Rin Okuno are 29 de ani, este din Japonia și a venit în România la 19 ani. Cu un an mai devreme, Rin a fost invitată să susțină audiții pentru diferite roluri în Europa. Sub îndrumarea unui profesor român, a trimis CV-ul și câteva înregistrări video unor companii de balet. A trecut audițiile la Compania de Balet din Kiev, la Teatrul de Balet din Sibiu și la Opera Națională București, cu care a început colaborarea în anul 2012.

Rin Okuno și viața de balerină

Rin Okuno a început studiul dansului la vârsta de 9 ani, la Swako Murase Ballet Studio (Japonia), apoi s-a perfecţionat prin workshop-uri la Școala Regală Daneză, la Școala de Balet a coregrafului John Cranko (Germania), la Baletul din Hamburg, la Centrul European al Dansului din Paris, la Academia de Balet Metropolitană din New York. Din anul 2005 și până în prezent, a câștigat zeci de premii la competiţii de balet din Japonia, SUA, China etc.

Rin Okuno deține un repertoriu vast, cu roluri solistice precum Gulnara din „Corsarul”, coregrafia Vasily Medvedev, Toamna în „Cenușăreasa”, coregrafia Mihai Babușka, Zâna pădurii în „Don Quijote”, adaptarea Jaroslav Slavický, Mona în „Giselle”, adaptarea Mihai Babușka, Dans Chinezesc în „Spărgătorul de nuci”, coregrafia Alexa Mezincescu, Odette/Odile în „Lacul Lebedelor”, coregrafia Gheorghe Iancu, Zâna fondantelor și Dans arab în „Spărgătorul de nuci”, adaptarea Oleg Danovski Jr.

A ales să se alăture Corpului de Balet al Operei Române deoarece aici sunt puse în scenă repertorii de balet clasic, dorindu-și foarte mult să danseze rolurile din „Frumoasa din pădurea adormită”, „Spărgătorul de nuci” sau „Lacul Lebedelor”.

Rin Okuno se consideră norocoasă că trăiește în România, țară în care a învățat să prețuiască timpul său privat, activitățile casnice și întâlnirile cu prietenii. Nu s-a gândit inițial că va rămâne aici pentru o perioadă lungă de timp, dar îi place foarte mult să trăiască în România pentru că „timpul aici trece mai lent ca în Japonia, unde toată lumea este foarte ocupată și grăbită.

„Mă văd trăind în România, bucurându-mă de viață, făcând balet, plimbându-mă prin parcuri, petrecând timpul cu prietenul meu”, spune Rin.

Rin a început să învețe balet în jurul vârstei de 10 ani, la un studio privat, însă recunoaște că era familiarizată cu mișcările, pentru că i-a plăcut dintotdeauna să danseze. „Mi-a plăcut de mică să dansez, să îmi mișc corpul, să cânt, însă nu este doar gimnastică. În balet este și o poveste, și asta a fost descoperirea pe care am făcut-o la acea vârstă”, mărturisește Rin.

Provocări și dificultăți

Viața de balerină nu înseamnă doar strălucirea de pe scenă, costume fabuloase, machiaje excentrice, ropote de aplauze și bucuria de a fi prețuit. O balerină petrece zeci și sute de ore antrenându-se, repetând mișcările, pregătindu-și corpul și mintea pentru un spectacol. Trebuie să își depășească mereu limitele pentru a fi mai bună decât în ziua anterioară. „Pentru mine este greu, pot să depășesc anumite limite când este nevoie, dar atunci când nu am spectacole este foarte greu să îmi păstrez motivația. Oamenii care au o inimă și o minte puternică pot fi dansatori foarte buni și puternici, atât fizic, cât și mental”, spune Rin, care recunoaște că fiecare zi vine cu noi provocări.

Rin a găsit și rețeta pentru a depăși emoțiile scenei și calea potrivită pentru a-și interpreta rolurile fără cusur. „Întotdeauna mă gândesc că sunt cea mai bună, altfel nu pot urca pe scenă. Înainte să intru pe scenă am emoții, uneori tremur, chiar dacă joc personajul meu preferat. Știu că pot interpreta rolul din punct de vedere tehnic, dar în fața publicului o prim-balerină trebuie să danseze în fața multor dansatori, 40-50 de oameni, lucru pe care probabil și-l dorește fiecare. Tot timpul mă gândesc că nu trebuie să greșesc, dar în același timp trebuie să îmi placă ceea ce fac, pentru că altfel publicul nu va simți bucuria. Așa că elimin din gând lucrurile negative și-mi spun că „Sunt cea mai bună!”, spune Rin, completând că analiza prestației din timpul specatacolului o face abia după ce coboară de pe scenă.

