Țară în Service | Unde sunt coșarii de altă dată? Necazurile unei meserii care salvează vieți și case

În România, din ce în ce mai multe gospodării își instalează sisteme de încălzire pe lemne sau recurg la vechile sobe, speriați de prețul la gaze și de incertitudinea de pe piața energiei. Unde sunt coșarii de altă dată?

În întreaga țară funcționează 142 de firme autorizate de coșerit. Angajații lor pot face verificări ale coșurilor de fum pentru a preveni intoxicațiile cu monoxid de carbon sau incendiile din locuințe. Puțini sunt însă cei care le cer ajutorul. Oamenii preferă fie să le curețe singuri, fie să ignore riscurile depunerilor de pe interiorul coșurilor de fum.

Din 2017 și până la finalul lunii septembrie 2022, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a înregistrat 1.456 de cazuri de intoxicații cu monoxid de carbon și 7.842 de incendii cauzate de probleme la coșurile de fum ale locuințelor.

Domnul Valer locuiește într-o localitate din imediata vecinătate a Clujului și este unul din milioanele de români care se pregătește de pe acum de sezonul rece.

Iarna trecută au încălzit casa în special cu gaz, iar la nevoie cu lemne. Pentru noul sezon rece pregătește de pe acum provizii, mai degrabă improvizate, de lemn.

Provizii de lemn, din timp, curățarea coșului, pe cont propriu

„Cea mai mare factură de anul trecut, la gaz, a fost 1.400 de lei. Nici nu a fost așa frig atunci, și nici nu încălzim toată casa. Avem centrală pe lemne, dar nu am avut lemne destule, am folosit și din livadă. Acum m-am apucat să strâng din timp, să știu că pot trece pe lemn la nevoie”, ne spune bărbatul, dindărătul unei grămăjoare de rame de ferestre și alte resturi de scânduri, proaspăt descărcate de o rudă în curte.

S-a învățat să facă economie la orice capitol, inclusiv în ce privește curățarea coșului de fum.

„Mi-am cumpărat perie specială și îl curăț eu, periodic. Mai erau din-ăștia care vin și zic că îți curăță ei, dar eu nu știu de fapt dacă îl curăță ca lumea sau nu, cel puțin eu știu ce fac. Sunt și firme profesioniste, nu zic, dar alea costă. I-am chemat când mi-am instalat coșul, dar în rest mă ocup singur”, conchide el.

De altfel, pe grupurile de Facebook unde oamenii se interesează dacă mai există coșari sau nu, mulți dintre respondenți susțin că ei, sau o rudă apropiată, sunt proprii coșari ai gospodăriei.

La fel ca apelarea la hornari de ocazie, curățarea pe cont propriu nu are cum să fie însă una profesională și poate prezenta riscuri, atrage atenția Nicu Purușniuc, specializat în curățarea coșurilor de fum. Participă constant la cursuri de formare și întâlniri ale coșarilor din străinătate.

Tocmai curăță coșul de fum al unei case dintr-un cartier rezidențial din Cluj-Napoca, dar e mai puțin murdar decât transmit imaginile clasice cu hornarii și coșarii de odinioară.

Asta și pentru că tehnologia a evoluat, spune el. Hornarii profesioniști fac curățarea cu ajutorul unor telescoape alcătuite din mai multe tije metalice, pe care le controlează din partea de jos a coșului, cu o mașină de înfiletat. Mizeria - în special gudron și funingine - este trasă jos și curățată cu ajutorul aspiratorului.

Operațiunea se poate face atât prin gura de acces a șemineului, cât și prin ușița de vizitare cu care sunt prevăzute în mod normal coșurile, situate fie în partea inferioară, fie în podul casei, în cazul imobilelor dotate cu sobe.

„Nu mai este nevoie să ne urcăm pe acoperiș să facem această operațiune, mai mult, dacă avem semnale că există un blocaj introducem camera video înăuntru și ne arată și unde trebuie să insistăm și dacă este cumva o fisură”, a povestit la fața locului Nicu Purușniuc pentru Europa Liberă.

Sub 150 de firme de coșerit, în țară

Potrivit Asociației Hornarilor, Constructorilor de Coșuri de Fum și Șemineuri (ASFOCH), în România sunt înregistrate la momentul de față 142 de firme de coșerit autorizate. Cele mai multe dintre ele se găsesc în județele Bacău și Ilfov (10 în fiecare), în timp ce în județe precum Giurgiu sau Teleorman nu este niciuna. Multe din ele se ocupă, în plus, de comenzi și instalări de șemineuri, coșuri de fum și sobe.

