Adesea, dinamica relațiilor internaționale se aseamănă cu legile mecanicii fluidelor, așa cum foarte bine reiese și din remarca domnul Pompeo care afirma „când noi nu suntem aici, alții vor apărea în locul nostru”. Aceste adevăruri au fost rostite de Secretarul de Stat american pe 11 februarie la Budapesta, la o conferință de presă cu omologul său maghiar, Peter Szijjártó. Mike Pompeo se afla la începutul unei săptămâni care avea să-l poarte din Ungaria în Slovacia și Polonia, iar mai apoi pentru scurte opriri în Belgia și Islanda. Acești „alții” care vor apărea sunt bineînțeles Rusia și China ale căror ambiții hegemonice se plasează în rivalitate directă cu Statele Unite.
Spusă în Ungaria, această afimație cântărește cu atât mai mult cu cât guvernul domnului Orbán este unul dintre cele mai filoruse din Europa, legăturile economice și simpatiile politice dintre Budapesta și Moscova au crescut exponențial odată cu succesivele mandate ale acestuia. Fie că este vorba de livrări de energie sau de contribuția rusă la centrala nucleară de la Paks, pentru a menționa numai câteva, tot mai multe interese par să-l apropie pe Viktor Orbán de Moscova pe măsură ce se distanțează de democrațiile liberale ale Occidentului. Guvernul de la Budapesta are percepția greșită că este suficientă o politică fermă anti-imigrație pentru a-și cimenta legăturile cu actuala administrație americană, refuzând colaborarea în dosarele care contează cu adevărat pentru Washington, precum Lex CEU care privește izgonirea Universității Central Europene, contenciosul cu Kievul legat de minoritatea maghiară și sprijinul pentru conducta TurkStream menită să ocolească Ucraina, presiunile asupra libertății presei.
Mai mult decât atât, pe lângă prezența Rusiei, înfluența economică a Chinei în regiune a crescut considerabil în ultimii ani, Ungaria încheind un acord recent cu Huawei pentru implementare tehnologiei 5G. Or, pentru Statele Unite compania Huawei este „technologica-non-grata” din cauza suspiciunilor de spionaj și a legăturilor strânse cu puterea politică și militară de la Beijing. Așa cum există o geopolitică a resurselor naturale și a energiei ân general, tot mai clar se conturează o geopolitică a sistemelor de telecomunicații unde inteligența artificială va juca un rol primordial. În acest caz, Huawei are potențialul de a fi pentru Beijing în domeniul telecomunicațiilor ceea ce este Gazprom-ul pentru Rusia în domeniul energetic. Domnul Pompeo a venit cu un mesaj de precauție la Budapesta afirmând că „este imperativ le spunem [aliaților noștri] lucrurile pe care le știm despre riscurile date de prezența Huawei în rețelele lor” și atrăgând atenția totodată că Statelor Unite le va fi greu să colaboreze cu acele țări care utilizează un astfel de echipament (în engleză în original : „it makes it more difficult for us to partner alongside them”).
Același mesaj a fost reiterat și la Bratislava unde s-a aflat a doua zi, pe 12 februarie, și unde a ținut să sublinieze că „în domenii vulnerabile unde rivalii noștri chinezi și ruși câștigă teren ne dorim să creștem angajamentul diplomatic, militar și cultural”. În Slovacia problema rețelelor de telecomunicații 5G și a potențialelor scurgerilor de date este cu atât mai delicată cu cât guvernul slovac tocmai a cumpărat 14 noi avioane de vânătoare F-16 de fabricație americană. În aceeași situație se află și Polonia care își dorește o bază americană pe teritoriul său, așa-numitul Fort Trump, și care ia în considerare tot mai mult excluderea companiei Huawei din procesul de instalarea a tehnologiei 5G după un scandal de spionaj ce a dus la arestarea directorul de vânzări a companiei și a unui oficial polonez. De altfel la Varșovia, unde domnul Pompeo s-a întâlnit cu vice-președintelui american Mike Pence la un summit dedicat Iranului, acesta din urmă a lăudat determinarea Poloniei de a-și proteja sistemul de telecomunicații de potențiale riscuri aduse securității naționale.
