Sondaj IRES: 7 din 10 români nu au încredere în romi

7 din 10 români nu au încredere în romi, o atitudine similară mai degrabă cu cea față de imigranți, decât față de alte minorități. Nivelul ridicat de neîncredere este produsul percepției și prejudecăților față de romi, fiind de asemenea un inhibitor social major în stimularea interacțiunii majoritate – minoritate, arată un sondaj IRES despre percepția asupra romilor în timpul pandemiei de COVID-19, suportat financiar de ambasadele Germaniei și Olandei. pentru Agenția Împreună și realizat în periada 4-9 iunie 2020.

Sondajul IRES pentru CNCD (2018) indica o neîncredere de 72% față de romi, ceea ce sugerează o constanță a acestui indicator pe durata pandemiei. Altfel spus, neîncrederea în romi nu este contextuală.

Romii se situează într-o zonă de toleranță socială proximală (rude, prieten) similară cu maghiarii și evreii (30%), dar sub germani (43%).

Se observă că mediana în cazul germanilor este în zona de acceptare socială vecin, pe când în cazul romilor, evreilor și maghiarilor mediana acceptarii sociale se află pe treapta următoare: să locuiască în același oraș, iar în cazul imigranților, ea se află chiar pe treapta următoare - să locuiască în România.

Deși neîncrederea în romi este peste 70%, numai 40% dintre români își asumă explicit o percepție negativă asupra romilor. Diferența este explicată prin caracterul general al întrebării și efectul de dezirabilitate socială/corectitudine politică. Cert e că o percepție negativă este asociată cu un nivel ridicat de neîncredere.

Imaginea romilor este în general negativă, din primele 10 trăsături, 7 fiind negative, 1 neutră și 2 pozitive. Nucleul percepției este definit de o trăsătură neutră-similaritatea și una negativă –hoția.

Ipoteza vinovăției romilor în răspândirea COVID 19 este confirmată de 1 din 10 români. Romii sunt pe locul 3 în atribuirea responsabilității, diaspora fiind considerată ca fiind principalul factor de difuzare a virusului.

Cei care au interacționat cu romii au o încredere de 3 ori mai mare (32%) decât cei care nu au interacționat (10%), ceea ce indică faptul că percepția mediată generează o percepție mai negativă decât interacțiunea directă.

Rezonanța emoțională a experienței interacțiunii cu romii este modelată de nivelul de încredere. Cei care au încredere ridicată experimentează preponderent o emoție pozitivă, în timp ce neîncrederea reducere această proporție la jumătate.

Romii vor să se autodefinească ca romi, cu excepția unuia din 4 care preferă utilizare termenului “țigan”.

Cei cu studii superioare preferă utilizarea termenului “țigan”, în comparație cu cei cu studii elementare, ceea ce sugerează că nevoia de diferențiere prin etichetare poate fi mai mare în rândul celor cu studii superioare, spune studiul IRES.

Concluzii pe scurt:

