Aflată în comisiile de specialitate pentru a susține bugetul, doamna de plumb a politicii românești, Rovana, a mai promis 180 de kilometri de autostradă. Luată la bani mărunți de ziariști și pusă să semneze pentru promisiune, dumneaei a dat-o la întors și a nuanțat pe ideea „am zis și eu, n-am dat cu parul.”
E interesant de observat rotația promisiunilor în guvernarea PSD. Un an promiți spitale, la Ministerul Sănătății, pe urmă jumate de an promiți grădinițe, la Educație, apoi autostrăzi la Transporturi și, la urmă de tot, ca să se încheie serbarea cu artificii, WC-uri cu canalizare pentru tote școlile din mediul rural. Adică peste 2500 de toalete pentru elevii de la sate, toate făcute în acest an.
După secole, PSD-ul promite că anul ăsta rezolvă și aceast aspect sanitar medieval. Și nu într-un termen lung, ci anul acesta. Clar?
Grea și meseria asta cu promisul. Cum ar suna o discuție între pesediști la un CPEx despre promisiuni: „Șefu', mai lasă-mă și pe mine să promit niște autostrăzi nițel, că m-am săturat să promit doar spitale! Intervine rutina, mă plafonez. Vreau să evoluez în carieră, să mă dezvolt personal. Hai, te rog io!” sau „Domnu' Dragnea, mai lăsați-mă și pe mine să promit un pic centura Bucureștiului. E păcat să nu profităm acum, că îndată se face și pierdem bunătate de promisiune.” Iar Dragnea le răspunde: „Bine, bă, dar sper că e clar un singur lucru: nimeni nu se atinge de promisiunea cu vitamina D la copii și tăierea bugetelor la servicii. Pe astea nu vreau să mi-o ia nimeni! E dorința mea, s-a-nțeles?!”
Deci, Plumb Rovana promite acum autostrăzi. Eu îi propun să facă mai simplu: să meargă la vecinul ungur Viktor Orban să-l roage s-o lase să inaugureze și ea o autostradă de-a lor. Cât să apară la televizor tăind o panglică. Atât! Le dă ălora un ciubuc, un pachet de cafea, un cartuș de Kent și se rezolvă. Nici nu mai aruncăm banii noștri de șosele pe apa sâmbetei. Că, până la urmă, ca ministru, nu-i musai să promiți ăia 180 de kilometri de autostradă la noi, în România. Poa' să fie și în Ungaria. Ce Dumnezeu! Tot Europa noastră e. Sunt, practic, realizări „d-ale noastre”.
În ritmul acestor promisiuni, mă aștept ca ministrul Transporturilor să promită o lungime de autostrăzi care să depășească suprafața României. În acest caz va fi nevoie să mai facem rost de teritoriu. Parcă-l aud pe Trump vorbind noaptea la telefon cu Putin: „Dragă Vladimir, crede-mă, chiar nu aveam de gând să intru în Rusia, dar deșteapta aia de la Transporturi din România a terminat de asfaltat toată țara și, fără să bag de seamă, au prelungit autostrada Țăndărei-Galați până in Crimeea. Românii ăștia nu se mai pot opri din făcut autostrăzi. Iartă-mă!”
Ca să fie completă paleta de promisiuni fantasmagorice, după Rovana Plumb va veni si Petre Daia să ne anunțe că din lipsa pământului arabil acoperit cu autostrăzi, se va trece la cultivarea cerealelor direct pe asfalt și va promite creșterea de zece ori a producției de grâu si porumb pe hectarul de autostradă însămânțată. V-ar mira? Nu cred.
