Cazul fetiței din Arad a tras alarma în legătură cu situația copiilor afectați emoțional de absența îndelungată a părinților duși să facă bani în Europa sau în lumea largă. Doctorul pediatru Mihai Gafencu, directorul medical al Spitalului de copii din Timișoara și președintele organizației „Salvați Copiii” Timiș, își amintește tragicul caz. Nici consilierea psihologică, nici alimentarea artificială nu i-au salvat copilei viața care nu voia decât atât: să vină mama ei să o ducă acasă.
„În fiecare lună avem pacienți din categoria copiilor lăsați în grija bunicilor sau a altor rude, copii între 12 și 17 ani, cu tentative de suicid, cu depresii și intoxicări fie cu drog, fie cu medicamente. Sunt tineri vulnerabili, care au nevoie de părinții lor, oricum ar fi ei”, răspunde doctorul Gafencu întrebat de Europa Liberă.
Organizația din Timiș, sprijinită de Poliția de Frontieră Oradea, s-a mobilizat pentru 5-6 august să îi aștepte pe românii care se întorc în țară în concediu. Voluntarii coordonați de Anca Stamin, director de program, împart flyere cu îndemnul „Rămâi aproape de copilul tău!” și un număr de telefon unde se poate suna de oriunde pentru a primi un sfat specializat.
Majoritatea familiilor care aleg să plece la muncă în străinătate afirmă că o fac pentru a oferi copiilor o viață mai bună și argumentează că trimit regulat bani acasă. Migrația economică de după 2007, când România a intrat în Uniunea Europeană, s-a accentuat mai ales în zonele unde găsirea unui loc de muncă este dificilă, iar salariile sunt mici.
Județul Suceava este în top cu peste 7.000 de copii cu unul sau ambii părinți aflați peste hotare, conform unei statistici întocmite de Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții-ANDPDCA în iunie 2020. Urmează Iași, cu peste 5.000 de copii și Vaslui cu peste 3.000 de copii înregistrați în sistem.
Singuri acasă cu dramele lor
Organizația Salvați Copiii oferă consiliere părinților care nu conștientizează ce se întâmplă cu cei mici lăsați acasă în grija bunicilor. Mulți se scuză că vorbesc zilnic cu copiii pe Skype sau pe alte aplicații și că le asigură tot ce își doresc material. Însă ce nu se poate oferi de la distanță – căldura unei discuții a fetiței adolescente cu mama, autoritatea tatălui, sfatul părintesc în crizele pubertății, sentimentul de protecție – nu se poate recupera nici cu cadouri, nici cu întâlnirile sporadice o dată sau de două ori pe an.
„Ni se întâmplă deseori să avem în fața noastră o clasă nu de elevi, ci de emoții, copii foarte triști, cărora le este dificil să se adune, să fie atenți la ore. Copii care dincolo de nevoile materiale, au nevoi emoționale cu sacul, de atenție, de susținere, de răbdare, de încurajare, de a ieși din acest spațiu, de a vedea mai mult”, este observația unui director de școală din județul Vaslui inclusă în rapoartele organizației.
Se adaugă și alte consecințe emoționale care împing copiii la depresie și uneori la tentative de suicid: sentimentul că el este vinovat de plecarea departe a părinților, că este nedemn de dragostea lor.
„Mamă, eu nu mai vreau să trăiesc fără tine!”, i-ar fi spus fetița de 12 ani decedată la Arad în septembrie 2011 mamei sale venită pentru scurt timp să o vadă la spital. Personalul de îngrijire a văzut semne de revenire a stării copilului cât mama a fost lângă el, începuse chiar să mănânce. Dar mama a ales să plece din nou. Nu și-a mai revăzut fiica.
Sfaturile oferite de psihologi se referă la calitatea relației dintre părinte și copil, fragilizată la distanță. Explicați copilului de ce e nevoie să plecați, comunicați cu el cât mai mult, respectați-vă promisiunile, nu răsfățați copilul ca răscumpărare pentru „vina” de a-l fi lăsat în grija altuia, sunt doar câteva dintre măsurile care ar putea diminua lipsa de afecțiune și de supraveghere resimțită de copil.
La poarta de intrare dinspre Vest, Vama Nădlac II
I-am însoțit pe membrii echipei Salvați Copiii la vama Nădlac, județul Arad. Pe drum aflasem că sunt în toi grădinițele estivale pentru copiii romi care n-au fost niciodată la grădiniță, dar și că există centre de zi pentru copii cu părinți aflați departe, unde 80 de participanți selectați din patru școli timișorene primesc meditații, consiliere psihologică, rechizite școlare, alimentație și fac activități distractive.
