Libertatea presei din țara noastră este atât de bine consolidată încât recunoști cu mare ușurință jurnaliștii independenți. Sunt săraci, puțin vizibili și își câștigă pâinea din alte activități. Presa independentă și liberă e un moft făcut ba din plăcere, ba susținut prin sponsorizări ale unor nebuni care mai cred în ea.
Publicațiile tipărite nu trăiesc din vânzări, site-urile nu adună suficientă publicitate cât să-și susțină o activitate decentă. Mereu trebuie venit cu un aport din exterior. De cele mai multe ori, acel ajutor înseamnă mai puțină libertate.
Foarte mulți români abia reușesc să-și citească apometrele, darămite presa scrisă. Analfabetismul funcțional e în floare. Chioșcurile de ziare au murit. Se lecturează foarte multe poze cu animale și cu mâncare pe Facebook, radiourile sunt pline de barzi și comici chinuiți de talent care fac glumițe în pauzele muzicale. Televizorul a rămas un rege mărunt, împărțit pe criterii politice. Doar știrile cu mașini răsturnate și morți mai sunt prezentate echidistant. În rest, vezi doar interpretări ale unora care ar trebuie să-ți prezinte doar starea de fapt. În opinia celei mai mari părți a presei românești, publicul e format din idioți care nu pot procesa o informație. Lor li se oferă rezolvarea problemei, apoi enunțul ei.
Să fim optimiști. Ne-a mai rămas rubrica meteo. Să ne luptăm pentru independența și libertatea ei. Delirul politic avansează prea mult în presă. Nu va trece mult timp până când într-o parte a presei vom vedea că la Suceava e soare, iar în cealaltă că plouă, în funcție de interesele politice ale celor care bagă bani în starea vremii. În concluzie, presa liberă de azi oferă în principal mult senzațional de doi lei si divertisment acefal. Excepțiile sunt aproape nesemnificative. Ziua libertații presei în România este scurtă si urâtă deși e pe 3 mai.