Dacă nu s-ar fi cântat manele pe scenă, despre Premiile Gopo s-ar fi vorbit încet spre foarte încet. Evenimentul ar fi fost consemnat timid în micuțele anexe culturale ale ziarelor și în postări discrete pe Facebook.
Transmisiunea live a evenimentului s-a facut pe un canal tv de nișă, așa cum îi stă bine unei cinematografii cu “mare” succes la publicul pe care, în cele mai multe cazuri, îl ignoră. Maneliștii au dat evenimentului energie. S-au pornit dezbateri, dispute, isterii, jigniri, scandal, s-au mai stricat niște prietenii. Printre cei mai vocali „intrigați” au fost și artiști a căror operă muzicală gravitează doar în zona preorășenească și semianalfabetă a neamului. Subcultura noastră e mai de calitate decât subcultura lor, cum ar veni. Dăm premii cinematografice pentru apariții exotice, dar nu le acceptăm cu noi pe scenă, că se vede urât și put. O mare furtună într-o ceașcă de cafea, un nou prilej de a vedea cât suntem de ipocriți, rasiști sau chiar idioți.
Vrem, nu vrem, manelele fac parte din cultura noastră. Ne plac, nu ne plac, ele sunt pe gustul majorității compatrioților. Nici hip-hop-ul nu a fost foarte bine privit în America, la începuturile lui. Tematica manelelor e delicată, sute se piese sunt adevărate autodenunțuri pe baza cărora procurorii ar putea întocmi cu ușurință dosare penale. Dar nici poporul nu e foarte cinstit, de unde rezultă că mulți compatrioți se identifică cu mesajul.
Valoarea universală a manelelor și calitatea lor la export nu sunt cu mult mai scăzute decât cele ale altor produse românești cu rangul de brand. Discuția e dacă auditoriul din sala unde se dădeau premiile era consumator de manele. Și nu era, chiar dacă povestea unuia dintre filmele premiate se petrece în Feretari. Nu ar fi cea mai inspirată alegere ca, la Oscar, după ce primește marele premiu un film despre lagărele de concentrare, să cânte pe scenă un cor de naziști. Depinde ce vrei să faci cu subiectele sensibile. Dacă vrei să creezi turbulențe și zarvă, te folosești de ele. Dar abordarea asta este ipocrită.
În cazul premiilor Gopo, a fost vorba de o mișcare de PR ipocrită. Ne place să fim intelectuali făcând scandal, ăsta ne e felul. Discuția despre unde, când, cum și de către cine trebuie să fie ascultate manelele e nesfârșită. De exemplu, un argument pentru interzicerea Uber și Taxify ar putea fi faptul că în mașinile lor nu prea auzi manele. Ce e ipocrizia asta? Discriminăm? Mușchii ar trebui relaxați, la fel și mintea.
Suntem în prag de alegeri europarlamentare, ne pregătim să trimitem la Bruxelles o nouă promoție de lichele care ne vor reprezenta pe măsura educației primite. Dacă suntem atenți, vom observa că și aici putem avea aceeași discuție nesfârșită. Politica românească arată ca majoritatea, cu dosare penale, incompetență și lipsă de respect, sau ca politica unora care abia fac pragul electoral cu un mesaj puțin mai educat? E de mers la școală. Și la vot.
Acesta este un text satiric. Opiniile autorului nu coincid neapărat cu poziția Radio Europa Liberă.