Planul european de 800 de miliarde de euro destinat apărării găsește industria siderurgică românească în cel mai slab moment din ultimele trei decenii. Înarmare fără oțel nu se poate – doar pentru un tanc e nevoie de 50 de tone. Însă industria care odinioară era înfloritoare în România s-a răcit semnificativ în ultimii ani. Producția de oțel din prezent este la jumătate față de acum un deceniu și de zece ori mai redusă decât acum 35 de ani. Poate redresa România acest domeniu vital?

Răbdarea conducerii Fundației Piticot a luat sfârșit la jumătatea lunii octombrie 2024, la doar o lună după ce a început școala.

Provocarea celor care administrează de 25 de ani o grădiniță și o școală privată din Galați nu venea de la copii, educatori sau profesori. Nici de la dotări, ele fiind tot timpul de top; există aici inclusiv o piscină acoperită.

Problemele veneau de la combinatul siderurgic din localitate, cel mai mare din România. Nu zgomotul sau poluarea le provocau, ci facturile neplătite.

Prin contract, Liberty Galați asigură o parte din costurile de școlarizare a copiilor angajaților din management.

Șase prichindei au fost înscriși la Piticot și lucrurile au mers bine până în septembrie 2022, când plățile au fost sistate.

În total, pentru cele zece luni scurse între septembrie 2022 și iunie 2023 s-au adunat restanțe de 36.000 de lei. Dacă reprezentanții Fundației Piticot nu apelau la instanță, după doi ani de așteptare, datoria se prescria.

Forțați de aceste considerente, au ales calea juridică. În februarie 2025, magistrații de la Judecătoria Galați au decis să oblige conducerea combinatului la plată.

Cazul Fundației Piticot nu este singular.

Liberty Galați se confruntă în prezent cu zeci de cereri de insolvență sau de recuperare a unor datorii. Multe au fost deja admise la începutul acestui an. Un exemplu este cererea pentru plata a 55.284 lei, depusă de Tech-Con Industry S.R.L pentru zece facturi neplătite din perioada august 2022-aprilie 2024 .

În timp ce Liberty Galați – companie care a avut recent (în 2021) o cifră de afaceri de aproape două miliarde de euro și profit de 272 de milioane de euro – nu reușește să achite la timp o factură de 5.715 lei (1.143 euro) către compania de transport BH Trans SRL, și ceilalți mari jucători de pe piața siderurgică din România se confruntă cu grave probleme.

Până la sfârșitul lunii martie 2025, angajații combinatului ArcelorMittal Hunedoara sunt în șomaj tehnic.

Salvată in extremis de la naționalizare în 2022, oțelăria din Târgoviște nu funcționează de mai bine de un an și ar putea rămâne rece până anul viitor.

Metalurgia românească e sufocată, iar prima gură de oxigen ar putea veni dinspre Comisia Europeană, care anunță un plan de acțiune, în contextul în care se discută de reînarmare. Iar înarmare fără siderurgie nu se poate: un tanc se face din 50-60 de tone de oțel. Un avion, din trei tone de aluminiu.

Cât de pregătită este însă România să-și repornească industria de profil?

Extaz și agonie marca Liberty Galați

„2021 a demonstrat progresul nostru în transformarea Liberty Galaţi, care a obţinut cele mai bune rezultate financiare, operaţionale şi de management din ultimii zece ani”, declara în 2022, într-un comunicat de presă, Ajay Aggarwal, preşedintele Liberty Steel Group Europe şi al Consiliului de Administrație al Liberty Galaţi.

Preluat de doi ani de un grup de companii controlat de britanicul de origine indiană Sanjeev Gupta, combinatul gălățean era în culmea succesului.

Își dublase cifra de afaceri – de la 4,6 miliarde de lei (0,9 miliarde euro) în 2020, la 9,4 miliarde lei (1,9 miliarde euro) în 2021. Trecuse de la pierderi nete de 51 milioane lei (10 milioane euro) la un profit de 1,36 miliarde lei (272 milioane euro). Fără mari investiții și chiar cu o ușoară scădere de personal, de la 5.026 la 4.987 de angajați.

Miracolul nu s-a repetat.

2022 a adus pierderi de 149 milioane de euro, iar 2023 – de jumătate de miliard de euro. Pentru 2024 nu au fost încă publicate datele contabile.

Toamna lui 2022 a venit și cu prima cerere de insolvență. Au urmat alte aproximativ o sută, pe care conducerea a reușit să le rostogolească, achitând datoriile în ultima secundă. Pe 5 martie 2025, jocul amânărilor s-a gripat.

