Este vorba de Primăria Capitalei, care trebuie să-i achite, în urma unei decizii judecătorești, 115 milioane de euro biznismenului Costică Constanda. Deci Dragnea, și încă vreo șapte barosani de Teleorman, au fost condamnați pentru că două femei plătite de stat cu vreo douăj' de mii de euro (bani care s-au și recuperat, dealtfel) au muncit timp de un an la PSD. Voi vă dați seama că, în speța Constanda, vreo două milioane de bucureșteni au muncit toată tinerețea lor ca să dea impozite municipalității, și să aibă de unde lua Constanda peste o sută de milioane de euro?
Acum, că am aflat cum toată tinerețea mea am muncit atât și pentru oameni d-ăștia, simt gust de sticlă pisată în gură. Cazul Constanda este simptomatic pentru tranziția românească. Un rechin imobiliar, care intră în afaceri acum câteva decenii ca scrumbie imobiliară. Cumpără niște drepturi litigioase de la niște pensionari de vreo optzeci de ani, cel mai probabil, sătui să fie hăituiți de statul român de după revoluție, se mulțumesc cu contravaloarea unei garsoniere în Berceni. Hamsia imobiliară începe să crească, schimbă cu primăria terenurile care picau prin Parcul Bordei, bulgărele golănelii devine din ce în ce mai mare, cuprinde și Satul Francez și ajunge, în 2019, la peste suta de milioane de euro.
Statul român așteaptă să primească înapoi Satul Francez de la justiția Satului Fără Câini România. O țară cu mentalitate sătească, un popor de iobagi, cu tractoriști ajunși în frunte. Donald Trump este copil în afacerile imobiliare. N-a visat neam de neamul lui o afacere imobiliară în care bagi contravaloarea unui Volkswagen Golf second-hand, nu construiești nici măcar un coteț de câine, iar după aproape douăzeci de ani de fumat pe holurile tribunalelor, te trezești cu 115 milioane de euro. Nu mai transformați în dolari că iese și mai mult și chiar moare Trump de ciudă!
Cred că, dacă știam să-i orientăm bine pe băieții ăștia, ei reușeau să recupereze, prin golănii din acte, Cadrilaterul, Basarabia și Bucovina. Cumpărau de la o babă surdă, soția unui zaravagiu din Krapets, niște drepturi litigioase în 1994. Semnau actele imediat după meciul Bulgaria-Germania 2-1, de la Cupa Mondială din 1994, când toți bulgarii erau beți și sărbătoreau victoria. Și uite așa, îi făceam o bucurie lui bunică-miu, Dumnezeu să-l ierte, care mereu și-a dorit să vadă România Mare la loc.
E foarte probabil ca americanii să fi cumpărat Alaska de la ruși tot prin strămoșii escroci imobiliari ai vreunui Constanda de România. Și iarăși ne putem trezi că SUA trebuie să-i dea Alaska întreagă înapoi lui Constanda, plus despăgubiri de trilioane, fiindcă în toată perioada asta a fost prea frig în Alaska.
Ca analist imobilar aș risca să fac unele previziuni despre tendințele actuale. Presimt că alți rechini imobiliari vor da Primăria București în judecată pentru că ei au luat niște drepturi litigioase de pe vremea când exista Pangea sau Gondwana, continentele alea mari în care erau lipite pe atunci, la un loc, Africa, Australia și celelalte continente de azi. O să spună că terenul lor din Bragadiru se învecina, în Mezozoic, cu Wall Street-ul și o să ceară de la Statul român să le retrocedeze Manhattanul, cu tot cu banii de acolo, plus despăgubiri. Cred sincer că vor găsi un judecător la Curtea de Apel care să le aprope sumele astea.
În rest, merg să fac un duș rece. De când primăria nu mai are câteva milioane subvenții pentru RADET, fac numai dușuri reci. Și cred că așa vor rămâne pentru câteva mii de ani, până îi dăm datoria lui Constanda.
Politicieni corupți, afaceriști escroci, justiție impotentă. Astea sunt cele trei puncte cheie pe care se sprijină retrocedarile imobiliare din România. Și nu numai.
Facebook Forum