Un eveniment senzațional de incredibil s-a petrecut în sărăcăcioasa noastră viață social-politică: SRI a mai predat CNSAS vreo mie de dosare de cadre și operative ale fostei Securități, în cadrul unui program convenit anterior. Evenimentul aproape că ne-a smuls o lacrimă, ne-a emoționat. Ce lucruri frumoase se întâmplă în țara noastră și noi nu avem organ să le tratăm cum se cuvine. De ce nu s-a făcut o ceremonie? De ce nu s-a tăiat o panglică, o dezvelire de statuie cu bustul turnătorului necunoscut plasată în față la Direcția 5. De ce? E o victorie a democrației noastre originale care, iată, își arată roadele și după 30 de ani. Și nu se termină aici. Predarea de dosare va continua mult și bine, poate încă 100 de ani. Tranșa de azi conține 1.060 de dosare, 21 de mape, 14.290 de fișe, 6.644 de role microfilm.
Cu această ocazie Departamentul de dosare de la Roșia Today a realizat un interviu cu un tovarăș din sistem, acum pensionar, care a vrut să-și păstreze anonimatul. Cu dumnealui vom încerca să ne lămurim, privind dinăuntru, cam care-i treaba cu dosarele Securității, despre care noi aflăm cu țârâita de treizeci de ani încoace.
Reporter Roșia Today: Bună ziua, domnule colonel!
Colonelul : Tovarăse colonel… Dacă sunt sub anonimat nu mă deranjează să-mi spuneți așa. E mai corect, mă simt mai bine.
Rep. – De ce ați ales să vă păstrați anonimatul, tovarășe colonel?
Col. : Am ales să-mi păstrez anonimatul, dar mai ales să-mi păstrez pensia nesimțită de 74.ooo de lei pe lună, pe care o am ca fost lucrător în serviciu. Deci e mai bine așa.
Rep.: Spuneți-ne, vă rog, cam ce vom afla din aceste dosare. Vor apărea dezvăluiri cutremurătoare. Vom face „breaking news”-uri cu „nucleara de la Secu”?
Col.: Veți afla cât ați aflat și în ultimii treizeci de ani. Cam toți sunt deja trecuți pe lumea cealaltă, iar cei care se mai găsesc în aceste dosare și trăiesc, nu sunt foarte interesanți. Câte un liberal bătrân turnător, un actor celebru la fel de bătrân, vreun sportiv care își pâra colegii de echipă că fumau țigări Kent la vestiar și făceau trafic cu casete pornografice, niște foști președinți turnători care nu mai conteză, etc… Ce credeați voi, că veți vedea demisii la vârf de la dosarele astea?! Nici vorbă.
Rep: Tovarăse, cât de cinic puteți fi! Spuneți-mi, chiar așa era în acele vremuri, s-au torturat oameni, s-au ținut în beciuri fără lumină, apă și hrană?
Col.: Păi, dacă așa a fost ordinul? Cu dușmanii de clasă nu puteai altfel. Am făcut-o pentru țară, nu pentru noi.
Rep.: Șefii dumneavoastră de atunci mai sunt astăzi?
Col.: Ce credeți? Cineva trebuia să se sacrifice, să facă ceva, că altfel era debandadă. Am avut grijă să privatizăm marile întreprinderi comuniste, ca să nu le ia străinii direct. Le-au luat de la noi, controlat, disciplinat. Așa am intrat în UE, ca să creăm locuri de muncă, să aibă românii unde pleca. Credeți că ne-a fost ușor?
Rep.: Cât va dura până vom afla tot ce scrie în dosarele Securității?
Col.: Până când toți tovarășii și copiii lor și copiii copiilor lor vor fi istorie sau vor fi plecați în Rusia sau Dubai cu tot cu bani. Păi, eu, de exemplu, sunt mai sărac, am ieșit la pensie. Nu am făcut bani, că nu m-a interesat. Am două vile în Primăverii din pensie, și-mi ajunge. Mi-e destul. Imi ajunge pentru medicamente. Nu fac rău la nimeni. Ce a fost, a fost. De ce să-mi vadă dosarul niște ziariști obraznici sau ăia de la USR? De asta am servit Patria o viață? Să mă ia la rost niște puști prost crescuți?
Eu aș da la CNSAS doar lucrurile frumoase din acele dosare. Să terminăm cu răutățile, cu ranchiuna, să fim niște oameni de bine! Aș da la CNSAS doar înregistrările cu femei goale, cu santajele erotice pe care le-am facut, cu confiscările de valută și de droguri de la străini. Aș păstra Frumosul, cu “F” mare, din munca noastră, a Securiștilor. Și aș arunca la lada de gunoi a istoriei mizeria. Au trecut 30 de ani, mai așteptați încă 50 de ani și poate veți știi ce și cum. Deocamdată l-aș cita pe tovarășul Ion Iliescu, cel care atât de frumos rostea în anii '90, când cineva aducea vorba despre aceste lucruri: „Acum nu e momentul.” Deci mulțumiți-vă cu ce se poate. La revedere!
Rep.: La revedere, tovarăse!
A: Vă mulțumesc și eu. Înregistrarea convorbirii v-o trimitem noi, dacă ni se va părea corespunzătoare. Nu de alta dar să nu apară chestii răuvoitoare în presă.
Acesta este un text satiric, iar opiniile exprimate de autori nu coincid, nepărat, cu poziția Radio Europa Liberă
Facebook Forum