Linkuri accesibilitate

Ziua Comemorării Victimelor Trans. Cum persistă stigmatul față de persoanele transgender în România


În 2018, activiștii LGBTQ+ din Muntenegru au organizat spectacolul „Masca” pentru a comemora persoanele trans ucise în acel an. În 2018, numărul persoanelor trans ucise pe plan mondial a fost 325, iar în 2022 acesta a crescut la 327.

Pe data de 20 noiembrie este ziua internațională a comemorării victimelor trans. În România, comunitatea trans se confruntă cu discriminarea, atât pe plan social cât și din partea autorităților, explică experții.

Potrivit Monitorului Crimelor Trans, între octombrie 2021 și septembrie 2022 au fost raportate, pe plan mondial, 327 de crime împotriva persoanelor trans și cu gen divers, 48% fiind muncitori sexuali, 95% femei trans, iar 36% migranți.

În România, crimele împotriva persoanelor trans sunt subraportate, motiv pentru care țara nu apare pe harta realizată de organizația Transgender Europe.

„Statul și autoritățile române nu ajută”, spune Antonella Lerca Duda, activistă trans pentru drepturile persoanelor trans din România. Ea explică că nu există prevederi legale care să protejeze persoanele trans din țară.

Profesorul de sociologie politică din cadrul University College London, Richard Mole, a declarat pentru Europa Liberă că persoanele trans sunt adesea printre cele mai discriminate din comunitate LGBTQ+.

El a observat o creștere generală a nivelului de toleranță față de alți membrii ai comunității, însă nu și față de persoanele trans.

„Persoanele trans sunt în continuare discriminate în mediul școlar și academic de colegi și inclusiv de profesori. Ele se confruntă în continuare cu discriminare la locul de muncă din partea colegilor sau angajatorilor. Multe persoane trans se lovesc de discriminare chiar și acasă, unde nu sunt acceptate nici chiar de propriile familii”, declară Gabriel Gherman, facilitator pentru comunitatea trans, în cadrul asociației ACCEPT.

Situația persoanelor trans din România

Asociația ACCEPT atrage atenția asupra lipsei unei legislații pentru protejarea persoanelor trans.

Alina Dumitriu gestionează platforma „Informat HIV” a ONG-ului Sens Pozitiv care distribuie tratamente anti-HIV pacienților neglijați de autorități.

Alina a fost una dintre persoanele care au tras un semnal de alarmă pe rețelele de socializare despre lipsa de etică a presei în relatarea decesului unei femei trans.

Relatările inițiale s-au referit la decesul Narcisei Vasilica, tânăra care a murit la Iași săptămâna trecută, folosind pronumele masculin.

Alina Dumitriu, de la asociația Sens Pozitiv, ajută persoanele infectate cu HIV din România să acceseze tratamentul de care au nevoie.
Alina Dumitriu, de la asociația Sens Pozitiv, ajută persoanele infectate cu HIV din România să acceseze tratamentul de care au nevoie.

„Nu există nici măcar o relatare ok. Este foarte dureros un astfel de titlu de articol”, a spus Alina Dumitriu pentru Europa Liberă, vorbind despre articolele publicate imediat după moartea femeii.

Profesorul Richard Mole, specializat în sociologie politică în cadrul University College London, din Marea Britanie, a explicat pentru Europa Liberă cum funcționează mecanismul prin care presa abordează subiecte despre persoanele transgender.

Expertul este de părere că persoanele trans, intră în atenția publicului, prin reportajele din presă, doar când acestea sunt ucise. „Nu există nici o încercare de a înțelege experiențele persoanelor trans când ele sunt încă în viață”, spune Richard Mole.

Se pune foarte multă stigmă pe comunitatea trans, care e deja stigmatizată, nu doar în România, ci peste tot
Antonella Lerca Duda, activistă pentru drepturile persoanelor trans

Anumite publicații apelează la senzațional când vine vorba de relatarea evenimentelor, făcând referire la stilul de viață non-conformist al victimelor, iar uneori chiar învinovățind victima, mai spune profesorul.

Activistul Patrick Brăila atrage atenția asupra pericolului ca societatea însăși să învețe despre persoanele transgender din presă, după felul în care ele sunt descrise și redate. În plus, anumite tipuri de relatări pot afecta grav persoanele din comunitatea LGBTQ+, care urmăresc astfel de subiecte.

