E ușor de reînviat atracția sexuală într-un cuplu în care partenerii sunt de ani buni împreună? Avem nevoie să învățăm să ne privim și să ne atingem cu o minte și cu un ochi de începător, explică psihoterapeuta Elena Iorga, care are o experiență de 14 ani în domeniu.
„Faptul că altcineva trezește în mine dorința sexuală și mă face să mă simt într-un anume fel nu înseamnă că și comportamentul meu merge ca un magnet în acea direcție. Pot să aleg să aduc această energie sexuală nouă în relația pe care o am”, mai spune ea.
Infidelitatea nu se referă doar la infidelitatea față de partener, spune Elena Iorga:
„Când aleg să fiu fidel, îmi sunt fidel mie, alegând să pun atenția mea și energia mea înspre partenerul meu. Pentru că, atunci când eu aleg unde să-mi plasez atenția, nu mai este vorba de un sacrificiu, este un dar pe care mi-l fac mie însumi.”
Psiholoaga vorbește despre faptul că, în România, un cuplu din cinci ajunge la divorț, iar cele mai multe persoane au vârste cuprinse între 40 și 44 de ani.
Elena Iorga spune că aceasta poate fi o perioadă critică pentru cineva care simte că nu și-a trăit pe deplin viața sau că a făcut multe sacrificii ori au rămas multe lucruri nerezolvate.
„Chiar și inconștient, ne uităm un pic în urmă și facem o evaluare a locului în care suntem, dacă suntem acolo unde ne-am imaginat, unde ne-am dorit să fim.”
Dacă nu învățăm să cerem, o să ajungem să ne găsim alt provider. Aceasta este infidelitatea.
Uneori, a da vina pe relație, pe dinamicile din cuplu, poate reprezenta o distragere a atenției de la alte lucruri pe care cei din cuplu nu și le asumă, de la alte alegeri pe care nu le-au făcut, iar în discuțiile despre infidelitate e important de aflat cum a contribuit fiecare dintre parteneri la situație, să înțeleagă ce l-a dus pe cel infidel să procedeze astfel.
„Pentru unii oameni e o modalitate de a gestiona o pierdere, o greutate, un stres și simt că o relație extraconjugală îi scoate de acolo. E important să realizăm că suntem vulnerabili la a greși și altădată în condiții de stres și să știm că putem găsi o variantă care să nu rănească”, susține psihoterapeuta.
Și care ar fi acea variantă? „Să vorbim cu partenerul, să împărțim multul și greul, ne vom simți văzuți, auziți și asta este una dintre nevoile noastre cele mai mari, să simțim că noi contăm pentru altul.”
*Ascultă podcastul SmartJob pe YouTube Music, Spotify, Apple Podcast.
E esențial să realizăm care este greul din relația în care ne aflăm, ce ne este greu să acceptăm la partener, ce ne este greu să cerem, explică Elena Iorga, căci oamenii nu prea știu să ceară, iar în cultura noastră sunt mai multe reproșuri decât cerințe, dorințe:
„Dacă nu învățăm să cerem, o să ajungem să ne găsim alt provider. Aceasta este infidelitatea. Nu mă simțeam bine cu mine, m-a făcut celălalt să mă simt bine. E o formă de evitare cel mai adesea, ca și mâncatul emoțional, cumpăratul compulsiv, uitatul la televizor prea mult, muncitul, sportul în exces. E o distragere de la lumea noastră interioară, cu suferințele ei.”
Poate că, înainte de a înșela, partenerul respectiv s-a simțit înșelat, la rândul lui, prin faptul că soțul sau soția stă prea mult la job, deci, „îl înșală” cu job-ul sau cu copilul, spune Elena Iorga.
De cele mai multe ori, mărturisește ea, cel care înșală simte că trăiește din nou și de aceea multor oameni le este greu să le pară rău pentru ce au făcut, pentru că simt că o parte din ei a înviat și nu poate să le pară rău pentru asta.
„Le pare rău pentru suferința partenerului și cred că aceasta este una dintre cele mai sfâșietoare dureri pe care putem să le simțim. După ce ne-am desprins din uterul mamei, cred că toată viața ne dorim să ne întoarcem înapoi la sentimentul ăla de uniune necondiționată cu cineva. Nu este o așteptare realistă pentru relațiile adulte. Doar iubirea dintre părinte și copil poate să fie necondiționată, dar asta nu ne împiedică să ne dorim”, mai spune Elena Iorga
Partenerul înșelat se simte rupt în două, spune psiholoaga: „Începe să pună la îndoială toată viața lor de până atunci, iar oamenii își revin foarte greu după o infidelitate.”
Sunt datori partenerii să ne facă fericiți?
Cum ar putea? „Noi nu putem, de fapt, să ne controlăm propriile emoții, nici gândurile. Lumea noastră interioară nu face obiectul controlului nostru. Dar, putem să influențăm un pic, putem să ne mutăm gândul de la asta la cealaltă, însă primul gând care se trezește, prima emoție care iese la suprafață nu poate fi controlată”.
„Și, dacă eu nu pot să le controlez pe ale mele, cum aș putea să controlez fericirea, bunăstarea altcuiva?”
Ce te poate face fericit în cuplu?
„E clar că partenerul are și el o influență. Contribuim la fericirea din cuplu prin felul în care ne comportăm. Acesta e lucrul pe care îl putem controla, comportamentul nostru, ce facem cu corpul nostru și ce spunem cu gurile noastre. Nu putem să controlăm, însă, cum se simte altcineva, dar putem contribui prin comportamente care hrănesc în loc să rănească.”
