Linkuri accesibilitate

„Societatea celor două treimi”, guverne noi în Franța și Croația, iar Kanye West vrea să fie președintele SUA. Revista presei internaționale


Donald Trump și Kanye West în Trump Tower, Manhattan, New York, 13 dec., 2016.
Donald Trump și Kanye West în Trump Tower, Manhattan, New York, 13 dec., 2016.

Cum o constată Le Monde, cam peste tot în lume se ivesc semnele unei reveniri a pandemiei. Chiar dacă ea a dat înapoi în Europa, datorită măsurilor luate, epidemia a făcut în lume o jumătate de milion de morți, iar prin alte părți, începând chiar cu SUA, ea progresează rapid.

Asta, pune mare La Repubblica în prima pagină, și pentru că peste tot a scăzut folosirea măștilor.

Un nou guvern în Franța

Tot Le Monde anunță că noul prim ministru francez Jean Castex va face astăzi cunoscută compoziția echipei sale guvernamentale de circa 20 de miniștri. Emmanuel Macron a profitat de rezultatele alegerilor municipale de duminica trecută pentru a schimba guvernul. Fidelul Edouard Philippe (49 de ani), care a devenit primarul orașului său de origine, Le Havre, a fost înlocuit imediat cu Jean Castex, omul care a supravegheat și dus cu succes la capăt ieșirea Franței din carantină (le déconfinement). Jean Castex, un necunoscut la Matignon (sediul primului ministru), a devenit așadar cel prin care Macron își asumă guvernarea singur.

Le Journal du Dimanche, care a publicat ieri un interviu cu noul premier, scria chiar că unii nu văd în el decât o „curățenie de primăvară”.

În vârstă de 55 de ani, Castex a fost secretar general adjunct la Elysée (structurile prezidențiale), altfel zis un soi de șef de stat major al lui Nicolas Sarkozy. El poartă astfel și astăzi eticheta LR (Les Républicains), partidul gaullist al lui Nicolas Sarkozy. De altfel, într-un interviu cu Europe 1, el și-a definit singur poziția politică drept un foarte franțuzesc: “gaullisme social”.

Cel care va trebui acum să se apuce de îndată să pregătească atât de franțuzeasca rentrée (începutul toamnei, imediat ce francezii se întorc din vacanță), este un om de dreapta, a cărui poziție în fruntea guvernului confirmă faptul că Macron și formațiunea lui politică compozită nu țin cont de diviziunile ideologice clasice de tip dreapta-stânga.

Macron avea mare nevoie de diversitate în ograda sa politică, mai ales după rezultatul alegerilor municipale de acum o săptămână, prin care s-au revelat semnele unei crize democratice, greu de evitat după trei ani la putere cu un partid compozit în parlament.

Anunțând o nouă cale («nouveau chemin»), Macron nu putea face altfel decât să ofere și o redecorare a fațadei.

Alegeri și un nou guvern în Croația

În Croația, sondajele și numărarea parțială a rezultatelor arată că partidul de guvernământ, Uniunea Democratică Croată (HDZ), partid fondat de răposatul Franjo Tudjman, a câștigat ieri cel mai mare număr de voturi, dar nu suficient pentru a forma singur un nou guvern. Principalul cotidian, Jutarnji List, oferă cifrele cvazi-finale: 68 de locuri din 151 pentru HDZ, în vreme ce opoziția socialistă are 42.

Cele două partide au alternat la putere încă de la de la independența din 1991. Cum o mare coaliție, ca în Germania, între cele două partide, pare exclusă, HDZ ar putea încerca să se alieze cu formațiunea naționalistă a lui Miroslav Škoro,cântăreț interpret al unui soi de turbo folk, al cărui partid Domovinski pokret (Mișcarea Națională) a obținut 16 locuri, ceea ce ar da partidului HDZ al premierului Andrej Plenković o nouă majoritate de dreapta.

Croația a fost prima țară intrată in UE fiind condusă, precum au fost țările fondatoare în anii 1950, de o clasă politică ce a cunoscut un război adevărat. Este însă și o țară care s-a dovedit în ultimii 20 de ani la fel de coruptă ca oricare alta in Balcani și în care dreapta pro-europeană si modernistă (HDZ) s-a arătat mult mai coruptă decât stânga naționalistă.

Croația este și singura țară din istoria Europei unde un partid aflat la putere (același HDZ) a fost inculpat ca organizație criminală în timp ce conducea țara (decembrie 2011). De altfel, fostul premier conservator, HDZ, care a dus Croația în NATO și UE, Ivo Sanader a fost în cele din urma condamnat la 10 ani închisoare pentru corupție.

Ieri seară, prima declarație a actualului premier Plenković a fost, potrivit celuilalt mare cotidian, Večernji List, aceea că: «Am ajuns acolo unde ar fi dorit Tudjman

Dacă ar fi realizat un scor mai mic, aceasta ar fi fost o a doua mare înfrângere pentru HDZ, după ce alegerile prezidențiale au fost pierdute de către Kolinda Grabar-Kitarović, fostă mare vedetă politică în străinătate, însă mult mai puțin în Croația, și despre care am mai scris.

Croația a ținut alegerile de ieri fără mari tensiuni, deoarece a avut până acum doar 110 morți de coronavirus, însă asta nu a diminuat impactul negativ asupra turismului, principala resursă a țării.

Cu toate acestea, Croația și-a încheiat onorabil președinția de șase luni a UE, pe care tocmai a predat-o, de la 1 iulie, Germaniei.

Săptămâna UE

La nivel european, săptămâna care începe va fi marcată de prezentarea Angelei Merkel, miercuri, în plenara Parlamentului European la Bruxelles a programului președinției germane a UE. Va prima reuniune de acest tip, cu prezența fizică a participanților, de la începutul pandemiei, în martie, încoace. Merkel va vorbi în primul rând despre planul său și al Comisiei de reunire a unui fond de 750 miliarde euro pentru salvarea economiilor Europei, plan al cărui principal beneficiar ar fi Italia.