Roluri care o reprezintă

Data de 10 octombrie marchează debutul lui Rin Okuno în rolul Medorei din „Corsarul”, rol pe care și-a dorit dintotdeauna să-l danseze și este foarte fericită că își împlinește în sfârșit visul. „Medora din „Corsarul” nu este un personaj complicat sau greu de interpretat, dar îmi place foarte mult tehnica de dans, muzica, decorul, tot”, spune Rin cu bucurie. „Abia așteptăm să o vedem cum va debuta în rolul din „Corsarul”, rolul Medorei, un rol foarte frumos, pe cât de greu, pe atât de frumos”, spune Laura Blică-Toader, directoarea Corpului de Balet al Operei Naționale București.

În cei 30 de ani petrecuți la Opera Națională, Laura Blică-Toader a cunoscut și a urmărit evoluția multor artiști, printre care se numără și Rin Okuno, pe care a coordonat-o în câteva roluri din postura de maestru. „E o plăcere să o vezi, să îi vezi evoluția de la început, ca un boboc de floare care este mic și după aceea începe să se deschidă, iar acum să ne încânte cu ceea ce face, având mai ales roluri ample, precum cel al Medorei din „Corsarul”, spune Laura Blică-Toader, menționând calitățile deosebite cu care Rin abordează acest rol. „Este un rol și de virtuozitate, pentru că este pe palierul rolurilor ample ale unei balerine. Nu ne rămâne decât să așteptăm cu nerăbdare ziua debutului ei, de care sunt convinsă că va fi unul foarte frumos și va încânta mult audiența”, spune aceasta.

Ovidiu Matei Iancu este prim-balerin al Operei Naționale din București și interpretează rolul Konrad în „Corsarul”, fiind partenerul lui Rin în acest spectacol. A cunoscut-o pe Rin în urmă cu aproximativ 10 ani, când aceasta a început colaboratoarea cu instituția. „Am dansat destul de multe roluri cu Rin, nu îmi aduc aminte exact câte, dar ce mi-a plăcut foarte tare la ea este că de la fiecare spectacol și cu fiecare partener cu care a apărut pe scenă, a reușit să învețe câte ceva și să se dezvolte foarte bine ca balerină. Mă bucur de fiecare dată când dansez cu ea pentru că își face temele de acasă, ca să spun așa, și este foarte ușor să duci rolul la un nivel foarte înalt, într-un timp foarte scurt”, spune Ovidiu Matei Iancu, care i-a urmărit parcursul de la solistă, la prim-balerină.

Rin Okuno s-a alăturat Operei Naționale București în anul 2012; în anul 2013 a promovat ca solist, în 2014 ca prim-solistă și din 2016 este prim-balerină. Deține un repertoriu vast, cu multe roluri, însă câteva dintre acestea s-au mulat foarte bine pe personalitatea sa. I-a plăcut foarte mult rolul Nikia din „Baiadera”, de Ludwig Minkus, despre care spune că a fost cel mai bine interpretat rol al său până în acest moment. „Nu m-am gândit foarte mult la personaj, dar când am dansat m-am identificat cu el, mi-a fost ușor să intru în personaj”, spune Rin, care speră ca rolul Medora din „Corsarul” să fie cel mai bun rol al său, pentru că este preferatul ei.

„Rin este o balerină superbă, este o tehniciană foarte stabilă, adică e ceva care mie îmi lipsește și mă inspiră foarte des. De fiecare dată când o văd că îi ies elementele, că le face cu forță, o admir foarte tare. Tot timpul are o stare bună pe scenă, este muncitoare, este admirabil. Este o balerină admirabilă!”, spune Ada González despre Rin.

