Cocioabe strâmbe, coșcovite, garduri într-o rână, cârpe puse la uscat, gunoaie, bucăți de jucării, toate claie peste grămadă, găini moțate și țanțoșe, câini scormonitori și prietenoși. Pitit la umbra stâncilor cenușii, cu Dâmbovița lată despărțind-o de lume, e imposibil să-ți scape, indiferent din ce parte ai veni, Câmpulung sau Târgoviște. Satul ”Cetățeni”, partea locuită de romii cuibăriți acolo de vreo 200 de ani, pare desprins din filmele lui Emir Kusturica.
Sărăcia e stăpână, iar ucenicii ei, cele 150 de familii așezate pe Valea Cetățuii, pe un sit arheologic geto-dacic din secolele III î. H- I d. H, au două mari nevoi: banii și actele de proprietate pe terenul de sub cocioabe. Pe ambele le așteaptă de la autorități.
Cum cu cele locale s-au lămurit de mult, așteptările lor se îndreaptă către însuși președintele țării. „El e mama și tata noastră. Ce, trece vreun act în țara asta fără să fie semnat de președinte? Ăsta are putere, dacă vrea semnează legile, dacă nu, nu. Numai să vrea și ne rezolvă și pe noi”, spune convins un bărbat. Față colțoasă, ochi care taie aerul felii-felii, mâini care se mișcă în ritm cu vorbele și glas care neliniștește orătăniile de prin curți.
Rezultate primul tur de scrutin
În comuna Cetățeni, la secția de vot de la Căminul Cultural, din 903 înscriși pe listele electorale au votat 398. Viorica Dăncilă a obținut 46,40%, iar Klaus Iohannis 24,14%. Scorul diferă de cel la nivelul județului Argeș, unde cei doi au fost aproape la egalitate: Dăncilă- 30,81%, Iohannis –30,18%.
Se ambalează, a și venit turul al doilea al prezidențialelor și nu-i e clar pe cine să pună ștampila în așa fel încât să se aleagă și el cu ceva. E supărat și pe Dăncilă și pe Iohannis, de înjurat înjură și PSD-ul și PNL-ul, pe toți politicienii la grămadă. „Aicea la noi vin numai oameni care vrea (sic”) să ia țara în primire, vin numai când e de voturi, că fac, că dreg, că cutare, cutare, până apucă, după aceea nu mai au nevoie de noi, ne dă de râpă. Și d-aia noi nu mai avem încredere în oameni, avem încredere în Dumnezeu”. Doar că Dumnezeu, recunoaște chiar el, nu-i bagă în traistă, așa că până la urmă tot în autorități e nădejdea, dar ce să faci dacă nu găsești de muncă. „Muncesc de azi pe mâine, la dumneata 3 – 4 ore ca să-mi dai și mie ceva să pot să câștig o pâine, mă duc la ăla, mă duc și la ăla, tot așa, la prieteni”. Dincolo de mizeriile vieții, are așteptări mari de la un președinte: „Să fie pace”.
Barbat sau femeie
Cum e prima oară când au de ales președintele între un bărbat și o femeie, lucrurile sunt mai limpezi. Partea femeiască ține cu Dăncilă ”e muiere ca noi, ne-a mărit alocațiile la copii”, iar cea bărbătească știe una și bună ”n-o să ajungem să stăm sub o fustă, să ne spună ea ce să facem și ce să dregem”. E tânăr și aprig, jeacă de piele, cizme cu talpă groasă, arțăgos numai el știe de ce. Dar n-a nimerit-o bine. ”Ia taci mă cu prostiile astea, că îți urlă puradeii de foame”, i-o taie scurt o bătrână. Își înghite limba, dar câțiva pași mai încolo și-o dezleagă din nou. ”Eu am avut deja patru muieri, se laudă el, și cu acte și fără, că actele-s hârtii, le rupi și gata”.
