraș se reflectă în piață – fie că este vorba despre oameni solvabili care pleacă din Odesa sau despre creșterea prețurilor la electricitate.
„Oamenii s-au schimbat”, mai spune ea. „Vor să trăiască clipa, pentru că nu știu ce va aduce ziua de mâine. Orice se poate întâmpla, și poți rămâne fără casă. Așa că oamenii nu mai economisesc bani. Pur și simplu, trăiesc.”
Oamenii din piață sunt îngrijorați de evoluția războiului.
„Este greu dar, dacă renunțăm, războiul se va întoarce în cinci sau zece ani pentru copiii noștri, la fel cum s-a întâmplat în Georgia și în alte țări. Așa că trebuie să trăim și să luptăm”, crede Tetiana.
Koteț, la rândul său, spune că este imposibil să te înțelegi cu Rusia.
„Nu își respectă acordurile”, a spus el. „Cred că ar trebui să le dăm o lovitură puternică și apoi să decidem ca ei să plece.”
Pe de altă parte, vânzătorii din Prîvoz sunt mulțumiți de vara asta, mai ales că au revenit turiștii.
Pe jumătate gol sau pe jumătate plin
Strada centrală Deribasivska din Odesa, un loc popular pentru turiști, este aglomerată, deși vizibil mai liniștită decât era înainte de invazie.
Atmosfera festivă de odinioară este estompată, mai ales că ucrainenii continuă să aibă păreri diferite despre cât de în regulă este să te distrezi, când alții mor pe front.
În ciuda creșterii numărului clienților, Svertilova spune că atmosfera din localuri este acum diferită.
„Chiar și sărbătorile de ziua de naștere au devenit mai orientate spre familie și mai intime”, a spus ea. „Odinioară erau nunți mari. Acum sunt mai mici, cu aproximativ 15 persoane.”
Svertilova îndeamnă la echilibru și spune că tinerii și copiii au nevoie de ocazii ca să se bucure de viață.
„Nu vor avea o altă viață”, a spus ea. „Trebuie să se întâlnească și să socializeze.”
Și plajele din Odesa, deși încă aglomerate și cu muzică tare care vine din zonele cu plată, evocă acum mai mult o atmosferă de stațiune de familie, mai degrabă decât de petrecere non-stop, ca înainte de război.
Ksenia Kîriușîna și prietena ei, întinse pe plajă într-o după-amiază recentă, au venit la Odesa pentru a se relaxa.
„Sunt bucuroasă că încă avem locuri unde să ne odihnim lângă mare”, spune Kîriușîna. „Dacă te concentrezi constant pe negativ, este imposibil să trăiești normal. Trebuie să găsești o modalitate de a te relaxa.”
Kîriușîna a observat, desigur, distrugerile din oraș, spunând că a văzut scene similare și în alte zone ale țării.
„Părinții mei sunt încă la Harkov, nu au plecat”, povesește ea despre orașul din est lovit mereu de bombardamentele rusești. „Înțeleg cât de greu este să părăsești orașul în care ai crescut și unde locuiește familia ta.”
Cu războiul aflat acum în al treilea an, ucrainenii s-au obișnuit în general cu sunetul exploziilor, deși reacțiile sunt diferite.
„Au fost momente când o rachetă a zburat chiar deasupra mării”, zice Svertilova. „Un sentiment ireal – unii se ascundeau, în timp ce alții rămâneau la masa lor, cu un pahar de vin.”
O nouă casă, pentru unii
„Este încă groaznic să auzi exploziile, dar am învățat să distingem ce anume zboară și de unde vine”, spune Hanna Homîceva, manager la Gogol La Mare.
Homîceva este printre cei care și-au părăsit casele în alte părți ale țării și au găsit refugiu în Odesa. Potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație, în ianuarie 2024, regiunea Odesa găzduia 167.299 de persoane strămutate intern înregistrate oficial.
Homîceva s-a mutat la Odesa în 2014, în timpul primei încercări a Rusiei de a cuceri orașul ei natal, portul Mariupol de la Marea Azov.
Deși Mariupol a fost eliberat în acel an, ea a rămas la Odesa de dragul fiului ei. Când războiul a ajuns și aici, în 2022, a decis să rămână. Acum, ea și fiul ei lucrează amândoi la restaurant.
În 2014, Valeria Vecerikova a văzut oameni strămutați sosind în orașul ei natal, Herson, după ce Rusia a ocupat Crimeea. Nu și-a imaginat niciodată că, opt ani mai târziu, va trebui și ea să-și părăsească locuința.
La începutul anului 2022, când forțele ruse se apropiau de Herson, Vecerikova, coproprietara unei cafenele locale de succes numită Godshot, a rămas pe loc. Până la mijlocul lunii aprilie.
Însă, odată ce orașul a fost complet ocupat, s-a mutat la Odesa, gestionându-și cafeneaua de la distanță și sprijinindu-i pe angajații care au rămas și pe alți localnici.
Vecerikova spera să se întoarcă la Herson după eliberarea lui, în noiembrie 2022. Însă orașul se confruntă cu atacuri constante de pe malul stâng al râului Dnipro, care a rămas sub control rus. Drept urmare, Vecerikova și partenerul ei au decis să își mute afacerea la Odesa: au demontat și au transportat echipamentele sub bombardamente.
