Cât de „șoferi” ne fac școlile de condus? Titi Aur: Avem foarte mult sânge pe șosea și autoritățile nu fac nimic

Într-un interviu acordat Europa Liberă, fostul campion la raliuri, Constantin “Titi” Aur menționează că sistemul prin care în România sunt obținute permisele de conducere este unul învechit și ineficient.

Acesta nu are ca scop educarea celor care vor să obțină un astfel de document, ci doar facilitarea promovării unui examen. Din acest motiv, crede Titi Aur, permisul de conducere românesc nu dovedește întotdeauna că posesorul știe cu adevărat cum trebuie să se comporte pe șosea, ci mai degrabă că are dreptul să circule.

Nu se pune accent pe conduita preventivă pe care șoferii ar trebui să o aibă pentru a preîntâmpina evenimentele nefericite. Această lipsă de educație, coroborată cu alte elemente – cum ar fi infrastructura sau inconștiența unor conducători – face ca România să ocupe primul loc în clasamentul persoanelor decedate în accidente rutiere.

În medie, 5 persoane pe zi mor în România în accidente rutiere, în timp ce alte 25 sunt grav rănite.

Un ultim accident grav a avut loc zilele trecute, la București, unde o șoferiță a încurcat pedala de frână cu cea de accelerație, iar mașina sa a lovit mortal două tinere. Testarea sângelui a relevat că șoferița consumase alcool.

Europa Liberă: Cât de eficiente sunt școlile de șoferi din România, ajută ele șoferii să capete abilitățile necesare în situații limită?

Titi Aur: „Am mai spus-o și o repet: nu avem școli de șoferi, avem școli de luat permisul. Pentru a fi șofer trebuie să înveți mult mai mult decât se învață în programele de pregătire din școlile de șoferi din România. Am putea întreba cine este vinovatul? Instructorul, școala de șoferi ca instituție sau societatea în general? Instructorul și școlile de șoferi fiind într-o concurență directă: cine face prețul mai mic pentru a-și atrage clienții, sunt obligate să facă unele compromisuri, adică să predea doar strictul necesar încât cursantul să treacă de examen și să ia permisul de conducere. Pentru că problema pleacă mai dinainte puțin, ce vrea clientul când merge la școala de șoferi? Nu știu dacă e vreun client care a spus că vrea să învețe să conducă. Majoritatea, ca să nu spun toți, vin și spun că vor să ia permisul de conducere. Asta se cere, asta i se dă: permisul de conducere. Aici avem o problemă care vine din ultimii 30 de ani, de funcționare într-o concurență de preț a școlilor de șoferi. Și atunci apare acest compromis și programa unei școli de șoferi nu face dintr-un neșofer un șofer, ci dintr-o persoană fără permis, una cu permis de conducere”.

Ar putea statul să facă mai mult decât ceea ce face acum?

„Ar fi obligatoriu să facă pentru că din păcate suntem singura țară din Europa și din lumea civilizată în care nu se face nimic în acest sens. Se face o școală superficială, înveți și iei examenul relativ ușor și după aceea nu se mai face absolut nimic. Dacă ai luat permisul de conducere la 18, 19 ani sau la orice vârstă, până la adânci bătrâneți – când te lași de condus de voie, că de obligat nu te obligă nimeni – nu mai înveți, nu mai ești tras de mână, nu se mai întâmplă nimic. În toate meseriile lucrative, de la strungar la electrician, există programe de pregătire și protecția muncii. Asta înseamnă că muncitorul este tras de mânecă și i se aduce aminte de anumite reguli. El este învățat regulile noi și să facă anumite lucruri pentru a nu face accident de muncă. La condus nimeni nu mai învață nimic după ce a plecat de la școala de șoferi, unde și așa se face puțin din punct de vedere al programei și sistemului de pregătire. Se învață prea puțin la școala de șoferi, nu se mai face nimic după și suntem pe locul unu în lumea civilizată la sânge pe șosea”.

Cum e în alte țări?

„Nu există nicio țară civilizată în care purtătorii de girofar să nu aibă o pregătire suplimentară, de exemplu. Adică îi dai voie celui de la Poliție, Salvare sau din serviciile speciale să meargă tare ca să îndeplinească misiunea fără să aibă nicio altă pregătire suplimentară. Nu există nicio țară în care șoferul de transport în comun sau de marfă să nu aibă un program de pregătire sau periodic programe de pregătire. Și atunci merge domnul cu cisterna cu 80 la oră în localitate sau chiar cu 90, merge domnul cu autobuzul sau cu taxi-ul cum îi trece prin cap. În Anglia ca să fii șofer de taxi se fac trei ani de școală și dacă schimbi orașul mai faci șase luni de școală. Pentru că eu îmi pun copilul în taxi și mi-l trimit la școală – sau așa ar trebui, că în România nu am curajul, când îmi vine băiatul ăla cu șlapi și cu lanțuri la gât și cu manele, nu îmi mai vine să îmi urc copilul în mașină. Dar în Anglia o fac cu încredere pentru că șoferul de taxi respectă regulile de circulație, de conducere preventivă și de bun simț. La noi nu se respectă niciuna. Suntem într-o țară în care nu se respectă nimic și autoritățile nu fac nimic, iar consecința e statistica: cât sânge e pe șosea”.

Cum interpretați accidentul tragic care a avut loc zilele trecute în București?

