Linkuri accesibilitate

Sancțiuni contra Minskului: „un compromis smuls cu forcepsul” la Bruxelles


Manifestație în fața Parlamentului European din Bruxelles.

UE vs. Lukașenko: „compromis smuls cu forcepsul”.

Compromis smuls cu forcepsul” este formula găsită de cotidianul belgian Le Soir pentru a defini deblocarea unor sancțiuni europene imediate impuse regimului de la Minsk, în schimbul unor amenințări cu sancțiuni adresate Turciei.

La două luni de la alegerile care i-au permis lui Aleksandr Lukașenko să se declare învingător, europenii tot nu anunțaseră până în noaptea trecută sancțiuni împotriva regimului de la Minsk, deoarece Ciprul opunea un veto, câtă vreme UE nu s-ar fi decis să ia măsuri similare și împotriva Turciei, care forează ilegal, căutând gaz în apele teritoriale ale Ciprului, insulă membră în UE și a cărei parte de nord e ocupată de Turcia.

Ciprul avea în atitudinea sa fermă sprijinul Greciei, dar și al Sloveniei, cum a confirmat-o între-un tweet premierul sloven Janez Janša.

Nu a putut scăpa atenției strategilor lui Erdogan că le-au trebuit nouă ore de târguieli celor 27 de lideri UE pentru a cădea de acord, târziu după miezul nopții, asupra unui text în care Ankara e amenințată cu represalii dacă nu-și încetează imediat «provocările» în Mediterana orientală.

Cât despre sancțiunile impuse Minskului, la Paris, Le Monde precizează că e vorba de un număr de 40 de persoane apropiate lui Lukașenko, cărora li se vor bloca conturile în bănci europene și nu vor putea călători în UE. In Germania, Süddeutsche Zeitung precizează însă că Lukașenko însuși nu este pe listă.

Macron «cere explicații» Turciei și interpelează NATO

Cum o rezumă Le Figaro, cel mai vehement lider împotriva Turciei în chestiunea Karabahului a fost, ieri seara, Emmanuel Macron, care a acuzat Ankara că a deplasat «300 de jihadiști» din Siria în Azerbaidjan, pentru a lupta împotriva Armeniei. Macron a spus că Erdogan ar trebui să ofere «explicații» și a cerut conducerii NATO și țărilor membre «să privească în față» acțiunile Turciei. « A fost încălcată o linie roșie (...) c'est inacceptable » a spus Macron, citat de Le Figaro.

În tot acest decor, presa strânsă la Bruxelles a putut admira strategia premierului bulgar Boiko Borisov, care, știindu-se așteptat cu comentarii pe fundalul serioaselor critici aduse Bulgariei în raportul recent despre statul de drept și starea democrației în UE, a ținut să mulțumească înfocat Comisiei Europene pentru raportul său “excepțional de obiectiv”.

De cum a sosit în Bruxelles, Borisov a mulțumit tuturor pentru criticil aduse guvernului său, strategie constatată cu amuzament de site-ul Politico, care a lansat un live blog special despre summit, pe durata celor două zile de târguieli.

Viktor Orbán și polonezul Jarosław Kaczyński (acesta proaspăt intrat, pentru prima oară, în guvernul de acasă), ar putea să învețe de la Borisov, care înțelege foarte bine funcționarea UE. Fiind membru în PPE, alături de Angela Merkel și Ursula von der Leyen, Borisov gratifică pe toată lumea cu asemenea efuziuni de pocăință verbală, dar Bulgaria, spre deosebire de România, încă nu a condamnat vreun înalt politican corupt.

Enough is enough

În acest timp, tot la Bruxelles, Comisia Europeană a anunțat că a făcut primul pas spre o acțiune în justiție (o procedură de infringement) împotriva Marii Britanii, în urma deciziei lui Boris Johnson de a încălca acordul deja semnat cu UE în chestiunea condițiilor Brexitului.

El Pais, în Spania, amintește principala clauză pe care se pregătește s-o încalce Johnson: e vorba de backstop, clauza privitoare la limita administrativă dintre Irlanda propriu-zisă și Irlanda de Nord britanică. Londra s-a angajat față de UE să nu instaureze o acolo o autentică frontieră solidă, cu vămi și formalități administrative, întrucât asta ar atenta la integritatea pieței unice europene, pe care Dublinul dorește s-o păstreze totală și funcțională în insulă. Introducerea unei frontiere ar risca să declanșeze noi violențe intracomunitare în Irlanda, cum au fost cele încheiate în urmă cu două decenii prin „acordul din Vinerea Mare” din 1998.