Confruntată, pe lângă cererile de insolvență, cu salarii restante și chiar amenințată cu decuplarea de la rețeaua electrică, conducerea combinatului siderurgic Liberty Galați a decis să ceară instanței concordat preventiv – o măsură care permite o eventuală înțelegere cu creditorii și eșalonarea datoriilor. A primit un răgaz de trei luni în care să-și pună lucrurile în ordine, timp în care nu poate fi executată silit.

„Acest proces va avea un impact pozitiv pe termen lung asupra angajaților, partenerilor de business și operațiunilor companiei”, susține directorul general Liberty Galați, Radu Ionescu, prin intermediul unui comunicat de presă.

Conducerea motivează acțiunea prin „contextul schimbărilor geopolitice, al noilor tarife impuse de SUA asupra importurilor de oțel și lipsa unor măsuri reale de protecție a industriei siderurgice la nivelul Uniunii Europene”.

Argumentele vizează schimbări produse recent. Cererile de insolvență depășesc însă doi ani.

Cifrele dezastrului de la Liberty Galați

Europa Liberă a încercat în repetate rânduri să discute cu conducerea combinatului, mai ales că problemele sale nu afectează doar mediul de afaceri, ci și angajații și comunitatea locală.

Nu am reușit.

Mai multă disponibilitate a dovedit avocatul Remus Borza, în calitate de coordonator Euro Insol, firmă care se ocupă de concordatul preventiv al Liberty Galați, alături de compania Sierra Quadrant.

La momentul discuției, echipa coordonată de Remus Borza făcuse deja o primă analiză a situației de la Galați.

Conform acestuia, combinatul a înregistrat în 2024 datorii de 4 miliarde de lei și totalizează, în prezent, datorii de 4,4 miliarde lei (aproape 0,9 miliarde euro).

Pandemia, criza energetică și obligațiile de mediu sunt considerați principalii factori externi ai dezastrului. Doar certificatele de mediu ar ajunge la aproximativ 70 de milioane de euro pe an.

„Politica comunitară a Green Deal-ului (Pactul Ecologic European, respectiv un set de inițiative politice ale Comisiei Europene cu scopul general de a face Europa climatică neutră în 2050, n.r.) a adus nu doar pentru oțelul românesc, ci și pentru oțelul european, o problemă de competitivitate, în sensul în care e imposibil să facă concurență oțelului care provine din piața asiatică, India, China sau nordul Africii”, a explicat Borza pentru Europa Liberă.

Schema de personal mare, mai ales la nivelul personalului TESA (tehnic, economic, social și administrativ) și erorile de management sunt însă factorii interni.

La zece zile de la declararea concordatului preventiv, echipa coordonată de Borza analizase 148 de contracte.

„Sunt multe total dezavantajoase pentru Liberty și încercăm să le aducem într-un echilibru”, spune avocatul.

Unul dintre ele, de exemplu, prevede o taxă lunară minimă de 1,5 milioane euro pentru o materie primă utilizată la furnal, indiferent dacă acesta este sau nu activ. Cum Furnalul 5, singurul funcțional, este oprit de zece luni, combinatul are de achitat 15 milioane de euro, deși nu a beneficiat de nimic.

„Sunt foarte multe contracte cu acest mecanism în care se plătește o taxă fixă de la 1,5 milioane euro la câteva sute de mii de euro. E uzual, dar nu neapărat echitabil, pentru că, până la urmă, într-un contract trebuie să plătești contravaloarea unor servicii prestate sau contravaloarea unor produse ori materiale livrate”, spune Remus Borza pentru Europa Liberă.

Lor li se adaugă importuri de materii prime cu prețuri mai mari decât cele de pe piață și cu penalități exagerate. „Mă refer la minereu de fier, cărbune energetic, cocs, chiar și fier vechi, produse aglomerate vitale în procesul de producție”, face o scurtă enumerare avocatul.

În prezent, costurile fixe ale combinatului sunt de 15 milioane de euro lunar, chiar dacă în acea lună nu ar produce nimic. Costurile cu salariile sunt de opt milioane de euro.

Bomba economică și socială pe care stă Galațiul

Un eventual colaps al combinatului ar genera o undă de șoc în economie dar și alta, la fel de puternică, în mediul social.

„Situația combinatului de la Galați este una critică nu doar pentru economia județului, ci și pentru stabilitatea socială a comunității”, a declarat pentru Europa Liberă Andreea Naggar, prefectul județului Galați.