„Doamna respectivă va răspunde din punct de vedere judiciar. Dar moral cine e oare vinovat, ce e în spatele acestei întâmplări? Oare instructorul a învățat-o corect unde să țină piciorul în așa fel încât să nu ajungă să apese pe frână în loc de accelerație într-o situație limită? Vă spun eu că nu. Și nu pentru că era un om rău, dar era plafonat la anumite informații și atât. Dacă facem un sondaj între toți instructorii din România, vă garantez că nu sunt 2 sau 3% care să știe cum trebuie să țină piciorul pe pedale și bineînțeles că nu va transmite mai departe elevului aceste informații. Mai departe, examinatorul s-a uitat la doamna respectivă atunci când a luat ea carnetul, dacă ține piciorul corect pe pedale?
Pe urmă societatea, autoritățile au făcut ceva ca o persoană care revine după mult timp în care nu a mai condus să conștientizeze în ce pericol se pune? Nu se fac cursuri, nu se fac campanii, nu se transmit informații de acest gen. Dacă nimeni nu îți spune niciodată, nici vecinul, nici instructorul, nici campaniile, nici internetul că poți să omori pe cineva dacă nu ții cont de niște măsuri elementare și nu știi care sunt acele măsuri elementare, apar astfel de tragedii. Din punct de vedere moral, femeia respectivă nu este singura vinovată. Societatea nu a făcut nimic pentru ea sau pentru mulți alții ca ea sau ca noi, să ne tragă de mână, să ne spună vezi că se moare, vezi că omori și pe alții dacă nu știi niște lucruri pe care dacă le aplici sau nu e altă treabă, pentru că dacă nu le aplici te obligăm, te sancționăm. Dar dacă tu nu știi, atunci ce faci?

Care sunt chestiunile elementare pe care fiecare șofer ar trebui să le știe, dar pe care nu le învăță din școală?

Sunt extrem de multe. 1: poziția corectă la volan, poziția mâinilor la volan. Se învață, culmea, greșit. Deși au apărut informațiile unde trebuie să ții mâinile pe volan, deși este desenat de fabricant unde să ții mâinile, se insistă în România că mâinile trebuie ținute la ora 10.00 și la ora 14.00, când acum, de 20 de ani, s-a ajuns la concluzia că mâinile trebuie ținute la orizontala volanului.
Apoi, cum să îți pui centura, la ce distanță să stai față de mașina din față. La câte secunde să te uiți în oglindă, în spate, cum să ții piciorul drept în dreptul pedalei de frână sau a celei de accelerație, cum să ții mâna pe schimbător, dacă e cazul. Sunt doar câteva lucruri. Dar sunt multe altele: importanța presiunii în cauciucuri, importanța suspensiei, cum te anunță mașina când ai aderență scăzută, ce rol are ABS-ul, ce face și cum te anunță că ești la limita aderenței. Sunt foarte multe lucruri care nici măcar nu sunt abordate în școala de șoferi. Pentru că dacă ar fi abordate, ar putea fi reținute sau nu de către șofer. De exemplu, regula fermoarului: habar nu are șoferul român ce este această regulă, deși în Germania este regulă de circulație. În România ar trebui să fie de bun simț. (explicație: când pe un traseu format din două benzi de circulație rămâne una singură, din diferite motive – accident, obstacol etc. – șoferii de pe cele două benzi trebuie să se încadreze pe cea care rămâne disponibilă în mod alternativ). Înnebunim toți în traficul din București și din marile orașe și nimeni nu are curajul să pună în aplicare această regulă”.

Ce explicații oferă de regulă autoritățile pentru lipsa de implicare?

„Sunt complet dezinteresate. Când te duci cu propuneri își pun mâinile în cap și spun că de ce să schimbăm programa, nu avem ce face la biroul nostru cald și bun, cu ore libere și cu concedii? Lasă-ne în pace, că tu sigur ai vreun interes. Și uite așa, când se întâmplă câte o nenorocire, ne punem cu toții mâinile în cap. Și se întâmplă zilnic, doar că nu sunt atât de vizibile. În fiecare zi avem 5 morți, în jur de 25 de răniți grav, din care o parte mor și ei, avem în jur de 80-90 de răniți ușor. Anul trecut am avut 1.600 de morți pentră că am circulat mai puțin cu două luni și noaptea nu am circulat deloc, dar în general avem în jur de 1.800 de morți anual, și încă în jur de 1.000 care vin din cei răniți grav, care mor după o săptămână, o lună. Avem foarte mult sânge pe șosea și autoritățile nu fac nimic.
Dimpotrivă, când apar inițiative, autoritățile care ar trebui să fie implicate – cum sunt Ministerul de Interne, al Transporturilor – vin cu un punct de vedere negativ: nu ne trebuie, nu e bun așa ceva. Adică, spus indirect, ne convine că se moare pe stradă.

Tipologia șoferului român ar permite și în România adoptarea unor astfel de reguli, cum spuneți că sunt în alte țări?

„Bineînțeles că da. Un curs de conducere defensivă are trei puncte principale. Unul dintre acestea este de a te aduce la zi cu noutățile: legislative, tehnice, etc. Pe urmă tot cursul de conducere defensivă are rolul de a te pune în anumite situații limită în poligon, explicând anumite lucruri teoretice și pe urmă punându-te în anumite situații limită ca să îți faci un fel de evaluare, să vezi cum e când mașina nu se oprește, când derapează. Pentru că astfel de lucruri nu le faci toată ziua pe stradă. O faci sau încerci să o faci doar atunci când îți sare copilul în față, și când o faci nu o faci bine. Și, din păcate, în cazurile de genul acesta nu mai poți să tragi concluzii. Dar într-un poligon poți să faci asta. Rolul principal al conducerii defensive este să conștientizezi prin ce pericol treci împreună cu mașina, de a opri, de a evita, de a face anumite manevre la limită. Și atunci pleci după un curs de conducere defensivă mult mai conștient.