Serafima Saprykina a scris pe 6 februarie, pe Facebook, că directorul școlii a forțat-o să-și părăsească locul de muncă după ce a citit poezii scrise de Daniil Kharms și Aleksandr Vvedensky în timpul unei lecții cu elevii de clasa a X-a. Saprykina povestește că lecția a fost aprobată de însuși directorul adjunct al instituției.
Potrivit profesoarei, directorul i-a numit pe cei doi poeți „dușmani ai poporului” care „au fost capturați în mod corespunzător de NKVD (Ministerul de Interne sovietic) și torturați pentru crimele lor” și „ale căror versuri pot fi discutate doar în bucătăriile boeme” ale oamenilor.
Directorul adjunct al școlii, Tatyana Sudakova-Gollerbakh, a negat versiunea evenimentelor, prezentată de Saprykina.
Aceasta a precizat pentru ziarul Novaya Gazeta că Saprykina a lucrat în școală timp de câteva luni și aceasta a renunțat la slujba ei după ce ar fi găsit o nouă oportunitate de angajare.
Dramaturgul și poetul Aleksandr Vvedensky, fondator al Uniunii Artelor Literare din Sankt Petersburg (denumit ulterior Leningrad de către liderii U.R.S.S.), a fost arestat de către autoritățile sovietice în 1941 și acuzat de propagandă contrarevoluționară.
Vvedensky a murit în 1941, în timpul unui transfer din centrul de detenție din orașul Harkov, estul Ucrainei, în capitala regiunii Tatarstan din Rusia, Kazan.
Daniil Kharms, care îi era prieten apropiat, a fost la rândul său arestat de către autorități în anul 1941 pentru presupusa propagandă antisovietică purtată de acesta. Kharms a murit un an mai târziu într-o secție de psihiatrie a centrului de detenție Kresty din Leningrad.
Lucrările celor doi autori au încetat să fie publicate în acel moment și au devenit pe deplin accesibile cititorilor din Uniunea Sovietică decât la sfârșitul anilor 1980, în urma reformelor purtate de ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov.
Epurările din perioada lui Stalin au avut loc la finalul anilor ’30, în urma cărora mulți bolșevici din vechea clasă politică au fost găsiți vinovați de trădare și au fost fie executați, fie trimiși la închisoare.
Procesele, dovedite de mulți experți și critici ai regimului că au fost fabricate de către NKVD, au dus la moartea a sute de mii de oameni și întemnițarea a altor câteva milioane. Datele cu privire la numărul morților și prizonierilor politici sunt inexacte.
