#10 întrebări/Silvia Tăbușcă:„Rețelele din România câștigă zilnic peste 20 milioane de euro din traficul de persoane”

Silvia Tăbușcă, consultant internațional pe criminalitate organizată, cu o experiență de peste zece ani în monitorizarea traficului de ființe umane, a descris pentru Europa Liberă fenomenul și a explicat de ce România nu îl combate eficient.

1. Rapoartele Uniunii Europene situează România pe locuri codașe în îndeplinirea standardelor pentru eliminarea traficului de ființe umane. Care sunt aceste standarde și ce împiedică România să le îndeplinească?

Silvia Tăbușcă: „Lipsa de voință politică și instituțională reală pentru diminuarea și înțelegerea fenomenului, precum și impactul acestuia asupra statului de drept, mențin România în rândul statelor codașe în lupta împotriva traficului de persoane. Practic, România nu respectă standardele internaționale de combatere a fenomenului și de protecție a victimelor așa cum ele au fost stabilite de ONU, UE și Consiliul Europei. Deși mulți copii români sunt exploatați pentru furturi în mai toate orașele turistice europene, dar și în SUA și Canada, România încă nu incriminează penal această formă de exploatare expres prevăzută de art. 2(3) din Directiva UE 2011/36 care trebuia transpusă integral de România până la data de 6 aprilie 2013.

Multe alte provocări instituționale, unele cu suspiciuni de corupție și impunitate, împiedică buna funcționare a combaterii fenomenului în plan național. Totodată, lipsa protecției și asistenței reale a victimelor traficului de persoane limitează cooperarea cu procurorii sau cu instanța de judecată. Și în această materie sunt standarde internaționale pe care România nu poate sau nu dorește să le implementeze. Statul nu a dezvoltat centre care să poată oferi protecția și asistența reglementată de instrumentele internaționale, dar nici nu oferă asistență financiară ONG-urilor care pot face acest lucru.

Nu atingem standardele în lupta împotriva traficului de ființe umane și din cauza corupției, a impunității și a sumelor mari de bani care ajung la diverși factori de decizie, inclusiv magistrați care instrumentează dosare de trafic – asta este părerea personală la care am ajuns după 10 ani de monitorizare și advocacy în lupta împotriva criminalității organizate”.

2. Cu ce forme de trafic uman se confruntă România azi?

Silvia Tăbușcă: „Cea mai profitabilă formă de exploatare este cea sexuală, din acest domeniu câștigându-se cei mai mulți bani. Mai bine de jumătate dintre victimele adulte sau minore identificate sunt exploatate sexual. O altă formă de exploatare profitabilă este cea pentru comiterea de infracțiuni (furturi și tâlhării) din care gruparea de criminalitate organizată câștigă aproximativ €20-25 mii de euro pe săptămână. În 2018 am lucrat la o cercetare coordonată în toate statele UE de Comisia Europeană. S-a estimat că rețelele din România câștigă zilnic mai bine de 20 milioane de euro pe zi . Calculul s-a făcut astfel: Raportul UE pe 2015 menționa că 6101 victime identificare în statele europene erau cetățeni români. Organizația Mondială a Muncii estimează că, în statele dezvoltate precum UE, o victimă aduce un profit minim grupării care o exploatează de 500 euro pe zi.

Știm însă că unele fete sunt obligate să obțină o sumă dublă de 1000 euro pe zi, dar studiul a avut în vedere datele oferite de OMM. Multiplicând 6101 victime cu 500 euro pe zi ajungem la o sumă de 3.050.500 euro pe zi. Însă, organizațiile internaționale au recunoscut că din numărul total de victime exploatate în trafic, autoritățile au capacitatea de a identifica între 10% și 15%. Prin urmare, suma calculată reprezintă doar 15% din suma reală pe care grupările românești de criminalitate organizată le câștigau în 2018. Cu aceste sume se pare că au cumpărat nu doar impunitatea, ci și pe reprezentanții unor instituții, afectând grav principiul statului de drept”.

3. Cum se recrutează persoane din România, care sunt metodele?

Silvia Tăbușcă: „Pentru exploatare sexuală cea mai cunoscută metodă este cea numita „Loverboy”. Metoda este foarte bine prezentată în cadrul campaniei „Nu te lăsa dusă”. În România toate formele de exploatare sunt identificate:

• Exploatarea sexuală (constrângerea la practicarea prostituției) reprezintă cea mai întâlnită formă de trafic în rândul victimelor cetățeni români (aproximativ 75%). Adesea, constrângerea este de natură psihologică (victima este determinată să se îndrăgostească de traficant) sau financiară (victima, aflată în străinătate, trebuie să se prostitueze pentru a aduna banii necesari întoarcerii în țară, bani pe care nu îi poate aduna niciodată, deoarece trebuie să plătească cheltuielile de cazare și alte pretinse datorii acumulate față de traficant).