„Suntem destui de puțini, cei care încercăm să lucrăm profesionist și să avem și toate cursurile la zi și pentru montarea de sisteme de încălzire, șeminee, termo-șeminee, sobe, sau alte sisteme generatoare de căldură, dar și pentru reabilitarea coșurilor vechi de fum”, spune Nelu Timbuș, patronul unei firme din județul Cluj, membră a asociației.

Într-o țară în care clădirile vechi din sate și orașe au coșuri de fum depășite de vreme, riscurile producerii de incendii sau intoxicații cu monoxid de carbon sunt ridicate și adeseori ignorate de oameni. Coșurile de fum vechi nu sunt izolate, iar tencuiala lor prezintă fisuri sau crăpături prin care se pot strecura gaze toxice.

Aducerea la zi a acestora are loc de multe ori improvizat - spre exemplu, prin montarea unei țevi înguste în vârful unui vechi horn de cărămidă și nu realizarea în interior a unui sistem complet nou, izolat corespunzător. Și sistemele noi prezintă deficiențe de izolare, montaj și exploatare. Asta deoarece clienții apelează adeseori la persoane neautorizate, spune Nelu Timbuș.

„Se montează coșuri de fum neadecvate, cu rezistență la temperaturi zero, așa numitele coșuri de ventilație, atunci apar fisurile în coșul de fum și transferul de temperatură spre materialele combustibile”.

Lipsa izolației adecvate înseamnă, de asemenea, și că diferența de temperatură dintre exteriorul și interiorul coșului va duce mult mai ușor la producerea de condens pe interior, motiv pentru care se formează gudronul umed.

În combinație cu funinginea rezultată de pe urma arderii, substanțele depuse pe interiorul coșului devin inflamabile și orice scânteie poate duce ușor la producerea de incendii.

„Nu atât depunerea gudronului e problema, cât faptul că acele coșuri de ventilație pentru aerul cald nu sunt rezistente la temperaturi. La temperatura pe care o avem într-un șemineu, care ajunge la 250 de grade, acestea nu rezistă, se fisurează; prin fisuri apare emanația de dioxid de carbon și de flăcări care ajung la materialele combustibile și la incendiile de care știm cu toții”, adaugă administratorul firmei membre ASFOCH.

Potrivit Inspectoratului pentru Situații de Urgență, în perioada ianuarie-septembrie 2022, au avut loc 73 de cazuri de intoxicații cu monoxid de carbon și 1.208 incendii cauzate de problemele la coșurile de fum. Dintre cele 73 de persoane intoxicate cu monoxid de carbon, 52 provin din mediul rural.

Cele mai multe din cazuri s-au înregistrat în județele Neamț, Galați și Municipiul București, unde au avut loc 9,27% din totalul numărului de intoxicații la nivel național.

Cifrele din 2022 sunt parte integrantă dintr-un trend al vulnerabilității. În ultimii cinci ani, rata incidenței intoxicațiilor cu monoxid de carbon din mediul rural a fost de aproximativ 1,5 ori mai mare decât cea din mediul urban.

Intoxicările cu monoxid de carbon pot proveni și de pe urma defecțiunilor instalațiile de încălzire pe gaz.

„La imobile de o anumită dimensiune, dotate cu coșuri de evacuare, acestea trebuie de asemenea curățate corespunzător. Operațiunea e mai puțin pretențioasă, dar necesară, folosim și acolo echipamente profesioniste”, spune Felicia Pop, administratorul unei firme cu peste 20 de ani de experiență în curățarea coșurilor de evacuare.

„Lumea este și nu este conștiincioasă. Unde se întâmplă anumite evenimente, brusc toată lumea conștientizează și devine grijulie, își curăță hornurile câțiva ani (cu ajutorul coșarilor, n.r.) și apoi uită din nou de chestia asta, se întorc la curățatul ‘pe cont propriu’”, precizează Cristian Simion, președintele ASFOCH.

„Unii dintre ei sunt mai gospodari și-și curăță nu doar o dată, ci de două ori pe an”, continuă el.

„Sunt persoane care nu și-au curățat coșurile și de 20 de ani. În momentul în care coșul de fum nu e curățat, depunerile de pe pereții interiori ai acestuia se pot autoaprinde. Se generează o temperatură foarte ridicată, chiar și de 1.000 de grade Celsius. Coșul se deteriorează iremediabil și pe lângă asta, elementele combustibile din jurul coșului se pot aprinde de la temperatura coșului de fum și evident, ia foc casa”, spune Nicu Purușniuc, hornar de meserie.

