Dumnealui a intrat din nou în PSD. Undeva la începutul anilor 2000, tânăra speranță Cozmin se hotăra să nu mai stea deoparte și să se implice. Așa că alegea să părăsească „mediul economic”, cum s-ar spune astăzi în limbaj userist. Și dumnealui nu părăsea orice mediu economic, ci pe cel din subordinea marelui umanist Dan Voiculescu. Și ajungea atunci direct „aproape mare barosan” sub Adrian Năstase, cel care în mandatul 2000-2004 se va consacra drept padișahul României. Luați spre amintire acest crâmpei de inițiativă politică a unui tânăr cadru.
Ca să vedeți că noi, la Roșia Today, cunoaștem organic istoria acestui ținut carpato-danubiano-pontic și mioritic înainte de toate. Ce frumos îi stătea acum aproape douăzeci de ani tânărului Gușă, cu chelie cu cărare! Ptiu, ptiu, să nu-i fie de deochi! De acolo, mini-strategul Cozmin a mușcat mâna care l-a hrănit și a sărit direct la „dujmanul” de moarte al PSD, Traian Băsescu. Ei, nu-i mare lucru! Cam cum ar ajunge acum Vladimir Putin candidatul Partidului Democrat la președinția SUA din 2020. (Oricum Volodea ar avea șanse mai mari în fața lui Trump decât oricare dintre ei.) Apoi Cozmin a plecat în șuturi și de-acolo, de la PD. În șuturi și cu Lavinia Șandru. Și a făcut PIN, partidul ăla cu ursul. După ce a tot plimbat ursul a devenit simplu analist politic în rezervă.
Parcursul politic al lui Gușă este cumva chintesența traseismului românesc post-decembrist, dar nu numai. Abilitatea asta de a sări, ca puricele, în zone diametral opuse ar trebui studiată în manualele de biologie politică. Iar asta în paralel cu o superioară însușire de a sta cu o fesă, cea de patron de post de televiziune, în luntrea capitalistului cu datorii de milioane de euro la stat, iar cu cealaltă, în barca moralistului care are insomnii vizavi de propășirea poporului. Aș atârna planșe cu oameni precum Cozmin Gușă în laboratoarele de științe politice, presupunând că ar mai exista așa ceva, așa cum pe vremuri, la liceu, aveam laboratoare de biologie sau chimie.
Domnul Cozmin nu ne-a surprins înscriindu-se în PSD. Puteam auzi și că s-a înscris în PCR-ul lui Emil Bobu. Sau, de ce nu?, în Partidul Muncitoresc Român al lui Gheorghiu-Dej. Nici asta nu ar fi fost știre de breaking news.
Sau cum ar fi sunat acest titlu de ziar: „Cozmin Gușă s-a înscris în PCdR”? Partidul Comunist din România, aflat în ilegalitate, l-ar fi primit cu brațele deschise. Îmi și imaginez o fotografie cu Bodnăraș și Gușă, pregătind evadarea lui Gheorghiu-Dej în august 1944. Oameni ca Gușă pot trece de oriunde, oriunde, oricând. Ei transcend spațiul politic și timpul.
Cred că, de dragul unor exemplare ca Gușă, ar trebui să trecem la „next level” de traseism. Cozmin ar putea fi în același timp în PSD, PNL, USR-PLUS, UDMR sau Pro România. Cum ar fi să deschid televizorul pe Realitatea Plus și să aud: „L-am sunat pe domnul Cozmin Gușă, vicepreședinte PSD, vicepreședinte USR-PLUS, prim-vicepreședinte PNL și vicepreședinte executiv UDMR.” Pân’ la urmă de ce să nu aibă omul dreptul să activeze în mai multe partide? Și, încet, încet, Cozmin Gușă ar putea intra singur la guvernare. Iar Cozmin Gușă, din opoziție l-ar înjura pe Cozmin Gușă de la guvernare. Noapte bună, România!
PS. Motivarea gestului de a intra în PSD ar fi în Cartea Recordurilor la capitolul comedia secolului. Gușă spune că gestul său va avea ca efect creșterea lui Dăncilă în intențiile de vot și va bara drumul lui Barna spre turul doi. Râdem de murim. Nu mai puteeeem! Chemați salvarea! Nu pentru noi, pentru Gușă. A-nnebunit lupul!
Acesta este un text satiric, iar opiniile autorilor nu coincid, neapărat, cu poziția Radio Europa Liberă
Facebook Forum