• Exploatarea prin muncă reprezintă a doua pondere semnificativă în rândul românilor victime ale traficului de persoane. Persoanele exploatate fie nu sunt plătite pentru munca prestată, lucrând adesea peste cele 8 ore prevăzute de lege, fie sunt plătite mult sub prețul oferit în mod normal pe oră de muncă în țara de exploatare. Fiecare persoană trebuie să fie plătită pentru munca prestată în conformitate cu prețul pe oră pentru tipul de muncă prestată prevăzut de legea din țara în care lucrează.
• Exploatarea pentru cerșetorie și/sau comiterea de infracțiuni (în special furturi ori tâlhării). Principalele victime sunt copiii, care sunt obligați să obțină o sumă minimă pe zi din cerșetorie și comiterea de fapte penale.
• Exploatarea pentru prelevare de organe. Victimele sunt încurajate să doneze organe pentru sume foarte mari pe care nu le vor primi niciodată sau sunt constrânse să facă aceste donații”.

4. Care e situația traficului de minori din România?

Silvia Tăbușcă:„Traficul de minori este un fenomen în continuă creștere. Raportul UE, publicat în octombrie 2020, prezintă câteva date șocante despre România, printre care și faptul că numărul de minori români traficați în UE a crescut de 10 ori în doar 2 ani, arăta Raportul UE în 2015.

Îngrijorarea Comisiei Europene vizează, în special, modalitățile prin care grupările de criminalitate organizată reușesc să treacă frontiera cu acești copii. Este clar că România nu are capacitatea de a proteja copiii la ieșirea din țară”.

5. Cum pot detecta și preveni părinții tentativa de recrutare a copiilor?

Silvia Tăbușcă: „Dacă vorbim de procedura „loverboy”, părinții pot identifica ușor unele etape ale recrutării. După mai bine de 5 ani de cercetare, am identificat 4 faze ale recrutării după cum am consemnat pentru o broșură destinată școlilor editată sub egida Freedom House:

Faza 1- câștigarea încrederii. Traficantul depune cel mai mare efort pentru a-și convinge victima că există o iubire necondiționată, divină, construită pe multe complimente, cadouri, excursii și visul unei vieți împreună. Implicat în afacerea traficului, petrece relativ puțin timp fizic cu victima, însă menține o relație stabilă prin mijloace de comunicare. Odată câștigată încrederea, traficantul trece la faza a doua, izolarea.

Faza 2: izolarea. Victima este îndepărtată de cei apropiați, în special de prieteni și familie. În această fază, traficantul petrece mai mult timp cu victima în scopul creării unor situații conflictuale. Cel mai adesea, victimei i se cer diverse lucruri pe care în mod normal aceasta nu le-ar face, fiind condiționată: „dacă mă iubești, nu mergi la școală astăzi” traficantul știind că părinții vor afla, sau „nu mergi acasă peste noapte”, creând în mod artificial alte conflicte cu familia. Îndepărtarea de prietene se face de obicei pe criterii de genul: „prietena ta te invidiază că ești atât de fericită cu mine; renunță la ea, că ne va face doar probleme” sau „știi, prietena ta s-a îndrăgostit de mine și nu vreau să vă mai vedeți, fiindcă nu îți este o prietenă adevărată”. Odată ce victima a fost îndepărtată de toți cei apropiați, începe pregătirea pentru exploatare.

Faza 3: distrugerea valorilor personale. Victima nu mai are sprijinul celor apropiați și nu are cu cine discuta despre problemele care apar în relație. Astfel, traficantul începe acțiunile de determinare a victimei să accepte situații indecente/imorale în numele iubirii lor, precum pozarea și înregistrarea video a unor momente intime sau discuții despre prostituție și comparația cu alte cupluri. Traficantul vorbește despre un sacrificiu temporar pentru a avea o viață liniștită și prosperă împreună.

Faza 4: exploatarea. Victima trebuie să presteze servicii sexuale sau de altă natură sub constrângere fizică, morală, emoțională sau financiară.

Victimele traficate, de multe ori, nu conștientizează că sunt exploatate și nu doresc să coopereze cu autoritățile sau să raporteze infracțiunile. „Le-a traficat pe toate celelalte, dar pe mine mă iubește” – a fost declarația unei victime atunci când „iubitul” era judecat pentru traficarea a peste 100 de fete. Este important ca membrii familiei și prietenii să cunoască aceste faze ale recrutării și să acționeze în timp util”.

6. Cât de îngrijorătoare e situația traficului uman pe plan mondial?

Silvia Tăbușcă: „În plan mondial, traficul de persoane a crescut rapid, fiind asociat statelor slab dezvoltate și cu un nivel ridicat de corupție. România, țară NATO și UE pare a fi un paradox în acest context internațional. În plan mondial, minimum 2 persoane sunt vândute sau revândute în fiecare minut, dintre care 1 copil la fiecare 2 minute, în timp ce 3 persoane la mia de locuitori din întreaga lume sunt captive muncii forțate. În 2015, erau peste 25 de milioane de persoane exploatate pentru un profit global estimat la aproximativ 150 miliarde de dolari anual, cum arată studiul Strengthening the global fight against all forms of forced labour al Organizației Internaționale a Muncii în condițiile în care Coca-Cola are un profit global anual de 19,5 miliarde de dolari.