„Faptul că există o stigmă foarte mare la adresa persoanelor trans are foarte mare legătură cu felul în care sunt portretizate în presă. Atâta timp cât este dintr-un unghi de exotizare, de senzaționalism, de chestionare a unor lucruri extrem de intime, persoanele trans vor avea de suferit”, explică Patrick.

„Vom pune presiune asupra autorităților să investigheze în detaliu moartea Vasilicăi”, a adăugat Patrick Brăila.

„Sunt foarte multe cazuri, adolescenți, tineri, din comunitate, care își iau viața pentru că nu mai pot”, pentru că maniera în care societatea abordează astfel de crime îi afectează pe tineri, arată Alina Dumitriu.

Potrivit asociației „Trevor Project”, o organizație care are ca scop prevenția suicidului în rândul tinerilor LGBTQ+, aceștia se confruntă cu un risc de patru ori mai mare de a se sinucide decât restul persoanelor de vârsta lor.

Patrick Brăila, activist în cadrul asociației ACCEPT, spune că persoanele trans din România nu sunt protejate de autorități
Patrick Brăila, activist în cadrul asociației ACCEPT, spune că persoanele trans din România nu sunt protejate de autorități

În plus, suicidul este al doilea cel mai influent factor când vine vorba de mortalitatea tinerilor cu vârste cuprinse între 10 și 24 de ani. Potrivit unui sondaj al asociației, 45% dintre tinerii LGBTQ+ consultați au luat în considerare sinuciderea în 2022.

Antonella spune că se pune foarte multă stigmă pe comunitatea trans, atât în România, cât și în restul lumii. Ea se confruntă zilnic cu acte de transfobie. „Zilnic sunt insultată, sunt victima hărțuirilor online și fizice pe stradă. Stau mai mult în casă”, spune ea.

Ea a mai observat că transfobia s-a dublat de la apariția legii propuse de UDMR privind comunitatea LGBTQ+.

Legea adoptată în Senat în aprilie, depusă de șapte parlamentari ai UDMR, prevede „protejarea copilului împotriva difuzării prin orice mijloace de conținuturi privind devierea de la sexul stabilit la naștere sau popularizarea schimbării de sex sau a homosexualității”.

Prima țară care a introdus o lege similară a fost Rusia, acum aproape 10 ani, explică Richard Mole.

El spune că o astfel de lege creează un discurs care instigă la ură, iar persoanele LGBTQ+ ajung să fie văzute ca o amenințare.

Patrick Brăila a explicat că, adesea, crimele împotriva persoanelor trans sunt subraportate din diverse motive, printre care și reticența persoanelor trans de a vorbi cu autoritățile. „Oamenilor le este frică”, a explicat el.

Activiștii trans au explicat că, în România, există încă obstacole pentru persoanele trans. În primul rând, din punct de vedere al actelor, în al doilea rând al accesului la servicii medicale. O altă problemă adusă în discuție de experți și de activiști este sub-raportarea crimelor.

Sub-raportarea crimelor împotriva persoanelor transgender

În România, deși infracțiunile motivate de ură sunt sancționate prin articolul 77 din Codul Penal, acestea sunt subraportate. În plus, nu există un monitor oficial al acestor crime.

Patrick Brăila a explicat că, adesea, crimele împotriva persoanelor trans sunt subraportate din diverse motive, printre care și reticența persoanelor trans de a vorbi cu autoritățile. „Oamenilor le este frică”, a explicat el.

Profesorul Richard Mole spune că, adesea, în rândul autorităților există persoane homofobe.

Făcând referire la Rusia, unde crimele motivate de ură sunt subraportate, expertul spune că persoanele LGBTQ+ nu contactează poliția pentru că acest lucru le-ar înrăutăți situația.

„Simplul fapt că nu există date concrete despre victimele infracțiunilor motivate de ură sau ale agresiunilor care au loc înseamnă că persoanele trans nu se îndreaptă către autorități pentru a raporta astfel de cazuri. De asemnea, au existat cazuri de discriminare chiar din partea autorităților,” spune Gabriel Gherman de la ACCEPT.

Procesul de schimbare a actelor

Asociația ACCEPT estimează numărul persoanelor trans din România la 120.000.

În ultimii 15 ani, numai 60 de persoane trans au reușit să-și schimbe actele, astfel încât să fie recunoscute în sens legal.

Acest lucru înseamnă că numai 0.5% de persoane au reușit această schimbare.

Activista Antonella Lerca Duda descrie procesul de schimbare a actelor drept „un calvar”.
Activista Antonella Lerca Duda descrie procesul de schimbare a actelor drept „un calvar”.