• Percepția publică față de romi este fragmentată.
• Datele sondajului arată că 1 din 3 români este tolerant față de romi, această minoritate progresistă acceptând, în general, diversitatea și toleranța și manifestă o distanță socială scăzută față de romi.
• Aproape 20-30% dintre respondenți sunt conservatori cu accente serioase de romofobie.
• În opinia lor, romii sunt periculoși, au prea multe drepturi, statul poate utiliza violența împotriva romilor, iar discriminarea și discursul urii față de romi nu ar trebui pedepsite.
• În fine, 30-40% din public este oscilant față de romi, care poate bascula fie în minoritatea progresistă, tolerantă, fie în cea conservatoare, romofobă, în funcție de context.
• Există un grad ridicat de neîncredere în romi (peste 2/3), confirmat și de alte studii IRES.
• Cu tot discursul mediatic agresiv la adresa romilor, pandemia nu a schimbat semnificativ nivelul de încredere/neîncredere în minoritatea romă.
• Scala distanței sociale confirmă existența unei intoleranțe semnificative a românilor față de minoritatea romă pe un profil apropiat cu cea față de evrei, maghiari sau imigranți.
• Această apropiere sugerează mai degrabă excluderea și neacceptarea romilor în zona de proximitate socială, cu excepția minorității progresiste care acceptă diversitatea.
• Imaginea romilor este în general negativă, din primele 10 trăsături, 7 fiind negative, 1 neutră și 2 pozitive.
• Nucleul percepției este definit de o trăsătură neutră-similaritatea și una negativă –hoția.
• Romii sunt percepuți ca fiind obișnuiți, dar diferența este asociată cu hoția, neseriozitatea, înșelătoria , lenea etc.
• Ipoteza că romii ar fi responsabili pentru răspândirea coronavirsului este infirmată, numai 1 din 10 respondenți confirmând acest lucru.
• Romii sunt pe locul 3 în atribuirea responsabilității, diaspora fiind considerată ca fiind principalul factor de difuzare a virusului.
• Incidentele de pe timpul pandemiei în care au fost implicați romi sunt cunoscute de peste jumătate din români, în special de la televiziune și cu o notă mai mult negativă, decât neutră sau pozitivă.
• Lista diversă a subiectelor de știri reflectă relativ fidel lista subiectelor de știri difuzate în perioada pandemiei Covid 19, ceea ce indică forța de modelare a realității, în special de către televiziune. Percepția știrilor ca fiind negative este mai pronunțată în rândul celor care nu încredere în romi.
• Cei care nu au încredere în romi consideră în proporție de aproape 80% că intervenția prin forță a autorităților a fost slabă, ceea ce sugerează o asociere puternică a neîncrederii în romi cu acceptarea utilizării forței împotriva romilor de către stat.
• Percepția dominantă a respondenților este de neconformare a romilor în situațiile de urgență/alertă. Ponderea percepției neconformării este mai ridicată în rândul celor care au o părere proastă (90%) față de cei care o părere bună(73%), ceea ce confirmă percepția selectivă și distorsiunea informației în funcție de dominanta atitudinală. Altfel spus, prejudecățile modelează percepția.
• Drepturile romilor sunt considerate ca fiind suficiente sau prea multe de mai mult din 3 din 4 români. Există percepția preponderentă că autoritățile nu se preocupă de îmbunătățirea situației romilor.
• Accesul la educație și accesul pe piața muncii sunt considerate ca fiind prioritare pentru a schimba în bine situația romilor.
• Recunoașterea lor în percepția publică permite formularea de politici publice pentru romi în cele două domenii cu potențial ridicat de suport.
• Rezonanța emoțională a experienței interacțiunii cu romii este modelată de nivelul de încredere. Cei care au interacționat cu romii au o încredere de 3 ori mai mare (32%) decât cei care nu au interacționat (10%), ceea ce indică faptul că percepția mediată generează o percepție mai negativă decât interacțiunea directă.
• Există disonanțe majore față nivelul de încredere și percepția drepturilor acordate romilor. Oricum o percepție negativă a romilor, un nivel de încredere scăzută nu exclud recunoașterea discriminării lor. Există probabil și o înțelegere deficitară a termenului. Chiar romii percep discriminarea lor ca fiind o problemă numai în proporție de 50%. Se observă că discriminarea ca problemă este percepută într-o proporție mai mare în rândul celor care au încredere în romi și al celor cu studii elementare.
• Integrarea romilor este privită ca imperativă pentru 80% dintre români, fără a trage de aici concluzia că ea este asociată cu asimilarea.
• Aproape 2 din 3 români confirmă impactul negativ al romilor asupra imaginii României, caracterul periculos al acestei etnii și justificarea intervenției în forță a poliției.
• Acordul majoritar sau parțial pentru afirmații care generalizează clișee despre etnia romă, clamează superioritatea românilor sau propun măsuri punitive colective indică un potențial semnificativ de excludere, intoleranță și marginalizare care pot fi exploatate la un moment dat.
• Cifrele reflectă un deficit real de educație civică și juridică în sensul non discriminării pe criterii etnice și combaterii prejudecăților și stereotipurilor.
• Discursul urii împotriva romilor este confirmat numai de 1 din 5 români, în special la televiziune , pe stradă sau pe rețelele de socializare. De asemenea, se remarcă o dinamică pozitivă a discursului urii în ultimele 3 luni, dar și o susținere socială majoră pentru pedepsirea celor care practică un astfel de discurs. Faptul că 1 din 3 români consideră că manifestarea urii față de romi nu trebuie pedepsită e grav. Educația face diferența, dar și mai mult decât educația, neîncrederea în romi este cea care alimentează cercul vicios al discriminării și al urii.
• Neîncrederea subminează major orice încercare de reconstrucție socială a relației majoritate-minoritate. În absența unei construcții de interacțiune și cunoaștere reciprocă, prejudecățile și stereotipurile sunt cele care modelează percepția. Refacerea încrederii este singura cale pentru a putea gestiona schimbarea și acceptarea reciprocă.

Sondajul a fost realizate prin metoda CATI (interviuri telefonice asistate de calculator), cu o eroare tolerată de 2,5%, pe un eșantion simplu, aleratoriu, cu un volum al eșantionului de 1006 respondenți.