Direct, ar lovi în familiile celor aproape 5.000 de angajați și în cele peste 1.500 de companii care au relații comerciale cu platforma siderurgică.

Aceasta nu produce însă doar oțel, ci este responsabilă și de ce a mai rămas din termoficarea municipiului (6.000 de consumatori casnici și 37 de sedii de instituții publice) și de aprovizionarea cu apă a jumătate din orașul de la Dunăre. La recensământul din 2021, Galațiul număra 218.000 locuitori.

„Priza de apă de la Dunăre este controlată de combinat, după privatizarea din 2001. Reprezintă o vulnerabilitate majoră, dacă activitatea combinatului s-ar opri complet”, mai spune Andreea Naggar.

„Din punct de vedere tehnic, sunt analizate mai multe scenarii, inclusiv să montăm două pompe de apă ale noastre, cu care să ne detașăm de pompa pe care Liberty o are acolo”, arată Naggar care ar fi una dintre soluții.

Alta, analizată de Primăria Galați, este preluarea fizică a Prizei de Apă din proprietatea combinatului, în cuantumul datoriilor pe care le are față de municipalitate.

Altă problemă este generată de rețelele de electricitate din combinat, care deservesc peste o sută de companii din partea de nord a platformei. Colapsul colosului siderurgic ar însemna și tăiarea accesului la energie pentru aceste firme.

Săptămânal, Prefectura Galați organizează întâlniri la care participă reprezentanții Liberty Galați, ai municipalității și ai principalelor sectoare vizate de problemele combinatului. Discuțiile există. Soluțiile se lasă încă așteptate, având în vedere complexitatea problemei.

Rece ca oțelul

La 260 de kilometri de Galați, în oțelăria de la Târgoviște e liniște.

De mai bine de un an, instalația este rece, iar perspectivele de a fi din nou pornită arată că ar mai fi de așteptat măcar încă un an.

În iunie 2020, conducerea Combinatului de Oțeluri Speciale Târgoviște anunța concedierea colectivă a celor 1.200 de angajați motivând pagubele provocate de pandemie, care se suprapuneau cu situaţia dificilă a combinatului.

Deținut de grupul rus Mechel, combinatul fusese vândut în 2013 firmei Nikarom Invest din București pentru suma simbolică de 230 de lei. La câteva săptămâni după preluare, combinatul intra în insolvență.

După concedierea colectivă din 2020 au urmat doi ani în care s-a pus problema preluării lui de către statul român, în contul datoriilor.

„Am oprit naționalizarea Combinatului de Oțeluri Speciale de la Târgoviște și am căutat investitori privați, tocmai ca să aibă o șansă, și el a repornit producția. Acum au dificultăți, cum au și ceilalți, dar oricum merg mult mai bine decât dacă ar fi fost de stat, adică o gaură neagră în care statul tot ar fi pompat bani aiurea”, a explicat pentru Europa Liberă Claudiu Năsui, fost ministru al Economiei, implicat în preluarea fostului COS Târgoviște de noul acționariat.

În urmă cu trei ani, în martie 2022, Grupul italian Beltrame a cumpărat combinatul din Târgoviște de la administratorul special pentru 38 milioane euro. Noul proprietar anunța investiții de 500 de milioane de euro pentru reconstruire și modernizare. O parte din investiții s-au realizat.

„Oricât ai vrea, la ora actuală, nu poți fi rentabil cu oțelăria noastră la prețurile actuale ale curentului electric”, explică pentru Europa Liberă Gabriel Banu, liderul sindicatului Metalurgistul de pe platforma fostului COS Târgoviște.

În prezent, pe platformă mai lucrează 330 de angajați. Dacă ar porni și oțelăria, s-ar mai alătura 120-150 de salariați.

Problema celor din Târgoviște este una de conjunctură: atunci când investitorii italieni au cumpărat combinatul, prețul oțelului beton pe care îl puteau produce era de peste 900 de euro tona. În prezent, a scăzut la 600 de euro/tona, în timp ce prețul gazului și cel al energiei electrice au crescut și de trei-patru ori.

Dacă ar găsi un echilibru de rentabilitate, combinatul ar putea produce 200.000 de tone anual, acoperind 40% din consumul național – estimat la 500.000 de tone. În lipsa acelui echilibru, oțelul beton este importat.

„La actualul preț al energiei din România, nici nu pot să visez să pornesc oțelăria de la Târgoviște. E imposibil”, declara în martie 2025 Carlo Beltrame pentru profit.ro.