Tocmai în legătură cu aceasta, în Italia, cotidianul dreptei din Milano, Libero, are în prima pagină: «Noi cerem bani Europei, dar dăm 5 miliarde Africii».

În schimb, tot la Milano, cotidianul centrist Corriere della Sera are un editorial, de asemenea în prima pagină, despre «Italienii rămași pe margine». Corriere vorbește despre o „societate a celor două treimi” (società dei due terzi) preluând un concept al politologului german Peter Glotz. Acesta vorbea despre criza coeziunii sociale în țările europene, distingându-i pe cei care au o situație «garantată» de cei cu una «non-garantată». Pe vremea acestuia, care se ocupa de societatea anilor 1980, excluziunea era doar una salarială. Astăzi însă, cum o constată Corriere, excluziunea socială, care atinge o treime din populație, ia forme multiple, așa încât Italia poate fi numită, conchide Corriere, o „societate pe două treimi”.

Niciun sistem nu își poate reveni, mai spune Corriere, dacă o treime din populație este exclusă de la creșterea economică.

Castele în Spania și un amor regal de milioane

În Spania, principalele titluri sunt date de ultimele revelații în afacerea de posibilă spălare de bani care e pe cale de a păta definitiv imaginea lăsată în urmă de fostul rege Juan Carlos. Cum o rezumă în prima pagină El Pais, fosta amantă a monarhului, nobila germană Corinna Larsen (Corinna zu Sayn-Wittgenstein), a recunoscut în fața justiției elvețiene că a primit de la regele Spaniei nu mai puțin de 65 de milioane de euro.

Procurorii elvețieni anchetează asupra a ceea ce ar putea deveni o afacere de spălare de bani în care e implicat regele Spaniei, cu niște fonduri de folosință obscură primite de acesta de la regele Abdullah al Arabiei Saudite. Fosta iubită a regelui Juan Carlos spune însă că el i-ar fi dăruit ei acele 65 de milioane de euro, cum o formulează presa spaniolă: “por gratitud y por amor”.

Indignare selectivă față de China

Rămânând la Arabia Saudită, la Londra, The Observer pune foarte ferm întrebarea: De ce tac statele musulmane în fața oprimării uigurilor în China? Atâtea națiuni, precum Arabia Saudită, care pretind că apără dreapta credință tac cu totul în fața lagărelor de concentrare în care China îi ține pe uigurii musulmani și turcofoni din uriașa provincie Xinjiang, scrie Nick Cohen, unul dintre cronicarii-vedetă ai săptămânalului duminical The Observer.

„Odinioară, regimurile musulmane încercau să omoare romancieri care scriau blasfemii [ca Salman Rushdie], sau țipau despre dorința lor de a-și apăra profetul de cea mai mică insultă [ca în cazul Charlie Hebdo]. Acum stau în genunchi și își mușcă limba în fața atrocităților fără nume comise de China împotriva uigurilor musulmani.”

China sterilizează femeile uigure și separă copiii de părinți, pentru a-i împiedica să crească învățând despre islam. Cum o subliniază Nick Cohen: „Poate părea facil să spunem asta, dar dacă o țară occidentală ar face dovada unei zecimi, sutimi sau miimi din brutalitatea cu care China își tratează musulmanii, stânga mondială ar exploda de mânie.”

Nici Arabia Saudită, nici Iranul și nici autocratul pseudo-sultan turc Recep Tayyip Erdogan nu suflă un cuvânt despre asta. Cum spunea Salman Rushdie, vorbind despre noțiunea abuzivă de «sacru», cu care islamul autoritar închide gura oponenților: „Ideea de sacru este una din cele mai conservatoare noțiuni în orice cultură și transformă toate celelalte idei – nesiguranță, progres, schimbare – în crime.” The Observer conchide: „Rushdie vorbea despre islamul conservator. China transformă acum în crime critica adusă dezastruoasei maniere în care a tratat apariția virusului Covid-19, dar și atrocitățile pe care le comite împotriva musulmanilor, iar cei care ar trebui să protesteze răcnind sunt chiar cei care înclină capul într-o tăcere reverențioasă.”

Use this Gospel

În sfârșit, pe o altă notă, presa din toate țările scrie pe larg despre cum muzicianul de rap Kanye West a anunțat sâmbătă pe Twitter că va candida în prezidențialele americane. Elon Musk, patronul Tesla, a făcut cunoscut, la rândul lui, că îl va sprijini.

Forbes se întreabă dacă imprevizibilul Kanye West poate fi luat în serios, NBC amintește că el a mai făcut un asemenea anunț, ba chiar până și unii fani sunt convinși că e doar o manevră promoțională pentru a-și vinde viitorul album.

Într-adevăr, îi prezentasem în această rubrică ultimul album, Jesus is King, încă din momentul lansării, în toamna trecută, cu toate reacțiile de atunci ale presei europene, ba chiar Kanye West tocmai anunțase atunci, în octombrie, că... va candida la prezidențiale.

Cum Kanye West, în același timp, îl admiră mult pe Donald Trump (cf. foto), el va avea nevoie de un sprijin divin pentru a-și concilia admirația pentru Trump cu ambiția de-a deveni președinte SUA.

Dar, sigur, nu trebuie căutată multă coerență la cel care își spune singur „cel mai mare artist uman al tuturor timpurilor.” „I’m unquestionably, undoubtedly, the greatest human artist of all time,” cum spusese el fără să clipească, într-un interviu. E bine măcar că a precizat „uman”.

Facebook Forum

XS
SM
MD
LG