Dacă proprietarul casei al cărei coș tocmai l-a curățat spune că apelează în mod regulat la persoane specializate, mulți alții se mulțumesc cu serviciile hornarilor de ocazie, sau care au deprins informal meseria, populari în special în mediul rural.

„Am renunțat să ne mai ocupăm și de curățări, e și o muncă mai degrabă sezonieră. În plus, clienții apelau la persoane cunoscute la țară, ce le lucrau pe mai nimic. La acei bani eu nu aveam cum să prestez un serviciu profesionist”, spune Bogdan Micu, administratorul unei firme specializată în trecut și pe coșerit și pe vidanjare, dar care a ales în cele din urmă doar cea de-a doua activitate.

Solicitările pentru servicii de specialitate sunt însă în creștere considerabilă anul acesta, spune Nicu Purușniuc, pe pe fondul interesului crescut pentru montarea unor sisteme de încălzire pe combustibili solizi / lemne.

„Mulți ne spun că se tem pentru iarna care vine, că nu știu dacă vor avea gaz să se încălzească, sau curentul va fi scump și vor această alternativă, a încălzirii pe lemne. Ne cer fie să le curățăm coșuri de fum, sau șeminee foarte vechi, nefolosite, fie să le construim unele noi”, spune el.

Istoricul coșarilor din țară

Datele despre meseria de hornar – așa cum era numit în trecut coșarul – sunt puține și provin din mai multe surse de date.

Potrivit Arhivelor Naționale din județul Timiș, majoritatea mențiunilor legate de hornari provin din chitanțele pentru plata taxelor sau din corespondențele privind modificarea acestor taxe, unele dintre ele datând încă din 1815. Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București spune că meseria nu apare nici măcar menționată într-una din breslele vremurilor respective.

Coșarii capătă vizibilitate odată cu trecerea timpului, iar în secolul 20 iau naștere mai multe sindicate menite să le apere drepturile. Doleanțele coșarilor ajung publice în reviste precum Hornarul din Cluj, unde editorii publicației scot la lumină evenimente importante, precum procesele intentate de asociațiile de coșerit din județ.

Meseria rămâne la fel de marginalizată și în prezent, în condițiile în care din ce în ce mai mulți oameni aleg încălzirea pe bază de lemne sau cărbune și aproximativ 3,5 milioane de locuințe din mediul rural folosesc combustibil solid (în cea mai mare parte cu lemne, dar și cărbune), potrivit Strategiei Energetice a României pentru 2020-2030.

„Cea mai mică nesocotire a lor poate pretinde ca preț o viață de om”, scria pe 25 februarie 1988 ziarul Scânteia Tineretului. „Cine crede că meseria de coșar e pe cale să dispară are și nu are dreptate... De lucru este și va fi de berechet”, se arată în continuarea materialului.

Legislația spune una, oamenii fac alta

În România, verificarea, repararea și curățarea periodică a coșurilor de fum trebuie să aibă loc de cel puțin o dată pe an în baza HG 537/2007. Unii o fac de bună voie, conștienți de riscurile la care se expun în cazul în care coșurile de fum li se înfundă. Alții pierd din vedere acest lucru, iar sărăcia exclude din start solicitarea serviciilor de coșerit, spune Dorin Jipa, de la Asociația Coșarilor din România.

„Lumea este săracă, spune ‘dacă a mers până acum, a trăit bunica la țară și nu a curățat niciodată coșul, vii tu acum să-mi ceri mie bani pentru chestia asta’”, explică Jipa.

El povestește despre unul dintre clienți, care era să moară intoxicat cu monoxid de carbon alături de copilul său în casă. Clientul i-a cerut să trimită un angajat de-al firmei să verifice coșul.

„Era coșul plin, se înfundase, așa că i l-am curățat. Credeți că m-a mai sunat de atunci?”, a continuat Jipa.

Într-un raport publicat de Ambasada Sustenabilității din România, în mediile rurale din 18 județe peste unu din 50 de locuitori sunt șomeri și tot la fel de mulți primesc ajutor social – de 6 ori mai mulți decât media din zonele urbane. Printre județele cu gradele de sărăcie și excluziune socială cele mai ridicate se numără Buzău, Bacău, Dolj, Galați, Mehedinți, Teleorman și Vaslui, unde până la una din 33 de persoane din mediul rural beneficiază de ajutor social.