Gazdele central-europene ar trebui să aprecieze onestitatea și transparența domnului Pompeo, dar mai ales să-i răspundă cu reciprocitatea ținând cont de faptul că Statele Unite sunt principalul furnizor de securitate într-o regiune geopolitică unde de la anexarea Crimeii încoace, Rusia este considerată cea mai mare amenințare. Cu toate acestea, cel mai probabil, guvernele Grupului de la Visegrád vor profita de interesul suscitat de Marile Puteri pentru a le angaja într-o competiție economică de unde speră să obțină cele mai multe foloase. Tonul a fost deja dat de guvernul maghiar, domnul Szijjártó afirmând chiar în prezența lui Pompeo că „atunci când vine vorba de cooperarea cu Rusia sau cooperarea cu Republica Populară Chineză, asta nu ne împiedică să fim un aliat NATO pe care poate conta”. În definitiv, tactica folosită de guvernul domnului Orbán este de a juca și cartea rusă și cartea occidentală, în speță cea americană, în același timp, în principal pentru câștiguri de natură economică.
Desigur, competiția economică nu este nici pe departe un lucru negativ, dar anumite chestiuni care țin de securitatea națională nu pot fi judecate într-o logică pur economică. Mai mult decât atât, guvernele iliberale de la Budapesta și Varșovia au lăsat să se înțeleagă de-a lungul anilor atât prin fapte cât și prin acțiuni că sunt pregătite să renunțe cu totul la valorile democrațiilor liberale din Occident atunci când nu sunt de acord cu criticile la adresa politicilor lor. Trebuie amintit că în momentul de față cele două state fac obiectul unor proceduri disciplinare ale Parlamentului European, iar Ungaria este singură țară din UE căreia Freedom House i-a retrogradat în 2019 statutul de la țară „liberă” la „parțial liberă”.
De altfel, nu întâmplător Mike Pompeo a subliniat faptul că „rușii și chinezii au sfârșit prin a obține multă influență aici, or, ei nu împărtășesc deloc idealurile americane la care ținem atât”. Bineînțeles aceste idealuri sunt cele ale statul de drept, ale pluralismului politic și a independenței presei, a rolului societății civile și a luptei împotriva corupției. Investițiile din afară UE au fost atrăgătoare pentru guvernele central-europene pentru că ele nu au avut la baza principiul condiționalității, dar consecința lor a fost creșterea corupției și erodarea statului de drept.
Când a fost la Budapesta, Pompeo s-a întâlnit cu lideri ai opoziției și cu membrii ai societății civile, inclusiv dintre cei de la ONG-uri care au avut de suferit pentru că au acordat asistență migranților și a promis noi inițiative pentru consolidarea statului de drept și promovarea independenței presei în întreaga regiune. Cu atât mai important a fost angajamentul său pentru o presă independentă cu cât urma să se deplaseze în Slovacia unde jurnalistul Ján Kuciak fusese asasinat anul trecut alături de iubita sa tocmai din cauza anchetelor sale privind cazuri de corupție cu ramificații până la cele mai înalte sfere de conducere politică.
Guvernele Europei Centrale se află în poziția privilegiată de a se vedea curtate de Marile Puteri și folosesc această oportunitatea pentru a se transforma într-un trofeu al influenței economice a uneia sau altei. Dar este un joc riscant pentru că de cele mai multe ori influența economică atrage după sine și influența politică, cele două fiind fețele aceleiași monede, iar statele central-europene riscă să-și amaneteze viitorul politic pe termen lung pentru contracte economice avantajoase pe termen scurt. Actualele elite politico-economice din regiune ar trebui să ia aminte la destinul predecesorilor lor din secolele trecute, precum nobilii polonezi, magnații maghiari, sau chiar principii fanarioți, elite de altădată care și ele au stimulat competiția Marilor Puteri jucând fie „cartea Vestului” fie „carte Estului” cu consecințe dezastroase pentru statele lor. De asemenea, elitele din Europa Centrală ar trebuie să-și amintească faptul că în anii 1919 sau 1989, democrațiile liberale occidentale nu s-au interesat atât de mult de resursele acestei regiuni, ci mai degrabă s-au preocupat de principiile menite să asigure buna guvernare a popoarelor din această regiune, precum principiul autodeterminării popoarelor după Primul Război Mondial, sau implementare valorile democrației și a statului de drept după prăbușirea comunismului.