Și-au redeschis cafeneaua la Odesa în mai 2023 și acum lucrează la extinderea francizei și la dezvoltarea afacerii lor de cofetărie. Întoarcerea la Herson nu este deocamdată la orizont.
„A aștepta până când lucrurile se vor liniști nu mai este o opțiune”, afirmă Vecherikova. „Am un copil, ceva pentru care să trăiesc și o afacere în care am investit cinci ani. Nu o pot abandona pur și simplu.”
Godshot de la Odesa și cofetăria sa afiliată au aceleași probleme ca și alte afaceri locale, mai ales legate de întreruperile de curent.
„Generatorul nostru puternic consumă mult, adăugând costuri semnificative”, explică. „Cheltuim 60.000 de grivne [1.500 de dolari] pe lună doar pe combustibil.”
Vecerikova se concentrează pe obstacolele actuale și evită să le compare cu trecutul ei din Herson.
Svertilova are norocul de a trăi în propriul ei oraș și este indignată de sugestiile pe care le aude despre cedarea unor părți din Ucraina în schimbul păcii.
„Este ușor să spui «Dați-le Donetsk sau Luhansk», când nu este casa ta”, spune ea. „Dacă nu locuiești într-un oraș vizat de un agresor, este ușor să faci astfel de sugestii. Până unde am putea merge? Pacea nu va veni astfel.”
Departe de influența Rusiei
Atât în 2014, cât și în 2022, Odesa a dovedit că influența Rusiei în oraș, deși semnificativă, a fost supraestimată. În ambele cazuri, cetățenii au demonstrat că nu-și văd un viitor în cadrul Rusiei.
Procesul de reconsiderare a trecutului colonial continuă în oraș și în întreaga țară. El a devenit mai evident odată cu adoptarea, în 2023, a unei legi privind „decolonizarea toponimiei” care urmărește să elimine rămășițele trecutului imperial rusesc din spațiile publice.
Mai multe străzi din Odesa au fost redenumite, provocând dezbateri aprinse. În plus, la sfârșitul anului 2022, monumentul „fondatorilor Odesei”, care o înfățișa pe împărăteasa rusă Ecaterina cea Mare și care era folosit de propaganda rusă pentru a revendica orașul ca fiind rusesc, a fost îndepărtat de pe o stradă centrală.
Monumentul este acum depozitat la Muzeul Național de Arte Frumoase din Odesa. Muzeul, situat într-un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, a suferit el însuși din cauza agresiunii continue. Cel mai recent, un atac rusesc din noiembrie 2023 a cauzat daune semnificative clădirii muzeului.
„Muzeul și-a pierdut clădirea administrativă, care găzduia cercetători, manageri și restauratori”, declară directoarea muzeului, Katerîna Kulai.
„Din noiembrie, nu am putut folosi acel spațiu, ceea ce ne-a afectat semnificativ activitatea din punct de vedere psihologic. Acum suntem dispersați în câteva camere mici din bibliotecă.”
În total, potrivit Ministerului Culturii din Ucraina, aproape 2.000 de obiecte din infrastructura culturală din Ucraina au fost deteriorate sau distruse în timpul agresiunii rusești.
„Vedem că astăzi nu doar integritatea teritorială este în vizorul inamicului, ci însăși cultura ucraineană este amenințată”, notează Kulai.
Colecția muzeului a fost mutată la începutul invaziei la scară largă, iar multe expoziții actuale reflectă războiul prin lucrările artiștilor contemporani. Potrivit lui Kulai, dincolo de păstrarea colecției muzeului, rolul acestor instituții este acum și de a se sprijini reciproc și de a ajuta alte instituții culturale din întreaga Ucraină.
„Este important să înțelegem că problema muzeului național este o problemă de securitate națională”, a explicat ea. „Este crucial pentru noi să fim astăzi un punct de sprijin pentru formarea identității culturale în țara noastră”.
Această muncă îi ajută, de asemenea, pe Kulai și pe colegii săi să facă față stresului cauzat de amenințările constante la adresa orașului.
Trăind o zi după alta
Deși sfârșitul războiului este așteptat cu nerăbdare, oamenii evită să se gândească prea mult la când ar putea veni.
„În primul an, speram la victoria Ucrainei în fiecare lună”, spune Svertilova. „Acum, încă cred că dreptatea va prevala, deși nu va aduce înapoi viețile pierdute și nu văd cum s-ar putea încheia curând”.
Valeria Vecerikova încearcă să nu privească prea departe în viitor. S-a împăcat cu faptul că, deocamdată, nu are o casă în Herson. Odesa este locul unde va munci și își va construi viața.
„Cu toții vrem să se termine totul curând”, a spus ea. „Așa cum ne-am trezit într-o zi și războiul a început, ne-am dori să ne culcăm și să ne trezim pentru a descoperi că s-a terminat. Dar nu este sănătos să trăiești în așteptare constantă. E mai bine să trăiești o zi după alta, iar în cele din urmă, șansa de a întoarce va veni”.
„Am reușit să rezistăm în al treilea an”, a spus directorul muzeului Kulai, „așa că al patrulea nu ar trebui să fie mai rău. Nu va fi ușor, dar vom trece peste asta”.
Articol de Elena Makarenko și publicat inițial pe rferl.org
