Curtea de Justiției a Uniunii Europene (CJUE) a condamnat România în cadrul unui proces care a avut loc la Luxemburg pentru nerespectarea angajamentelor privind calitatea aerului în București. Astfel, România riscă plata unor amenzi usturătoare dacă în cel mai scurt timp nu ia măsuri pentru a limita poluarea cu praf a Capitalei. Aceste amenzi se ridică între 100.000 si 400.000 de euro pentru fiecare zi in care nu rezolva problema.
UPDATE Ministrul Mediului, Costel Alexe, a spus că era previzibilă decizia CJUE și că, în pofida avertismentelor, Primăria Capitalei nu a luat nicio măsură. Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene este urmarea unei administrații locale iresponsabile, care nu a luat măsuri,Costel Alexe, care a avertizat că, deși acum nu sunt prevăzute sancțiuni, România riscă o nouă procedură de infrigement din cauza poluării și sanțiuni de de 1,6 milioane de euro.
Este vorba de procesul deschis de Comisia Europeană în octombrie 2018 privind calitatea aerului din București. Prin cererea introductivă, Comisia Europeană a solicitat Curții să constate că, prin nerespectarea în mod sistematic și persistent, din anul 2007, a ”valorilor-limită zilnice pentru concentrațiile de PM10” și prin ”nerespectarea în mod sistematic și persistent, din anul 2007 până în anul 2014 inclusiv, a valorilor -limită anuale pentru concentrațiile de PM10 în zona București”. Astfel, România nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa în special obligația de a se asigura că perioada de depășire este cât mai scurtă cu putință.
Cum s-a derulat procesul
- Pe 25 martie 2010, România a notificat Comisia și a cerut scutire de obligația de a aplica valorile -limită anuale sau cele zilnice privind PM10 pentru unsprezece zone, printre care București. Printr-o decizie din 17 decembrie 2010, Comisia a ridicat obiecții cu privire la cererea de scutire respectivă.
- Comisia a emis, la 26 septembrie 2014, un al doilea aviz motivat suplimentar, privind nerespectarea de către România a valorilor - limită anuale și zilnice aplicabile PM10, în perioada cuprinsă între anii 2007-2012.
Pe de altă parte, Comisia a considerat că România nu și-a îndeplinit, „cel puțin până în anul 2012 inclusiv, obligațiile care îi reveneau, în special pe aceea de a se asigura că perioada depășirii valorilor -limită este cât mai scurtă cu putință”, se arată în decizia instanței europene.
- Pe 30 ianuarie 2018, o întâlnire între reprezentanții Comisiei și mai multe state membre, printre care figura și România, a fost consacrată procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru încălcarea Directivei 2008/50, inițiate împotriva acestor state membre.
- În urma acestei reuniuni, la 8 februarie 2018, România a transmis un răspuns suplimentar prin care detalia măsurile adoptate sau avute în vedere pentru îmbunătățirea calității aerului pe teritoriul său.
-
Datele care rezultă din rapoartele anuale privind calitatea aerului prezentate de România arată că, din anul 2007 până în anul 2016 inclusiv, valorile -limită zilnice pentru concentrațiile de PM10, și din anul 2007 până în anul 2014, cu excepția anului 2013, valorile -limită anuale pentru concentrațiile de PM10 au fost depășite în mod constant în zona RO32101 (București).
Planuri copy-paste
Curtea mai arată că „la data expirării termenului prevăzut în avizul motivat suplimentar, mai precis la 26 noiembrie 2014, planurile privind calitatea aerului aplicabile în zona RO32101 (București) erau identice cu planurile adoptate în luna septembrie 2010”. Deci, nici până în 2016 România nu adoptase încă măsurile potrivite pentru a atinge obiectivele determinate, cu alte cuvinte la peste șase ani de la data la care îi incumba această obligație prevăzută de Directiva 2008/50.
Comisia susține că, potrivit „Programului integrat de gestionare a calității aerului din anul 2010, în zona RO32101 (București) există o multitudine de surse de poluanți atmosferici asociate, sursele principale de poluare fiind traficul rutier, care este responsabil de aproximativ 70 % din poluarea atmosferică, centralele electrotermice, industria și lucrările de construcție„.
Promisiuni neonorate
Măsurile enumerate de România în acest program includ, printre altele, modernizarea infrastructurii de transport, reînnoirea parcului auto RATB, exploatarea de noi linii de tramvai, construirea de pasaje și de poduri, linii subterane, transport intermodal, spații de parcare, piste pentru biciclete, plantarea de copaci și vegetație și întreținerea zilnică sau anuală a spațiilor verzi.
„De asemenea, s‑ar prevedea măsuri pentru ameliorarea transportului în comun în centrul orașului București, construirea unor parcări pe mai multe niveluri, amenajarea unor zone pentru pietoni și pentru bicicliști, întreținerea și extinderea spațiului verde, reabilitări termice și eficientizarea consumului de energie termică, precum și salubrizarea stradală. Ar fi prevăzute și construirea de fântâni arteziene și un proiect privind dispozitive anti‑praf”, se mai arată în decizie.
În acest sens, România s-a apărat și a susținut că măsurile pe care autoritățile române le‑au luat, încă din anul 2008, pentru reducerea concentrațiilor de PM10 în zona vizată au fost introduse progresiv și au fost dezvoltate de‑a lungul anilor, cu respectarea echilibrului dintre obiectivul de reducere a riscului de poluare și situația specifică a României din punct de vedere social, economic și financiar.
Concluzia definitivă a CJUE
În replică, Curtea a decis că, „în mod vădit România nu a adoptat în timp util măsuri potrivite care să permită asigurarea unui termen de depășire a valorilor -limită în cauză care să fie cât mai scurt cu putință în zona București (RO32101). Astfel, depășirea acestor valori-limită a rămas sistematică și persistentă cel puțin patru ani și, respectiv, mai mult de șase ani în zona respectivă, în pofida obligației care îi incumbă acestui stat membru de a lua toate măsurile potrivite și eficiente pentru a se conforma cerinței conform căreia termenul de depășire trebuie să fie cât mai scurt cu putință”, se mai precizează în decizia instanței europene.