Alocația și ”etichetul”
Cândva pe ulițe a fost aruncată piatră, dar au îngropat-o noroaiele scurse de pe munte. Alt motiv de nemulțumire, oricum mai mic decât alocația. Vara mai merge cum mai merge, oamenii muncesc cu ziua, Voineștiul, patria merelor, e la nici 20 de kilometri, iar Stoeneștiul și Cetățenii, sate mari și cu cheag, la o aruncătură de băț, mai sunt și culesul de ciuperci, de fruncte de pădure, dar iarna e jale. Nu le rămâne decât alocația și ”coponul” pentru copii. Noroc că au mulți și nu sunt pretențioși că ăia de la oraș. Mănâncă ce li se dă și sunt încălcați, chiar și acum, când a dat lapovița, cu papuci de plastic. Alocația e de 140 de lei pe lună, doar că în contul ei trebuie să facă muncă în folosul comunității. ” Trebuie să lucrăm 8 zile pe lună, e mult, ar trebui să fie doar 4, iar coponul, etichetul pentru mâncarea copiilor la grupa mică să fie mai mare. Ce faci cu 50 de lei?”, se vaită femeia. Aruncă niște oase lustruite bine într-o cratiță, pentru ciorbă. Câinele lățos și răgușit prinde viață. Casa, o coșmelie, dar cu beton pe jos în loc de dușumele, cu termopane și multe ”parabolice”. „Eu de la președinte asta aș vrea, să schimbe legea cu munca în folosul comunității”, spune ea cu năduf. „Taci, fă”, o potolește bărbatul.
„Suntem cei mai amărâți de pe fața pământului”, e litania pe care pe care o auzi tot satul. „Cei mai năpăstuiți”, repetă o fetiță de vreo 8 ani, „de noi n-are nimeni grijă”. Așa și e. De o frumusete sălbatică, cătunul pare uitat de lume. De politicieni, de primar și mai ales de președinte, care e departe, tocmai la București. „Nimic n-a făcut și nu face. Îi ajută pe ăia bogați, nu-i ajută pe ăia amărâți. Dacă i-aș vedea pe doamna Dăncilă sau pe domnul Iohannis, le-aș spune că n-am și io lumină, că sunt amârâtă, că n-am pe nimeni decât pe Dumnezeu”. Are un copil în brațe și alți trei în jur. Toți desculți, cu mucii atârnându-le, dar veseli, guralivi și înfipți.
”Vrea să ne vândă ca pe cal”
Nici cu reprezentantul domnului pe pământ nu se au bine rudarii din Cetățeni, ba s-ar putea spune că îi poartă o dușmănie aprigă. Totul se trage de la casa pe care starețul mânăstirii Negru Vodă a dărâmat-o cu buldozerul în octombrie. Mânăstirea e cocoțată sus pe stânci, ajungi la ea pe potecă, vreo jumătate de oră de urcuș, iar casa, jos în vale, e pe terenul despre care preotul spune că-i al bisericii. A fost zaraveră mare, jandarmi, poliție, primar, urlete, plânsete, proteste, toți au sărit în apărarea evacuatului. Degeaba. Starețul avea acte pe terenul care fusese donat mânăstirii de primăria Cetățeni , obținuse și o sentință judecătorească care îi permitea evacuarea și demolarea caselor. Cu legea nu te pui, știu și romii asta, dar „creștinește e să-l lași pe om fără acoperiș deasupra capului?” Casa era din BCA, nu de chirpici sau scândură ca celelalte, avea și termopane. Din ea a mai rămas în picioare o cameră și asta doar pentru că avea o stâncă înăuntru, iar buldozerul s-a poticnit în ea. Cu acoperișul într-o rână, găurile ferestrelor rânjind batjocoritor, ”demolata”, cum i se zice acum, a devenit loc de perelinaj dar și de luare aminte.