Ne-au întâmpinat la Nădlac Comisarul șef al Poliției de Frontieră Oradea, Laura Bondar și medicul Mihai Gafencu, pentru a ne facilita accesul și pentru a explica de ce se implică într-un astfel de proiect.
Argumentele cele mai puternice sunt cifrele: 75.136 de copii aveau cel puțin un părinte la muncă în străinătate, dintre care 22.662 aveau ambii părinţi plecaţi peste hotare sau proveneau din familii în care părintele unic susţinător este plecat.
Oamenii din mașinile de pe coloana de intrare în țară vin din toată lumea. Un cuplu sosește din Germania, se vede după mașina încărcată până la refuz că au făcut drum lung. Au un copil cu handicap în țară, promit să citească sfaturile de pe flyer. Bărbatul își ascunde fața obosită, avem totuși acceptul să facem fotografii.
Din alte autoturisme ne fac cu mâna copii de vârstă mică: sunt cu părinții.„Dacă i-am făcut, îi creștem noi, nu-i abandonăm”, spune tatăl care lucrează de mai mulți ani în Italia, unde s-au și născut cei doi copii ai familiei.
Un cuplu exotic răspunde cu amabilitate solicitării voluntarilor de a primi fluturașul: el român, ea thailandeză. Bărbatul spune că are un copil în Germania și altul în Tailanda. Nu apucăm să aflăm în grija cui, fiindcă le vine rândul să arate actele.
Cel mai vesel echipaj este alcătuit din mamă, tată, bunic și doi nepoți. Ei vin în țară în vizită, să își vadă rudele, dar sunt naturalizați „afară”. De la volan, tatăl copiilor recunoaște că înainte de a duce toată familia, a stat un an-doi în prospecție în străinătate. N-a fost ușor nici pentru el, nici pentru cei rămași acasă.
Într-un microbuz, trei bărbați în floarea vârstei sunt și ei tați de familie. Dar, fiindcă sunt de meserie șoferi, sunt mai des acasă decât alții care lucrează în construcții sau în alte joburi fixe.
Responsabilitățile pentru copiii loviți de această nouă realitate nu se opresc doar la familie. Autoritățile, statul, societatea civilă au partea lor de răspundere. Organizația Salvați Copiii oferă încă din 2010 servicii adresate atât părinților, copiilor, cât și persoanelor care îi îngrijesc prin 17 programe locale. Peste 9.800 de copii şi 6.850 de adulţi au beneficiat până acum de servicii de intervenție directă.
Legile privitoare la protecția copilului au suferit modificări prin insistența organizației. În Legea 272/2004 privind promovarea drepturilor copilului a fost introdusă în capitolul VI o secțiune separată cu prevederi pentru protecția copiilor cu părinți plecați peste hotare. Părinții trebuie să notifice serviciul de asistență socială din localitatea de domiciliu și să delege autoritatea părintească unei persoane identificabile care se va îngriji de copil. Asistenții sociali pot astfel să facă verificări. Aplicarea legislației se află acum în dezbatere în parlament pentru simplificarea procedurilor.
Sfâșietor: 32% dintre copii își văd părinții o dată pe an
O analiză realizată de Salvaţi Copiii în mai 2021, pe un eşantion de 700 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate, arată că 4% au părinţii plecaţi de mai putin de un an, 32% de o perioadă între un an şi trei ani, 37% de o perioadă între patru şi șase ani, 18% între șapte și nouă ani, iar 9% de peste 10 ani.
În ceea ce priveşte frecvenţa reîntoarcerilor, anterior pandemiei 12% dintre părinţi se reîntorceau o dată la doi ani sau mai rar, 32% o dată pe an, 29% de două ori pe an, doar 20% de trei ori pe an sau mai mult, iar în cazul a 7% a fost menţionate cazuri de rupere a legăturii cu copiii din ţară. Începând din martie 2020, pentru 46% dintre părinţi frecvenţa reîntoarcerilor a fost mai scăzută.
Totuși, fără să existe deocamdată analize statistice, internările la Spitalul de copii din Timișoara cu depresii sau tentative suicidale au scăzut și cu 70% în 2020, în timpul pandemiei.„Nu am altă explicație decât că unii părinți s-au întors și au stat acasă pe perioada carantinei și a restricțiilor, când multe locuri de muncă s-au blocat. Dar și aceasta este o confirmare a faptului că nu greșim când milităm ca părinții să își țină copiii aproape”, a declarat doctorul Gafencu pentru Europa Liberă.