Activista spune că schimbarea actelor pentru persoaneler trans în România presupune multe demersuri în instanță și costuri la birourile de avocatură. În final, multe persoane trans se văd puse în situația în care trebuie să dea statul în judecată pentru a reuși să schimbe până și datele din buletin.

Pentru persoanele trans apar dificultăți în lipsa actelor care să le confirme identitatea, de exemplu atunci când trebuie să își prezinte documentele de identitate în diverse locuri precum la bancă, în aeroport, la instituții publice.

Gabriel Gherman explică că atitudinile celor care primesc aceste documente sunt, de cele mai multe ori, ostile.

Faptul că în România nu există o procedură simplă și accesibilă pentru schimbarea actelor i-a adus și o condamnare din partea Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO).

CEDO a decis în 2021 că România a încălcat articolul 8 din Convenție, care prevede dreptul la respect în viața privată și cea de familie.

Cele două persoane trans care au dat în judecată România la CEDO au dorit schimbarea datelor personale în actele oficiale, însă le-a fost refuzată cererea în instanță, în baza faptului că nu îndeplineau măsura de schimbare chirurgicală a organelor genitale.

Patrick Brăila este activist trans de nouă ani. Lucrează pentru Asociația ACCEPT și este membru al ONG-ului TRANSform, care luptă pentru drepturile persoanelor trans din România. El a explicat că procedura de schimbare a actelor încalcă dreptul persoanelor trans de a se autodetermina. „Este o încălcare a drepturilor omului”, spune Patrick.

Singura lege care conferă persoanelor trans drepturi în ceea ce privește autodeterminarea este un articol din legea 119/96.

Articolul prevede că schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice se poate realiza „când persoanei i s-a încuviințat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească și solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând hotărâre judecătorească definitivă;”

Patrick spune că legea nu specifică însă ce presupune această hotărâre. Nu este clar ce trebuie să dovedească o persoană trans, în instanță, pentru a beneficia de această schimbare. „Este totul arbitrar”, spune activistul.

Accesul la servicii medicale

Terapia cu hormoni și accesul la intervenții chirurgicale nu sunt proceduri medicale acoperite de stat.

„Hormonii de care avem nevoie nu se găsesc în totalitate în farmacii și ce se găsește este foarte scump”, spune Patrick.

Când vine vorba de hormoni, un flacon costă în jur de 250 de lei, iar conținutul acoperă tratamentul pentru două, până la patru săptămâni. Costul anual ajunge până la 6.500 de lei (1.300 de euro), bani pe care persoanele trans trebuie să îi scoată din buzunarul propriu.

Antonella Lerca Duda, participând la un protest pentru drepturile persoanelor LGBTQ+ din România.
Antonella Lerca Duda, participând la un protest pentru drepturile persoanelor LGBTQ+ din România.

În plus, lista specialiștilor medicali care sunt recunoscuți ca fiind toleranți față de persoanele trans, este restrânsă.

„Sunt puțini medici, doar în orașele mari, care știu și vor să acorde asistență medicală”, spune Patrick.

Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut că identitatea persoanelor trans trebuie să se mute din zona sănătății mintale. Însă, în România, este în continuare nevoie de un raport psihiatric pentru accesarea serviciilor medicale.

„Nici un endocrinolog nu te va vedea fără raportul psihiatrului, nici un chirurg nu vrea să te opereze fără raportul psihiatric”, explică Patrick.

Lipsa de servicii accesibile împinge, adesea, persoanele trans în direcția pieței negre, de unde își pot cumpăra steroizi sau alte tratamente la negru.

Însă aceste produse pot fi contrafăcute și pot pune în pericol sănătatea oamenilor, explică Patrick.

Steroizii anabolizanți se numără printre substanțele folosite adesea ilegal, pentru a mări masa musculară.

În Moldova, existau în 2017 șapte fabrici de astfel de steroizi, dintre care patru erau laboratoare clandestine.

Contrabanda din aceste fabrici ajunge apoi în alte țări, prin poșta Moldovei, potrivit investigațiilor jurnaliștice.

  • 16x9 Image

    Irina Breilean

    Absolventă a Școlii de studii slavone și est europene din cadrul University College London, și-a găsit pasiunea pentru jurnalism după terminarea facultății. În trecut, a lucrat în cercetare, în cadrul think-tankului studențesc Bentham Brooks Institute/University College London.

Unirea Principatelor. Iași 2023
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:00:38 0:00
XS
SM
MD
LG