Omul de afaceri italian este președintele Donalam, subsidiara românească a grupului italian AFV Beltrame, unul dintre cei mai mari producători siderugici din Europa, care deține în România combinatele de profil de la Călărași și Târgoviște.

„Noi avem făcut un plan de afaceri care prevede un preț de maximum 90 euro/MWh (cam 450 lei/MWh – n.r.). Anul trecut nu am fost departe de acest preț (a atins 515 lei/MWh, n.r.). Doar că ne lipseau niște echipamente, un sistem de baterii numit STATCOM, care absoarbe energia reactivă, pentru ca aceasta să nu mai fie reinjectată în rețea, astfel încât să nu mai plătim tarife de rețea pe această energie”, susține Beltrame.

Investiția va fi făcută anul acesta și va costa circa cinci milioane de euro. Anul trecut a fost făcută o altă investiție, de 12 milioane euro, pentru pornirea oțelăriei.

„Ar mai trebui încă 3,5-4 milioane euro pentru a fi gata. Când prețul energiei va coborî în jur de 90 euro/MWh, noi suntem gata să-i dăm drumul”, a mai spus Beltrame.

Oțel – nu, șomaj tehnic – da la ArcelorMittal Hunedoara

Pe 6 decembrie, conducerea ArcelorMittal Hunedoara, un alt combinat siderurgic din România, notifica Bursa de Valori București că a decis să reducă producția în perioada 9-31 decembrie și să plătească 75% din salariu angajaților afectați de șomajul tehnic.

Printre motive se menționează „dificultățile economice cu care se confruntă compania din cauza lipsei comenzilor și implicit a volumului producției, precum și o măsură de protecție a angajaților”.

O decizie similară era transmisă în februarie.

Consiliul de Administrație al ArcelorMittal Hunedoara S.A. decidea întreruperea temporară a activității pentru perioada 14 februarie 2025-31 martie 2025 și plata cu 75% din salariul de bază a salariaților afectați de aceasta măsură. În total sunt vizați peste 500 de salariați.

Compania produce țagle pentru țevi, profile grele, mijlocii și ușoare, oțel beton, sârmă, profile speciale și pentru minerit.

Energia, marea problemă ignorată

Potrivit lui Carlo Beltrame, una dintre marile probleme ale operațiunilor grupului din România este prețul foarte mare al energiei, în comparație cu alte țări UE.

„Cu toate ajutoarele incluse, prețul final în Italia este de 69 euro/MWh, în Franța – de 45 euro/MWh (alte două țări din UE în care activează Beltrame – n.r.), în Germania – 53 euro/MWh, în Spania – 67 euro/MWh. În România e de 130 euro/MWh”, declara Beltrame în martie pentru Profit.ro.

România oferă un ajutor de stat pe costuri indirecte legate de energie, pentru certificatele CO2, dar nu e destul în comparație cu ce este în Europa.

„Italia are trei scheme de sprijin de reducere a prețului la energie pentru marii consumatori industriali, Franța are patru, Germania are două. E nevoie de un ajutor de stat mai puternic în România pentru industria energointensivă”, susține Beltrame.

Punctul său de vedere este sprijinit și de sindicaliști, care au trimis instituțiilor statului solicitări prin care cer găsirea unor soluții pentru reducerea costurilor cu energia.

Sindicatul Metalurgistul Târgoviște a cerut, pe lângă compensarea prețurilor la energia electrică, și verificarea calității oțelului beton important, catalogat a fi de slabă calitate.

„Amânarea unor decizii de susținere din partea autorităților va avea efecte dezastruoase pe termen scurt și lung. Solicităm autorităților statului să urgenteze analiza și luarea unor decizii pentru o opri impactul negativ – economic, social și chiar de siguranță publică și pentru a salva această industrie cheie”, se arată în petiția adresată Guvernului de Sindicatul metalurgistul Târgoviște pe 22 ianuarie 2025.

„Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului apreciază interesul și preocuparea Sindicatului Metalurgistul Târgoviștea față de viitorul industriei. Aspectele semnalate de președintele SMT sunt analizate cu atenție la nivelul MEDAT”, a transmis ministrul Economiei, Bogdan Ivan pe 28 februarie.

Între timp, nu s-a întâmplat nimic, semn că angajații ministerului nu au depășit momentul „analizei cu atenție” a datelor semnalate de siderurgiști.

Promisiuni guvernamentale

Într-un interviu acordat Europei Libere pe 11 martie 2025, ministrul Ivan a discutat și despre situația grea cu care se confruntă siderurgia românească.