EUROPOL a raportat peste 23 de miliarde de euro proveniți anual doar din exploatarea sexuală a victimelor traficului de persoane realizată în statele din Uniunea Europeană și din alte zone dezvoltate. Anual, mai bine de jumătate dintre victimele identificate în Uniunea Europeană provin din România, în special copii și tineri”.

7. Cât de gravă e situația la noi?

Silvia Tăbușcă: „Atât numărul de persoane condamnate, cât și numărul victimelor traficului de persoane plasează România în topul statelor UE. De asemenea, țara noastră oferă facilități instituționale și legislative pentru spălarea banilor proveniți din criminalitate organizată în timp ce nu are capacitatea realizării unor investigații financiare eficiente pentru confiscarea efectivă a sumelor uriașe provenite din acest fenomen infracțional. Structurile democratice ale statului vor fi influențate de absența unor măsuri radicale. Pe de-o parte, banii proveniți din criminalitate sunt spălați în diverse industrii, afectând dezvoltarea economică sustenabilă și eliminând de pe piață afaceri corecte, iar pe de altă parte aceste grupări de criminalitate în creștere vor dori să beneficieze și mai mult de impunitate, generând corupție și afectând iremediabil structurile democratice ale statului”.

8. Justiția din România este pregătită să înțeleagă și să sancționeze aceste infracțiuni? Legislația în domeniu este clară și aplicabilă?

Silvia Tăbușcă: „Nu, nici sistemul judiciar și nici cel legislativ nu au putut fi reformate în sensul eficientizării combaterii fenomenului traficului de persoane, deși este o temă foarte veche, negociată în 2005 cu UE și inclusă în Tratatul de aderare. Dacă raportul Inspecției Judiciare cu privire la cauzele privitoare la infracțiuni sexuale cu minori arată atât de rău și subliniază lipsa de implicare instituțională, lipsa de training și existența unei legislații deficitare în apărarea minorului, un studiu similar în materia traficului de persoane și proxenetismului ar fi devastator.

Pregătirea magistraților este deficitară, în special a majorității judecătorilor care nu au capacitatea de a înțelege fenomenul și diferențele/suprapunerile dintre elementele infracțiunii de trafic de persoane/minori și cele ale proxenetismului. Legislația penală la noi pare special construită pentru a avantaja grupările de criminalitate organizată și nicicum pentru a proteja victimele și pentru a putea confisca și valorifica sumele de bani provenite din aceste infracțiuni”.

9. Cine sunt beneficiarii principali ai acestor averi?

Silvia Tăbușcă: „Principalii beneficiari rămân membrii grupărilor de criminalitate organizată. Pentru că România nu are capacitatea de a identifica „gulerele albe” implicate în acest fenomen, este greu de discutat despre beneficiari. Într-o investigație jurnalistică făcută despre rețeaua Țăndărei au fost stabilite legături între gruparea de criminalitate organizată, magistrați și politicieni. Într-o altă cauză de trafic de minori pe care o monitorizăm în acest moment, avem informații despre elemente de corupție cu magistrați și ofițeri de poliție implicați. De asemenea, se pare că, în plan local, grupările de criminalitate organizată beneficiază de impunitate în schimbul finanțării campaniilor electorale ale unor partide politice”.

10. Ce forme de combatere s-au dezvoltat? Există instituții sau instanțe specializate?

Silvia Tăbușcă: „România, timid, discută despre specializarea procurorilor și a polițiștilor, dar nu și a judecătorilor. În acest an a fost înființat Serviciul pentru combaterea traficului de persoane în cadrul DIICOT, dar este încă departe de o structură eficientă dacă o comparăm cu structuri similare din alte state UE. Personal cred că, fără obligațiile ce revin din plan european, România ar fi stat și mai rău la acest capitol care vizează criminalitatea organizată în general.

Majoritatea statelor care au capacitatea de a lupta împotriva criminalității organizate au structuri foarte bine pregătite, finanțate corespunzător și cu un management intern foarte bun de eliminare a factorilor de corupție sau scurgere de informații. România nu este încă acolo pentru ca politic nu s-a dorit niciodată acest lucru.

În Strategia națională privind recuperarea creanțelor provenite din infracțiuni pentru perioada 2021 – 2025, recent adoptată, ONG-urile au solicitat crearea unui fond prin care să se ofere sprijin victimelor criminalității, fond care nu a fost susținut de Ministerul Finanțelor. Deși Programul de Guvernare 2020-2024 include măsuri de eficientizare a luptei împotriva traficului de persoane, până la acest moment nu au fost implementate măsuri semnificative. Dimpotrivă, Guvernul a decis recent amendarea Strategiei Naționale Împotriva Traficului de Persoane care aduce atingere gravă măsurilor adoptate cu greu în 2018, diminuând astfel capacitatea instituțională de a răspunde acestui fenomen”.