Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis, marți, că persoanele transgender din România nu au la dispoziție o procedură clară și eficientă pentru modificarea genului în actele de identitate, ceea ce constituie o violare a articolului 8 din Convenția europeană pentru drepturile omului.
CEDO constată, în decizia sa, că obligarea persoanelor transgender din România la realizarea unor intervenții chirurgicale asupra organelor genitale ca pas obligatoriu înainte de modificarea indicatorilor de gen din actele de stare civilă (prenumele, sexul și prima cifră a codului numeric personal) încalcă viața privată și autonomia personală, conform Mediafax.
„CEDO a luat această decizia în cauzele X împotriva României și Y împotriva României: doi bărbați transgender care au fost obligați de instanță să parcurgă intervenții chirurgicale înainte de modificarea actelor de identitate, operații care nu se pot efectua în siguranță în țara noastră. Cei doi au primit o compensație morală în valoare de 15.000 de euro în total, 9.755 euro cheltuieli de judecată și 1.153 euro daune materiale”, se arată într-un comunicat transmis redacției.
CEDO explică astfel violarea drepturilor persoanelor transgender în România: „În [speță], a existat o încălcare a articolului 8 din convenție din cauza absenței unei proceduri clare și previzibile pentru recunoașterea juridică a identității de gen care să permită schimbarea sexului și, prin urmare, a prenumelui sau a codului numeric personal, în documente oficiale, de o manieră transparentă și accesibilă”.
Asociația ACCEPT a transmis, marți, că salută decizia CEDO care obligă Guvernul României la dezvoltarea unei proceduri clare și transparente pentru modificarea genului în actele de stare civilă.
În instanțele naționale, între 2006 și 2017 s-au derulat doar 48 de cazuri, iar judecătorii condiționau modificarea actelor de identitate de efectuarea unor intervenții chirurgicale asupra organelor genitale în 32 dintre acestea.
Unul dintre cei care au sesizat CEDO are 45 de ani, este de profesie avocat, a demarat procesul pentru modificarea actelor de identitate în 2013. Soluționarea definitivă a dosarului de către instanța națională a durat trei ani, deși au fost doar două termene de judecată, unul la fond și unul în apel.
„Din motivarea sentinței pronunțate de instanța de fond am înțeles că mă aflu într-o situație paradoxală și fără ieșire. Orice aș fi făcut, tot îmi lipsea un document, tot exista o adeverință medicală pe care nu aș fi putut să o prezint – mă învârteam în aceleași coordonate și nu puteam ajunge la o situație favorabilă. În apel, procurorul de caz a făcut susțineri absurde, în care mă prezenta ca un risc pentru societate, clamând că ar avea loc revolte în stradă dacă instanța mi-ar admite cererea de recunoaștere a genului în actele de stare civilă. M-a frapat obtuzitatea magistraților, faptul că aceștia nu cunoșteau nimic despre existența persoanelor transgender, deși astfel de dosare sunt prezente în jurisprudența CEDO de peste 30 de ani. Pentru o parte dintre magistrați, persoanele transgender sunt niște anomalii, ei nu pot înțelege faptul că persoanele trans sunt oameni obișnuiți al căror scop nu este să provoace tulburări sociale, ci doar să li se permită să ducă o viață normală”, a declarat cel numit în speță „domnul X”.
„Lipsa documentelor de identitate care să reflecte identitatea reală a unei persoane transgender creează fricțiuni în viața de zi cu zi pe care majoritatea oamenilor nu le pot înțelege. Ce m-a determinat să merg la CEDO a fost nedreptatea, nedreptate care nu e limitată în timp la ziua procesului, ci este o nedreptate cu care te confrunți permanent: când te duci la bancă sau la doctor, când ești în autobuz sau când ai un accident rutier și mergi la poliție. Peste tot îți este pusă la îndoială identitatea și trebuie să dai explicații și să răspunzi la întrebări de genul „Al cui e buletinul? Al cui e permisul?”. Sper ca decizia CEDO să ducă la adoptarea unei legislații clare și coerente pentru recunoașterea identității de gen, astfel încât persoanele transgender din România să poată avea o viață obișnuită, iar actele de identitate în acord cu aspectul și identitatea persoanei sunt un element esențial din această viață”, a adaugat acesta.
Asociația ACCEPT estimează că în România trăiesc în jur de 120.000 de persoane transgender, majoritatea neavând posibilitatea să își realizeze tranziția juridică. Însă, mai puțin de 50 de persoane au reușit să își modifice actele de identitate în instanță.
Cealaltă persoană care a sesizat CEDO este „Domnul Y”, care a petrecut peste 10 ani încercând să obțină modificarea actelor de identitate.
„De mai bine de 10 ani viața mi-a stat în loc și asta pentru că altcineva a decis pentru mine. Sunt ani pierduți, ani pe care nu o să îi mai primesc înapoi, ani plini de umilințe și jigniri, ani de tortură psihică și fizică, ani în care nu am fost auzit, ani de zile petrecuți prin săli de judecată unde așteptam ca altcineva să decidă pentru mine și mă rugam să fiu lăsat să-mi văd de viața mea. E dureros să vezi cum îți trec zilele, săptămânile, lunile, anii. De astăzi sunt liber și tot ce îmi doresc e ca nimeni să nu mai treacă prin ce am trecut eu”, a declarat el.
„Aceasta este prima cauză în care CEDO găsește România vinovată de încălcarea drepturilor omului prin modul abuziv în care tratează persoanele trans. Suferința domnilor X și Y nu poate fi în totalitate răscumpărată de hotărârea CEDO, pentru că nimeni nu îți dă înapoi anii pierduți și oportunitățile ratate. În ciuda acestui fapt, Guvernul României are obligația morală și legală să remedieze situația de fapt și trebuie să ia măsuri imediate pentru adoptarea unui cadru legal clar și previzibil în care persoanele trans să aibă acces la modificarea actelor de identitate,” a declarat Iustina Ionescu, avocat de drepturile omului care l-a reprezentat pe Y.
„CEDO transmite un mesaj clar instanțelor din România că nu pot impune persoanelor transgender să efectueze proceduri chirurgicale ca pre-condiție la schimbarea actelor de identitate. Acest tip de cerințe obligă persoanele transgender să aleagă între două drepturi fundamentale - integritatea fizică și recunoașterea egală în fața legii - ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului la respect pentru viață privată. În aceste condiții, este evident că procedurile administrative ce țin de evidența populației trebuie separate de procedurile medicale ce țin de alegerile intime ale persoanei,” a declarat Constantin Cojocariu, avocat de drepturile omului și reprezentantul lui X.
