Maia Sandu promite să ducă Moldova în UE, dar recunoaște că nu a reușit să reformeze justiția
Maia Sandu a devenit în anul 2020 prima femeie președinte din istoria republicii, când a câștigat alegerile cu o puternică retorică pro-europeană, promisiuni de reformare a justiției și combatere a corupției.
De-a lungul mandatului, Sandu a gestionat provocări majore, precum pandemia, criza economică și tensiunile geopolitice cu Rusia.
Realizarea cea mai mare este, însă, statutul de țară-candidat și demararea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană – pași extrem de importanți, pe care Republica Moldova îi face pe fondul invaziei ruse în Ucraina.
Deși apreciată pentru integritatea sa, Sandu a fost criticată pentru ritmul lent al reformei în justiție și lipsa unei îmbunătățiri rapide a condițiilor economice.
Partidele pro-Kremlin i-au reproșat și că ar pune țara în conflict cu Moscova și că ar limita libertatea de exprimare, după închiderea unor posturi pro-ruse.
În actualele alegeri, Sandu a câștigat primul tur cu 42% din voturi, axându-și platforma pe promisiunea de aderare la UE până în 2030, îmbunătățirea condițiilor de viață, grija pentru cetățeni și menținerea păcii.
Deși a susținut că Moldova a fost ținta unei fraude fără precedent și că „grupări criminale” și „forțe străine” au încercat să cumpere 300.000 de voturi, actuala șefă a statului nu a contestat rezultatele scrutinului și nici cele ale referendumului pro-european, care a trecut la limită.
În timp ce autoritățile moldovene și partenerii occidentali au arătat cu degetul spre Rusia și oligarhul fugar Ilan Șor, Alexandr Stoianoglo, al doilea clasat în primul tur, i-a reproșat lui Sandu că nu a prezentat dovezi concludente și că ar fi exagerat cifrele anunțate de poliție.
Maia Sandu a respins și criticile potrivit cărora referendumul pro-european ar fi „eșuat” din cauza ambiției sale de a-l lega de alegeri, pentru a obține avantaje electorale.
În consecință, rezultatul strâns al referendumului a fost catalogat drept „îndoielnic” de către candidatul socialiștilor, care, de altfel, a boicotat plebiscitul, și a avertizat că „promovarea” acestuia ar adânci „dezbinarea în societate”.
La prima dezbatere electorală a celor doi candidați la șefia statului, desfășurate fără moderator, Sandu a recunoscut că reforma justiției promisă acum patru ani decurge „prea încet”.
Fără să ofere detalii, președinta a promis că se va face „o altfel de reformă, după alegeri”.
Maia Sandu a candidat la prezidențiale și în 2016, când a fost învinsă de contracandidatul său socialist, Igor Dodon.
Ea a deținut pentru scurt timp fotoliul de premier, în 2019, după ce blocul ACUM, din care făcea parte și partidul pe care l-a fondat, PAS, a format o alianță cu socialiștii, reușind să înlăture regimul oligarhic al lui Vladimir Plahotniuc.
Alexandr Stoianoglo candidează din partea socialiștilor, dar neagă că e „omul Moscovei”
Situat pe locul doi în clasamentul general și pe primul loc în cel al diasporei moldovenești din Rusia, Alexandr Stoianoglo a acumulat 25,95% din voturi în primul tur la prezidențiale.
Deși e susținut de socialiști, el spune că nu are apartenență politică și respinge acuzațiile care îl descriu drept „omul Moscovei”.
Totuși, manifestă o abordare prudentă față de integrarea europeană, criticând, în același timp, ritmul și modul de implementare a reformelor pro-UE.
Ba chiar i-a propus Maiei Sandu semnarea unei declarații simbolice pentru susținerea parcursului european. Dar o astfel de declarație nu ar avea nicio valoare juridică față de referendumul constituțional, pe care Stoianoglo l-a boicotat.
Investigații jurnalistice au scos la iveală și o contradicție dintre declarațiile sale și viața personală, căci candidatul socialiștilor deține cetățenie română, iar membrii familiei sale beneficiază de un șir de oportunități în UE.
Stoianoglo a spus că a obținut pașaportul nu atât din convingere, cât din raționamente pragmatice, ceea ce i-a făcut pe critici să-i reproșeze că ar susține Europa, mai degrabă, pentru a atrage alegători din alte tabere.
Ambiguități în activitatea sa politică au fost semnalate și anterior, când, fiind membru al unei coaliții pro-europene în Parlament, Stoianoglo a refuzat să voteze pentru condamnarea ororilor comunismului sau când a fost co-autor al unui proiect de lege ce glorifica drept act de „eliberare” ocuparea Basarabiei de către URSS.
Ambiguă a fost și reacția sa față de războiul din Ucraina: deși a exprimat o „atitudine negativă” față de conflict, nu a condamnat Rusia direct pentru invazie.
Stoianoglo are o experiență semnificativă în domeniul juridic, fiind procuror, apoi șef al Procuraturii Generale. De asemenea, a fost deputat și vicepreședinte al Parlamentului.
Subiectul principal al campaniei lui Stoianoglo este justiția. El promite că, dacă va ajunge președinte, va asigura „triumful legii asupra dezmățului”, va atrage investiții și va moderniza obiective sociale.
În calitate de procuror general, a avut ocazia să investigheze cazuri de mare corupție. Totuși, a fost acuzat de decizii controversate și de lipsă de acțiuni decisive, în special în cazul omului de afaceri Veaceslav Platon, acuzat de „furtul miliardului”, dar eliberat din detenție, și al oligarhului Ilan Șor, care părăsise deja țara.
I s-a reproșat că nu a reușit să avanseze nici în dosarul „kuliok”, în care fostul președinte Igor Dodon, care îl susține în actuala campanie, a fost filmat în timp ce oligarhul Plahotniuc îi întindea o pungă neagră, în care se presupune că erau bani.
Și Stoianoglo figurează în mai multe dosare penale. Un caz legat de suspendarea sa din funcția de procuror general i-a adus câștig de cauză la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Altul, privind „expulzarea profesorilor turci” din R. Moldova a fost clasat.
Celelalte includ acuzații de corupere pasivă, divulgare de informații private, abuz în serviciu și îmbogățire ilicită.
Stoianoglo respinge acuzațiile, afirmând că toate dosarele ar fi fost fabricate de actuala putere.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.