Revoluția Română a pornit la Timișoara de la protestul unor credincioși reformați. S-a transformat într-o imensă revoltă din cauza arestărilor operate pe data de 16 decembrie. În ziua următoare, după ore de manifestații, la ședința CC al PCR de la ora 16.00, Nicolae Ceaușescu a dat ordin să se tragă în protestatari. Cererea a fost executată din plin prin complicitatea șefilor PCR și prin ordinele subsecvente ale șefilor Armatei - Vasile Milea, Ștefan Gușă, Victor Atanasie Stănculescu și cei ai Securității, în frunte cu șeful DSS, Iulian Vlad. În numai câteva ore, la Spitalul Județean din Timișoara au ajuns peste 300 de victime.
Dar în momentul în care, la miezul zilei de 21 decembrie, bucureștenii s-au solidarizat cu Timișoara, căderea regimului s-a petrecut cu repeziciune. A avut loc în mai puțin de 24 de ore. Cu toate acestea, numărul morților a crescut de la circa 100, în Timișoara, la 1056 în întreaga țară. Justiția nu a reușit să explice până astăzi nici măcar de ce numărul victimelor este mai mare după 22 decembrie decât înainte.
Dar în momentul în care, la miezul zilei de 21 decembrie, bucureștenii s-au solidarizat cu Timișoara, căderea regimului s-a petrecut cu repeziciune. A avut loc în mai puțin de 24 de ore. Cu toate acestea, numărul morților a crescut de la circa 100, în Timișoara, la 1056 în întreaga țară. Justiția nu a reușit să explice până astăzi nici măcar de ce numărul victimelor este mai mare după 22 decembrie decât înainte.