„În momentul de față, cei de la Liberty au primit din partea statului un credit pentru capital de lucru. În urmă cu două săptămâni a trecut memorandumul prin guvern și urmează să primească 350 de milioane exclusiv pentru capital de lucru și în două-trei săptămâni o să repornească furnalul din Galați care va asigura materie primă inclusiv pentru patru dintre fabricile noastre”, a spus Ivan pentru Europa Liberă.

Fabricile vizate sunt Carfil, Cugir, Sadu și Dragomirești și fac parte din industria de armament.

Ministrul a mai spus și că există un plan concret de sprijinire a siderurgiei românești.

„Planul concret este următorul: Pe de o parte, de a găsi o formulă prin care o parte din prețul energiei și din taxele care sunt aferente prețului energiei să o renegociem cu cei din Comisia Europeană și am trimis deja documente de poziție din partea României”, a spus Ivan.

Acesta mizează, de exemplu, pe exceptarea industriei siderurgice de la acele taxe, de 7-8%, care vin suplimentar pe costul net al energiei.

„De exemplu, certificatele de carbon, impactul mediu este de aproape 13% din prețul final al energiei. Putem veni, pentru acele coduri CAEN din siderurgie, din producția de automotive, să reducem la 50% din valoare. Adică, sunt aceste mecanisme pe care le-am gândit împreună cu industria, tocmai pentru a nu veni cu propuneri fantasmagorice atunci când mergi la nivelul Comisiei Europene”, a mai spus Ivan.

Siderurgia, marea problemă în atenția Comisiei Europene

Joi, 19 martie, Comisia Europeană a anunțat un plan de acțiune „pentru a asigura o industrie a oțelului și a metalelor competitivă și decarbonizată în Europa”.

„Industria siderurgică a fost întotdeauna un motor esențial al prosperității europene. Prin urmare, oțelul curat de nouă generație ar trebui să fie fabricat în continuare în Europa. Aceasta înseamnă că trebuie să îi ajutăm pe producătorii noștri de oțel care se confruntă cu dificultăți puternice pe piața mondială. Pentru a ne asigura că acestea rămân competitive, trebuie să reducem costurile energiei și să le ajutăm să introducă pe piață tehnologii inovatoare, cu emisii scăzute de dioxid de carbon”, a transmis președinta Comisiei, Ursula von der Leyen.

Principalele direcții vizate sunt:

• asigurarea unei aprovizionări cu energie sigure și la prețuri accesibile pentru sectorul siderurgic;
• prevenirea relocării emisiilor de dioxid de carbon: Mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon (CBAM) trebuie să asigure condiții de concurență echitabile. Comisia va efectua o revizuire a CBAM, cu o primă propunere legislativă până la sfârșitul anului 2025, extinzând domeniul de aplicare al CBAM la anumite produse din aval pe bază de oțel și aluminiu și incluzând măsuri suplimentare de prevenire a eludării;
• extinderea și protejarea capacităților industriale europene. Înainte de sfârșitul anului, Comisia va propune o nouă măsură pe termen lung pentru a menține o protecție a sectorului siderurgic al UE după expirarea actualei măsuri de salvgardare la jumătatea anului 2026. Pentru a împiedica exportatorii să eludeze măsurile de apărare comercială, Comisia va evalua, de asemenea, introducerea regulii „topit și turnat”pentru a determina originea mărfurilor din metal;
• promovarea circularității: Îmbunătățirea reciclării este esențială pentru reducerea emisiilor și a consumului de energie în industria metalelor. Comisia intenționează să stabilească obiective pentru oțelul și aluminiul reciclat în sectoare-cheie și să evalueze dacă mai multe produse, cum ar fi materialele de construcții și produsele electronice, ar trebui să aibă cerințe privind reciclarea sau conținutul reciclat.
• protejarea locurilor de muncă industriale de calitate: Industria oțelului și a metalelor este vitală pentru economia UE, angajând direct și indirect aproape 2,6 milioane de persoane.

Prezentul gri și viitorul roz al siderurgiei românești

În prezentul gri al siderurgiei românești, specialiștii văd suficiente nuanțe de viitor roz. Mai întâi, există companii care performează, chiar și în acest climat ostil.

Este cazul Tenaris, o companie din Luxemburg, care este cel mai mare producător din lume de conducte pentru forajul petrolier.

În România, deține producătorul de țevi fără sudură Silcotub Zalău, care include și combinatul siderurgic Donasid Călărași.