Sărăcia se reflectă și la nivelul apelării serviciilor de coșerit, spune Jipa, care deține o firmă de montat șemineuri și coșerit în județul Bacău. Dorin Jipa aproximează că în jur de 60-65% din cei care le cer ajutorul pentru curățarea coșurilor de fum provin din mediile urbane. Cu toate acestea, numărul clienților se află în permanentă scădere.

„În 21 de ani am construit sute de șemineuri în special în zona Moldovei. Suntem foarte ocupați (pe partea de construire șemineuri, n.r.). În schimb, la capitolul mentenanță la coșuri (de fum, n.r.), probabil au mai rămas 10-20% din cei care cereau să li se curețe coșurile pentru că oamenii nu mai vor. Și nu mă pot duce nici pe gratis la ei, fiindcă mă costă mașina, mă costă sculele”, spune Dorin Jipa.

Cristian Simion, președintele ASFOCH, dă ca exemplu județele Constanța și Vrancea, unde densitatea serviciilor de coșerit raportate la populație rămâne scăzută.

„Cu cât situația financiară a oamenilor din regiune e mai precară, cu atât tind să se descurce pe cont propriu”, spune Simion. Potrivit lui, costurile dotării complete a unui coșar profesionist sunt semnificative, ele ajungând și la ordinul zecilor de mii de euro.

„Vorbim despre dotări de la aparate pentru măsurat tirajul pe coșul de fum și până la camera de video-inspecție sau cea de termoviziune ce ne ajută să observăm lucruri pe care nu le putem vedea cu ochiul liber”, a continuat președintele ASFOCH.

Meseria de coșar, din ce în ce mai rar căutată

Nu se știe care va fi impactul trecerii la încălzirea pe lemne asupra meseriei de coșerit. Un lucru rămâne, însă cert – oamenii caută să se angajeze din ce în ce mai puțin pe post de coșari.

Dorin Jipa enunță câteva motive pentru care oamenii refuză să devină coșari în România, cum ar fi rușinea față de meseria în sine sau nesiguranța că cei deveniți coșari pot să asigure traiul zilnic al familiei.

„Trebuie să meargă din casă în casă să bată la ușă ca să fie recunoscut și după aia să-i facă omului, așa cum spune legea, verificări de două ori pe an”, a continuat Dorin Jipa de la Asociația Coșarilor.

În alte țări europene, Jipa spune că rolul coșarilor este indispensabil societății, făcând din coșerit o meserie nobilă și vitală pentru încălzitul pe bază de lemne.

„Spre exemplu în Germania, în Austria (coșarul, n.r.) e literă de lege, e foarte cunoscut și are un statut acolo. Statut pentru care la noi (în România, n.r.) ne luptăm. Nu ne bagă nimeni în seamă în afară de ISU câteodată”, spune expertul consultat de Europa Liberă.

„Dincolo, spre exemplu, dacă montezi un coș de fum la casă nu ai voie să montezi dacă nu chemi coșarul să-ți dea adeverință – autorizație de construcție.”

Europa Liberă a contactat un centru de calificare, care oferă cursuri de training pentru coșari. Reprezentantul centrului a declarat că nu există cerere de participare la cursul care ar trebui să înceapă pe 10 octombrie.

Președintele ASFOCH afirmă că, în paralel, numărul comenzilor de șemineuri, coșuri de fum și de sobe a crescut în ultimul timp.

„Înainte de pandemie, oamenii puneau foarte mare accent pe excursii și pe well-being, pe chestii de genul”, explică Simion. „Cum a venit pandemia, cum a crescut în ochii lor valoarea casei și au început să investească în casă.”

Explozia prețurilor la facturi de anul trecut și incertitudinea din acest an au contribuit la acest trend.

„Lumea se gândește din ce în ce mai mult la alternativa de încălzire pe lemne, fiind în principiu mai economă; dacă de la anul nu se vor mai acorda subvenții pentru încălzirea pe gaz, cererea va fi și mai mare, probabil”, spune la rândul său Nelu Timbuș.

În Europa, în special Germania, acest fenomen e deja foarte intens, iar firmele care livrează șeminee, spre exemplu, fac livrări abia cu programare de cel puțin câteva luni. Mai mult, în aceeași țară prețul lemnelor ar fi crescut vertiginos, chiar și la 245 de euro metrul cub, conchide el, trend care începe să se resimtă și în România.