Fotografii ale simbolului plasat pe acoperișuri și lângă situri de patrimoniu cultural au fost difuzate pe 10 martie de presa de stat iraniană. Potrivit relatărilor, au fost marcate astfel „peste 120 de muzee și mai multe clădiri istorice” din tot Iranul.

Cunoscut oficial sub numele de Scutul Albastru, simbolul a fost amplasat „pentru a proteja bunurile culturale și istorice valoroase”, a declarat pentru mass-media iraniană Mohsen Tousi, responsabilul pentru patrimoniul cultural al Iranului.

Emblema scutului albastru a apărut la Convenția de la Haga din 1954 pentru a proteja bunurile culturale în timpul conflictelor. Simbolul are rolul de a indica un obiect de patrimoniu, la fel cum simbolul crucii roșii indică o instituție umanitară.

Simbolul scutului nu a ajuns niciodată la popularitatea crucii roșii, dar în 1996 a fost înființată organizația Blue Shield pentru a promova idealurile de conservare a patrimoniului în timp de război, simbolizate de emblema din 1954.

Peter Stone este președintele organizației Blue Shield. El a declarat pentru RFE/RL că folosirea simbolului în Iran este „foarte pozitivă”, dar a subliniat că organizația sa nu are niciun control asupra utilizării emblemei.

În plus, nu există niciun mecanism care să verifice dacă simbolul este folosit pentru a marca ținte militare iraniene legitime.

„În războiul modern, este practic inutil să pui o emblemă mare pe acoperișul unui muzeu”, spune Stone, adăugând că multe armate moderne au propriile liste secrete cu „obiective care nu pot fi atacate”.

Cu toate acestea, spune el, marcarea clară a siturilor de patrimoniu „adaugă un nivel suplimentar de responsabilitate pentru oricine atacă, obligându-l să ia în serios emblema și protecția pe care o oferă”.

Dacă este amplasat pe un sit cultural legitim fără nicio utilizare militară, spune expertul britanic, emblema are potențial o anumită greutate juridică, având în vedere că „protecția sa provine din [Convenția de la Haga din 1954]”, ratificată atât de Israel, cât și de SUA.

În conflictele anterioare, inclusiv în timpul invaziei americane din Irak din 2003, „scutul albastru” era adesea pictat pe acoperișurile clădirilor, suficient de mare ca să fie vizibil din avioane și drone.

Unele clădiri pe care era pictat „scutul albastru” au fost distruse în timpul conflictului, altele nu. Stone spune că este imposibil să se cunoască impactul real al marcării cu „scutul albastru”, deoarece deciziile privind țintele sunt luate în spatele unei cortine de secret militar.

După conflict, spune Stone, o utilizare corectă a simbolului scutului poate adăuga „un argument suplimentar în potențiala urmărire penală a persoanelor care atacă fără nicio necesitate militară”.

Peter Stone recunoaște că acest concept al dreptului internațional pe care se bazează scutul albastru se află astăzi într-o stare precară, dar spune că „trebuie să îl menținem”, altfel „nimeni nu va fi tras la răspundere”.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.