„Rin este una dintre cele mai experimentate balerine, ce oferă calitate, tehnică și interpretare artistică în spectacolele stagiunii prezente. Prin dăruirea și munca depusă, Rin este una dintre cele mai îndrăgite balerine de pe scena Operei Naționale și are toată încrederea mea”, spune Robert Enache, prim-balerin al Operei Naționale și partenerul de scenă și de viață al lui Rin.

Rin își dorește să danseze în „Romeo și Julieta”, pentru că este un rol complicat, cu o poveste de dragoste presărată cu momente fericite și triste. „Sunt dansatoare dar sunt și actriță, iar baletul înseamnă și poveste, nu doar gimnastică, așadar sper ca într-o bună zi să pot spune povestea dragostei, pentru că dragostea este un lucru important în lumea asta”, spune Rin.

O zi din viața lui Rin - prieteni, familie și dietă

Rin dedică aproape tot timpul baletului, se antrenează, face studii, repetiții, însă își construiește programul și în funcție de rolurile pe care le are. Chiar dacă este balerină profesionistă, Rin încearcă să ducă un stil de viață normal și se bucură de tot ce îi oferă viața.

Își începe ziua devreme dimineața, la 6.30, când iese la plimbare cu cățelușa sa Nana, rasa Akita Inu, pe care o plimbă prin parc pentru 30-40 de minute. Apoi ia micul dejun, se pregătește și pleacă spre Operă, unde își petrece ziua făcând antrenamente, încălzire și repetiții. „Pe zi petrec cam 2 ore făcând exerciții, dar sunt și zile când nu fac nimic. O zi mă antrenez în forță, următoarea zi fac pauză, următoarele două zile fac exerciții mai dificile și următoarea zi este de repaus”, explică Rin programul său de exerciții fizice, care constau în fitness, abdomene, stretching și pilates. După-amiezile le petrece acasă împreună cu prietenul ei, Robert Enache, prim-balerin al Operei Naționale București și cu cățelul Nana.

Înainte de apariția cățelului, Rin își petrecea timpul liber desenând și cântând la ukulele, însă pentru desen nu mai are timp, iar la ukulele a renunțat să mai cânte după protestele lui Nana, care nu a apreciat sunetele acestui instrument. Acum gătește și o face cu pasiune, dar recunoaște că este dificil să găsească în București ingrediente pentru mâncărurile japoneze.

„Când încep să fac ceva sunt foarte concentrată pe acel lucru, așa că acum dedic timpul liber gătitului. Fac și prăjituri slabe în calorii și am gătit și sarmale, care sunt asemănătoare cu un fel de mâncare japonez care are aceleași ingrediente”, spune Rin.

O balerină trebuie să aibă un control strict asupra greutății, o dietă controlată fiind parte din stilul său de viață. Rin recunoaște că își pregătește alimentația în funcție de spectacolele pe care le are și are grijă să mănânce preparate slabe în carbohidrați, fără a-i elimina cu totul din dietă.

„În general nu elimin carbohidrații din alimentație, pentru că rămân fără rezistență. Uneori mănânc doar la micul dejun și prânz, și îi elimin din cină”, spune Rin, subliniind că dietele stricte și greșit aplicate pot duce la accidentări, așa cum i s-a întâmplat și ei în trecut.

Rin Okuno simte lipsa familiei sale care trăiește în Japonia. Dacă în primii ani trăiți în România era concentrată asupra baletului, acum Rin recunoaște că îi este dor de familie și și-ar dori să îi poată vedea mai des. „Îmi sun mama în fiecare dimineață, lucru pe care nu îl făceam înainte, și asta poate din cauza pandemiei, pentru că nu am putut merge acasă în această perioadă”, spune Rin, care obișnuia să își petreacă lunile de vacanță în Japonia, alături de familia sa.

Cu toate acestea, Rin se bucură de timpul petrecut alături de prietenii și colegii ei, printre care se numără și Ada González, prim-balerină de origine spaniolă, care a început colaborarea cu Corpul de Balet al Operei Naționale București în urmă cu șase ani.

„Rin este o persoană foarte deschisă și a fost foarte ușor să ne împrietenim. Am avut multe repetiții împreună, fiindcă amândouă eram și soliste și prim-soliste. Tot timpul când avem un spectacol și avem responsabilități mari pe scenă, suntem acolo una pentru alta și ne susținem și este ceva foarte frumos și deosebit”, spune Ada González, care apreciază foarte mult prietenia sa cu Rin, pentru că nu se simte niciodată singură.