Ne face fericiți să intrăm într-o relație nu de pe o poziție de nevoie și de a simți că am nevoie să mă completeze cineva, de parcă aș fi o jumătate de om, pentru că atunci intru în relație cu așteptările de a mi se îndeplini niște nevoi pe care nu mi le pot îndeplini singur, explică terapeuta.
Dar, dacă eu știu că pot să-mi îndeplinesc singur niște nevoi, pot să mă iubesc pe mine, să mă bucur de cum sunt, să-mi spăl singur șosetele și să-mi fac de mâncare sau alte lucruri, să mă simt în siguranță în corpul meu, atunci n-o să intru într-o relație ca să mă simt în siguranță, să mi se facă și să mi se dea, spune aceasta:
„Dacă pot să intru în relație ca om care nu are nevoie de cineva, dar care vrea să se bucure de viață alături de altcineva, cred că asta este cheia.”
E de așteptat să nu mai fie ca la început, susține Elena Iorga, ca atunci când ne uităm cu ochii începătorului și îl auzim altfel pe celălalt, e și mult mister, proiectăm ce am vrea, abia apoi totul se transformă într-o iubire conștientă și suntem fericiți conștient:
„Iubirea chiar are efectele unui drog în creierul nostru. Și, ca în cazul oricărui alt drog, creierul nostru trebuie să pompeze antidrog, ca să revină la o stare de neutralitate. Asta face și când e vorba despre îndrăgostire. Deci, creierul nostru se adaptează pentru ca noi să putem să funcționăm normal.”
„Poate părea că în relație este plictisitor, pentru că asta e mai ușor de schimbat”
Atunci când depășim etapa de „fluturi în stomac”, putem ajunge după un timp să nu ne mai uităm ca la ceva nou la partenerul nostru, pentru că nu mai este nou, spune Elena Iorga, și atunci e important să ne uităm și la noi, la cum îl privim pe partener: „Dacă mai putem să-l mai scoatem din sertărașul ăla, să-l mai scuturăm, să-l mai privim cu mintea începătorului”.
Când nu mai e nou, când nu mai sunt misterul și scânteia de la început, cum rămâi în relația aceea, pe ce continui să construiești?
„Când spune cineva: nu mai simt că trăiesc, parcă am nevoie de o infuzie de viață în relația mea, eu mai degrabă aș porni o discuție despre cum și-a tocit simțurile, în general, în viața sa, cum ar putea să revină în corp și să fie mai atent la lucrurile mici din jurul lui. Ceea ce se întâmplă în relație este o oglindă a ceea ce se întâmplă în noi înșine.”
L-aș întreba în ce alte zone din viața sa mai are nevoie să facă schimbări sau să reîmprospăteze o alegere, să regândească o poziție, căci e foarte ușor să dai vina pe relație pentru nemulțumirile din viața ta, explică psiholoaga.
„Poate părea că în relație este plictisitor, pentru că asta e mai ușor de schimbat. E ușor să te uiți în altă parte, să vezi pe cineva mai interesant. Există peste tot în jurul nostru oameni mai frumoși, mai deștepți, mai altfel, care ne vor atrage atenția. Și, atunci când cineva ne atrage atenția, e bine să ne întrebăm ce lipsește, de fapt, din viața mea? Căci, nu este vorba doar de o altă persoană.”
Să fiu atent la cum mă văd eu prin ochii unei a treia persoane, ce latură a mea merită să fie mai hrănită, susține Elena Iorga, pentru că această atracție îmi aprinde un beculeț că îmi lipsește ceva din viață și nu neapărat o altă persoană:
„Nu suntem construiți biologic să fim monogami, dar nu e totul doar despre biologie. Eu cred că nevoia noastră cea mai mare este să simțim că avem în mod exclusiv iubirea cuiva, că suntem speciali pentru cineva și că asta ne securizează foarte mult. Chiar și oamenii care negociază asupra unei relații deschise suferă și ei. Monogamia este o alegere, infidelitatea - la fel. E important să ne asumăm alegerile pe care le facem în viață.”
După primii ani de relație, spune Elena Iorga, nimic nu mai vine de la sine. Oamenii au această așteptare, dacă ne iubim înseamnă că merge ușor, de la sine. Dacă nu mai merge ușor, înseamnă că e ceva ireparabil acolo.
„Nu e adevărat. După primii ani e nevoie să facem ceva pentru a menține lucrurile sau pentru a schimba ceva. Știm de la fizică. Orice sistem lăsat în voia sorții merge către dezorganizare. Nu crește. Să învățăm să tolerăm disconfortul de a avea discuții sensibile, de a cere ce vrem, asumându-ne că s-ar putea să fim refuzați, să nu mai așteptăm de la parteneri să ofere de la sine”, spune ea.
Cheia unei relații sănătoase, crede psihoterapeuta, este să avem curajul să aducem tot ceea ce suntem în relație, ca să ne simțim validați, acceptați cu tot ceea ce suntem:
„Dacă nu o facem și nu ne asumăm să cerem ce vrem, să întrebăm, să verificăm lucrurile care nu merg, atunci, de fapt, nu ne suntem loiali nouă. Să putem să vorbim despre orice, să ne auzim unul pe celălalt, să conteze părerile noastre. Aproape toate lucrurile se pot rezolva dacă ne pasă de noi, în cuplu.”
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