Principala condiție atunci, prin care s-a ajuns la două decenii de pace, era că niciodată nu se va reinstaura o graniță reală în nordul Irlandei. Prin acea frontieră, acum invizibilă, de 500 km, trec majoritatea mărfurilor irlandeze spre UE și a mărfurilor nord-irlandeze spre Irlanda, principalul partener comercial al nordului.

Reintroducerea unei frontiere ar risca să ducă la revenirea violențelor sectare și a valului de terorism care a zdruncinat Irlanda de Nord în ultimele decenii ale secolului XX, relansând bombele în discoteci, amestecul de banditism și conflict religios dintre catolici și protestanți, pe fundal de alcool și genunchi explodați ca pedeapsă, acel temut kneecapping.

Tot în Spania, El Mundo vorbește despre „trădarea încrederii” (violación de la "buena fe") de către Boris Johnson. La Londra, The Guardian precizează că Bruxelles a lansat procedura legală împotriva Londrei deoarece Boris Johnson nici nu s-a obosit să răspundă cererilor de precizări formulate de instanțele europene și că până și membri ai guvernului său au recunoscut că încalcă legislația internațională. La Repubblica, în Italia, scrie că guvernul lui Johnson a făcut deja cunoscut că nu va da înapoi.

Navalnîi: "Putin m-a otrăvit"

Și tot La Repubblica se întoarce la cazul dizidentului rus Aleksei Navalnîi, care pentru prima oară acuză direct: „Putin e în spatele otrăvirii mele”. Navalnîi, al cărui caz e discutat și de cei 27 de lideri UE reuniți în continuare astăzi la Bruxelles, a acordat primul său interviu publicației germane Der Spiegel, insistând că el se va întoarce în Rusia și că nu se teme.

La Moscova, însă, Kommersant anunță că autoritățile ruse îl acuză acum pe Navalnîi că ar colabora cu CIA (ЦРУ). Tot Kommersant notează că Navalnîi a promis că la întoarcerea în Rusia el îl va da în judecată pentru asta pe purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov.

Navalnîi însuși a confirmat asta pe blogul său, pe care, spre edificarea oricui, a postat și interviul din Der Spiegel în care el îl acuză direct pe Putin, în germană, engleză și rusă.

“Prizonierii Covidului”

Prizonierii Covidului”: în Franța, Courrier International, care în fiecare săptămână oferă un vast sumar al presei internaționale, are azi în ultimul număr un mare și extrem de interesant dosar despre restrângerea libertăților publice pe fundal de pandemie și cum opinia publică și presa se îngrijorează de faptul că situația pare în realitate pe cale de a se permanentiza.

Boom pe piața imobiliară

În sfârșit, pe fundal de pandemie săptămânalul britanic The Economist remarcă astăzi acest fenomen care era, poate, previzibil: în țările occidentale bogate piața imobiliară se află acum în plin boom economic. Cu toată stagnarea economică, creșterea șomajului și carantină după carantină, prețul locuințelor nu încetează să urce, iar casele și apartamentele se vând într-un ritm mai alert decât înainte de criză. În Germania, cererea e atât de mare, încât prețul locuințelor a ajuns acum cu 11% peste cel din urmă cu un an. Cât despre Marea Britanie, prețul locuințelor a atins pragul cel mai ridicat din istoria recentă.

Sigur, o primă explicație, și cea mai evidentă, este facilitatea obținerii împrumutului ipotecar. Dar docta, grava și bine argumentata analiză din numărul de astăzi al The Economist face cu atât mai comic faptul că în luna ianuarie a acestui an același The Economist, biblia săptămânală a finanțelor londoneze, a avut un număr special, intitulat: „The horrible housing blunder”, despre „sinistra eroare a obsesiei cu locuințele”, în care ideea principală era exact invers: aceea că fixația occidentală pe posedarea spațiului de locuit ar fi o mare greșeală, deoarece „încetinește creșterea economică și sapă încrederea în capitalism”.

Iată o schimbare radicală în ton și atitudine: să anunți triumfător contrariul la câteva luni distanță. Asta nu face însă decât să confirme ceea ce spunea marele economist John Kenneth Galbraith, și anume că economia nu e deloc o știință.

Daca economia ar fi fost o știință, argumenta el, atunci toți economiștii ar fi bogați, întrucât ei ar cunoaște dinainte evoluția piețelor. E același raționament ca în cazul metodelor de ghicit: daca ghicitorii ar prezice viitorul, atunci n-ar mai trudi vânzându-și talentul pe câțiva bănuți.

Facebook Forum

Ce spune primarul din Bolintin Vale despre conflictele din localitate
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:20 0:00
XS
SM
MD
LG