Morga spitalului Elias. Șeful, acoperit cu o folie din plastic, este întins pe o masă metalică. Pe părțile laterale ale mesei sunt gravate cu roșu secera și ciocanul. Masa, pregătită preventiv pentru Nea Nelu, este insuficient de lungă pentru statura Șefului, așa încât picioarele acestuia atârnă în afară. Ceilalți stau în picioare în jurul mesei, cu excepția Vasilicăi și a lui Dom' Profesor. De afară se aud țipete și înjurături, plus ceva ce aduce a nechezat de cal.
Orban (dezamăgit): Pfoaaa, asta ne mai lipsea. N-a mișcat de două ore. Să întindă sandaua tocmai acum, în prag de alegeri? Și ce bine le aranjasem cu guvernul, să ne instalăm de Velăntains Dei.
Dom' Profesor (citește din Biblie, așezat comod pe un sertar liber): Monsieur scrie, monsieur zicem. Maestre, mai bine ai încearca câteva dezacorduri la mandolină care să te scoale din morți. Ce dracu, mă scuzați, se aude afară?
Ginerele (temător, se bagă sub masa pe care zace Șeful): E gălăgie cam mare. Tu ce zici, mamă soacră?
Tanti Vasiica (își face de lucru pe o altă masă, cu un făcăleț și niște aluat pentru cozonac): Lasă-mă, Mirciulică, mamă, că nu-mi mai văz capul de treabă. Ia vezi poate găsești nește scorțișoară pe la ăștia prin poleclinică.
Se deschid brusc ușile. În prag apare Nuțu Cămătaru călare pe un bidiviu negru. În spatele lui se văd niște indivizi care agită tot felul de obiecte ce seamănă cu săbiile și fac o gălăgie de nedescris.
Nuțu Cămătaru (se apleacă în șa și salută respectuos): Nu vă supărați, aici e coada ? Am venit să fac și eu depunere
Ginerele: În lei?
Nuțu Cămătaru: Nu, în urși, că lei nu mai am, mi i-a luat la zoo. Mi-a mai rămas decât doi băieți de-a lui Baloo care i-am ascuns în șifonier când a venit garda. Acum s-a făcut mari și i-am băgat la creanțe. Ăsta de l-am adus ei l-a procesat.
Barna (se activează pe neașteptate): Bzzzzzz, hârrr, țiauuu, ăăă. Ce bine îmi pare că mi-ați pus întrebarea asta. Este nevoie de o reformă profundă care să ne aducă în logica anticipatelor!
Barna se îndreaptă spre Nuțu Cămătaru. Calul se sperie, se ridică în două picioare și îl aruncă pe călăreț fix pe masa pe care zace în continuare Șeful, care se trezește din cauza șocului. Surpriză totală! Tanti Vasilica țipă și agită făcălețul. Ginerele își pune mâinile pe cap. Dom' Profesor își pierde echilibrul și cade înauntrul sertarului. Orban profită și împinge sertarul în dulap.
Șeful (nedumerit): Ce-i asta? Unde suntem?
Calul (nervos): La morgă!
Calul face stânga-împrejur și iese, nu înainte de a-i trage o pereche de copite lui Barna care aterizează într-un alt sertar. Orban se grăbește să închidă sertarul.
Orban (rânjește mulțumit): Șefule, trăiești? Ce bine! Am crezut că ai murit, că nu mișcai. Și cum nu era nici un doctor în spital te-am adus aici. Dar n-am stat degeaba. Tocmai te-am scăpat de doi contracandidați. Să-mi dai o decorație, ceva, o cruce de fier, orice. Măcar fă-mă maestru în muzică pentru merite deosebite la mandolină.
Șeful (îi aruncă o privire cruntă): Ce?!? Ai început și tu cu populisme din astea? Tu vorbești, care ai nume de ungur? Unde îmi sunt hainele? (Ginerele le scoate înciudat dintr-o paporniță de rafie)
Tanti Vasilica: Îi dau eu o broșă care o am din fer.
Nuțu Cămătaru (iese cu mare greutate de sub masă): Ai zis cumva fier?
Tanti Vasilica (furioasă): Firea-ți ai dracului cu ferul vostru cu tot! Mi-ați dat aluatul pe jos! Uof, Doamne, cum am rămas io singură la bătrânețe între atâția hăndrălăi!
Ginerele (încă speriat, dar îndatoritor): Lasă, mamă soacră, că îți aduc altul, de la Bolintin. Cunosc țara la pas mai bine ca Daea, doar am fost inginer agronom în filme.
De pe holul spitalului se aud aplauze și urări de viață lungă. După câteva secunde apare zâmbitor Nea Nelu. Tanti Vasilica sare bucuroasă să îl îmbrățișeze. Nea Nelu se ferește și Tanti Vasilica aterizează pe părțile moi ale lui Nuțu Cămătaru, care tocmai îi strângea mâinile lui Nea Nelu.
Nuțu Căldăraru (icnește): Auleo! M-a omorât!
Nuțu leșină. Tanti Vasilica se ridică cu regret de pe el. Însoțitorii lui încep să-l jelească. Nea Nelu le dă câteva indicații care au drept rezultat ridicarea accidentatului pe brațe.
Nea Nelu (la fel de zâmbitor): Mă bucur să vă reîntâlnesc și să văd că ați rămas aceiași oameni de nădejde la bine, dar mai ales la greu! Și acum vă rog să vă încolonați și să vă deplasați în ordine către ieșirea din obiectiv, unde vă vor aștepta reprezentanții forțelor noastre de ordine. Vă mulțumesc! (cei din grupul lui Nuțu ies) Și acum, să mergem, măi, dragă, că ne așteaptă Călin Popescu Versace la nuntă. De obicei țin regim, dar astăzi am învoire de la tovarășul doctor Oprescu. Apropo, s-a eliberat?
Se aud bubuituri dintr-un dulap. Ginerele se repede să deschidă sertarul cu pricina, din care țâșnește furios Dom' Profesor încercând să-l strângă de gât pe Orban. Șeful le face semn să se potolească.
Nea Nelu (același zâmbet larg): Ușor, măi, animalule! Nu suntem în Parlament!
Șeful (simțindu-se dator să intervină): Vă rog, fără jigniri. Suntem cadre didactice!
Nea Nelu: Pe vremea mea, cadrele didactice munceau cinstit, la canal, nu ca acum. Să mergem că deja am întârziat. În ritmul ăsta o să prindem divorțul și pierdem tortul!
Ultima replică a lui Nea Nelu pare să fi făcut minuni. Toți se mobilizează și părăsesc încăperea în pas vioi. Doar robotul Barna rămâne închis într-un sertar. Va reuși oare să se elibereze? (Va urma).
Acesta este un text satiric, iar opiniile autorilor nu coincid, neapărat, cu poziția Radio Europa Liberă
Facebook Forum