Cu o cifră de afaceri de 3,8 miliarde lei (765 milioane euro), Silcotub Zalău înregistra în 2023 profit de 517 milioane lei (104 milioane euro). Aproape la fel s-a întâmplat și în anul precedent. În ultimul deceniu, compania a avut an de an profit, cel mai mic de 17 milioane euro, în 2017.

Viorel Dobre este președintele Sindicatului Liber Donasid Călărași și vicepreședinte la Federația Sindicatelor din Siderurgie (FSS) Metarom.

„Acționariatul, managementul de top și planul de investiții sunt cheia succesului”, explică Dobre rețeta.

În întreaga țară sunt 1.800 de angajați.

„Convertit la nivelul altor combinate, ar fi echivalentul a vreo șase mii. Compensăm cu investiții, roboți, digitalizare, decizie imediată, nu după cinci-șase zile”, susține viceoreședintele FSS Metarom.

O lumină se vede și dinpre Galați.

„Am luat deja decizia de a porni furnalul în intervalul 10-20 aprilie. Deja de săptămâna asta o să începem operațiunile de preîncălzire a furnalului, care reclamă 27 de zile. Încercăm în două săptămâni să pornim și partea de laminare, ca să facem tablă groasă, pentru autostrăzi, poduri, fie tablă subțire, galvnizată, pentru clienții noștri tradiționali”, a declarat pentru Europa Liberă avocatul Remus Borza.

Speranțe sunt și dinspre administrația locală.

„Cred că în final vom reuși să ajungem la un consens”, susține Andreea Naggar, prefectul de Galați, care spune că reprezentanții combinatului sunt „foarte cooperanți”.

„Nu au niciun interes să blocheze distribuția, că e de energie către alte firme, că e de apă către oameni. Dincolo de asta, trebuie să vedem și modalitatea juridică în care putem să ne asigurăm că aceste servicii vor avea continuitate, indiferent de situația în care Liberty e. Trebuie să existe o autonomie. Și chiar dacă au fost făcute niște greșeli, la un moment dat, să le remediem”, mai spune prefectul Galațiului.

O eventuală închidere a unor unități de producție nu este văzută ca o vulnerabilitate a României de fostul ministru al Economiei, Claudiu Năsui.

„Depinde de unde cumperi oțelul. Dacă îl cumperi din țări prietene, n-ai absolut nicio problemă. E normal, într-o economie globală, să depinzi unii de alții. E normal să importăm și să exportăm. Deficitul comercial nu este o problemă decât în măsura în care este finanțat de datorie de stat, cum este la noi, de altfel”, a declarat Năsui pentru Europa Liberă.

Cinci țări din UE, printre care Irlanda, Cipru și Lituania, nu au deloc siderurgie.

Siderurgia românească față de cea europeană

Conform datelor Eurofer.eu publicate anul trecut, România ocupa în 2023 a patra poziție la nivel european în ceea ce privește numărul angajaților din metalurgie – 22.000.

Primele locuri erau:

1. Germania – 79.500 salariați (26,2% din totalul UE)

2. Italia – 30.800 (10,2%)

3. Franța – 25.300 (8,3%)

4. România – 22.100 (7,3%)

5. Polonia – 21.500 (7,1%)

În materie de producție, însă, poziția este spre coada clasamentului celor 20 de țări producătoare din UE. România e pe poziția a 15-a, cu o contribuție de doar 1,3%.

Germania (28%), Italia (16,7%) și Spania (9%) sunt în top.

Pe plan național, metalurgia ocupă poziția 62 din 65 la capitolul creşterilor din economie în ultimii cinci ani. Per total, cifra de afaceri din 2023 este cu 3% mai mică decât în 2018. În toate celelalte 61 de sectoare care preced siderurgia, cifra de afaceri a crescut.

În perioada comunistă, siderurgia a cunoscut o dezvoltare puternică, deși materiile prime necesare (minereuri de fier, cărbune cocsificabil s.a.) sunt în majoritate din import.

Începând cu anul 1990, pe fondul scăderii cererii interne de metal și pierderii unor piețe tradiționale din spațiul ex-comunist, s-a ajuns de la o producție de oțel de cca. 13,4 milioane tone în 1989, la 4,5 milioane tone oțel în 2000 și aproximativ 3 milioane de tone, în prezent.

Numărul angajaților din siderurgie era, în 2000, de 79.000. Adică doar 38% față de numărul celor din 1989, când erau peste 200.000 de siderurgiști.

Astăzi mai sunt 22.000.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.