Teama romilor e că soarta evacuatului va fi împărtășită de toți. „Popa a venit acilea cu o geantă în mână, explică doctă o puștoaică, iar acum zice că are acte pe tot terenul pe care au stat înaintea noastră dacii. N-a văzut nimenea actele alea, dar părintele ne-a spus să plecăm că ne demolează și pe noi”.
Cătunul de peste situl arheologic
Cercetările arheologice au relevat existenţa unei aşezări şi fortificaţii geto-dacice, funcţională în perioada secolelor III î.Hr - I d. Hr, dar şi a unor vestigii din perioada medievală - aşezare, fortificaţie, necropolă şi cimitir-, datate din intervalul secolelor XIII-XVII. Situl arheologic de la Cetăţeni se întinde pe o fâşie de teren de un kilometru lungime şi circa 30 de metri lăţime, însă, până acum, cercetări s-au efectuat doar pe o jumătate din această suprafaţă.
Aici e durerea cea mare. Unde să plece? Că nu-i vrea nimeni. Nici Stoeneștiul, nici Cetățuia, ambele ar vrea terenul de pe vale, munții dimprejur, dar fără rudari. În acte aparțin, de la împărtirea teritorială din 1968, de Stoenești, dar valea e a comunei Cetățuia, care a aplicat o stampilă pe documentele ce atestă că terenul e al Bisericii. Încurcătură mare. „Vrea să ne vândă ca pe cal”, conchide furios vecinul de peste drum al demolatului.
Șefii de la cârciumă
În singura cârciumă a cătunului sunt strânși șefii. Altă viziune, alt limbaj, aceleași probleme, mai cu scârț însă. Sunt oameni care știu ceva politică ”înaltă”, au mai umblat prin lume, se uită la televizor și înțeleg altfel dedesubturile. Înăuntru e cald și bine, iar limbile sunt dezlegate, dar cu măsură, căci nu se știe niciodată cum se așează lucrurile și cum va bate vântul peste ele. Mareș Marian, ”deputatul” cum i se spune, a fost consilierul prefectului pe problemele romilor și secretar general adjunct al Partidei Romilor, înțelege mai bine cum merge treaba, sau mai bine zis cum mergea, că acum nici el nu-i prea lămurit după ce a căzut guvernul.
„Consider că PSD a fost mamă și tată pentru noi, ce ne-a dat PSD nu ne-a dat istoria. Noi tot timpul am fost asupriți, PSD a fost singurul partid politic care s-a gândit la romi și ne-a dat HG 430 din 2001 prin care ne ne dădea o multitudine de avantaje. Singurul avantaj care s-a pus în practică a fost consilier la cabinetul prefectului”. Alte vremuri. Acum ar vrea ca viitorul președinte să reînființeze comisia pe problemele romilor, așa cum era prin 2004. „Eu l-aș întreba ce părere, ce viziune are domnia sa pentru politicile publice, pentru oamenii, nu numai romi, cetățenii români care se află în dificultate”.
Nici Partidul Comunist nu a reușit să-i mute pe romi
Ion Dincă, fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist și prim secretar al Comitetului Județean Argeș, a încercat să-i strămute pe rudarii din Valea Cetățuii după ce au fost descoperite vestigiile dacice, prin anii 1970, dar nu a reușit.
Dificultatea la ei acolo sunt actele de proprietate pe teren, fără de care la primăvară părintele de la mânăstire îi va evacua pe toți. Iar la nivel ”macro”, explică un burtos plin de vervă și cu vorbele la el, chiar a fost bine, ferească Domnul că se putea mai rău. „Cred ca majoritatea românilor sunt în asentimentul meu, nu au fost războaie, am avut conducători buni în fruntea țării, n-am suferit chiar așa de foame, ne-a dat drumul la grăniți”.
În privința viitorului președinte, ambii trebuie să ia aminte să „nu facă război civil între PSD și PNL”, că un astfel de război e doar pentru putere”, ceea ce pe oamenii amărâți ca ei nu-I privește.
Cetățenii vs bucureștenii
Foto și Video Laurențiu Colintineanu
Facebook Forum