Baletul Operei Naționale București

Corpul de Balet al Operei Naționale are 107 balerini, atât români, cât și străini. Cei 30 de balerini străini sunt veniți din Japonia, Marea Britanie, Spania și Italia. Opera Națională a primit în componența sa, mai ales după Revoluție, colaboratori străini, creându-se astfel o diversitate atât culturală, cât și artistică. „Ne-am obișnuit în ultimii ani să avem pe scena noastră, la balet, nu numai artiști români, care sunt deja consacrați sau urmează să devină consacrați, cât și străini. Ceea ce e un lucru minunat, pentru că și noi avem de învățat de la ei, prin modul diferit de abordare al rolurilor, realizându-se astfel și un schimb cultural”, spune directoarea Corpului de Balet, Laura Blică-Toader.

Perioada de pandemie a afectat serios atât activitatea artiștilor Operei Române, cât și dezvoltarea lor profesională. Pentru a putea urca pe scenă și interpreta un rol, un balerin are nevoie de nenumărate ore de antrenament, studiu și repetiții pe care le petrece în sala de balet, iar oprirea sau limitarea accesului lor la pregătirea fizică i-a afectat foarte mult.

„Este ca un motor care se învârte încontinuu și dacă-l oprești, este foarte greu să repornești acest motor amplu care are nu doar partea fizică, ci și partea emoțională”, spune Laura Blică-Toader.

Prin spectacole artiștii își consumă adrenalina, pe care o pot descărca doar în timpul prestațiilor pe scenă. „La repetiții, oricât de preocupat ai fi, oricât de dăruit, nu se compară cu emoția, cu freamătul de dinainte de spectacol, gândindu-te la partitura pe care o ai de făcut, la tempoul pe care trebuie să-l urmărești în timp ce dansezi, poate și imprevizibilul care apare în timpul spectacolului”, spune Laura Blică-Toader, făcând o analogie între specatacol și o competiție sportivă. „Dacă suntem înfrânați sau chiar opriți de tot, este cumplit, este extrem de greu, pentru că antrenamentul de zi cu zi duce la succesul unui spectacol”, spune aceasta, explicând că după ani de practică, mișcările de balet nu se uită, însă fără repetiții riguroase și constante, succesul pe scenă poate fi atins cu greu.

Repertoriul lui Rin Okuno (roluri și dansuri):

• Gulnara – „Corsarul” de Adolphe Charles Adam, coregrafia: Vasili Medvedev, după Marius Petipa
• Prietenii lui Beno / Pretendenta / Dans napolitan / Lebedele mici – „Lacul lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski, coregrafia: Gheorghe Iancu, după Marius Petipa, Lev Ivanov
• D’jampé / Pas d’action / Umbre – „Baiadera” de Ludwig Minkus, coregrafia: Marius Petipa, adaptarea: Mihai Babușka
• Fulgii / Dansul chinezesc – „Spărgătorul de nuci” de Piotr Ilici Ceaikovski, coregrafia: Alexa Mezincescu
• Toamna – „Cenuşăreasa” de Serghei Prokofiev, coregrafia: Mihai Babuşka
• Silfida / Două Silfide / Pas de six – „La Sylphide” de Herman Severin Løvenskiold, coregrafia: Johan Kobborg, după August Bournonville
• Zâna Pădurii / Florărese – „Don Quijote” de Ludwig Minkus, coregrafia: Marius Petipa, Alexandr Gorski, adaptarea: Jaroslav Slavický
• Pas de deux / Prietenii / Mona – „Giselle” de Adolphe Ch. Adam, coregrafia: Jean Coralli, Jules Perrot, Marius Petipa, adaptarea: Mihai Babușka
• Albă ca Zăpada / Prietene – „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici” de Cornel Trăilescu, coregrafia: Francisc Valkay
• Zânele / Pietrele preţioase – „Frumoasa din pădurea adormită” de Piotr Ilici Ceaikovski, coregrafia: Alexa Mezincescu
• Prinţesele – „Anna Karenina” (muzica: Piotr Ilici Ceaikovski), coregrafia: Ioan Tugearu
• Classical Symphony, coregrafia: Yuri Possokhov