Când, în 28 august 2007, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Fostei Securități (CNSAS) decidea că Bălăceanu Stolnici a fost informator al Securității, opinia publică a aflat cu stupefacție că în spatele personajului cu o ilustră ascendență boierească, a lornioanelor, ceasurilor de buzunar și aerului vetust se aflau „turnătorul” cu numele conspirativ „Laurențiu” și agentul „Ionescu Paul”.
Lectura dosarului arată că Bălăceanu Stolnici avea vocația „turnătoriei”, iar culmea carierei a atins-o prin operațiunile întreprinse la „grupul de la Radio Europa Liberă”, unde a fost dirijat de Securitate.
Ar fi trebuit să se implice în politica editorială a postului, arată instrucțiunile primite conform raportelor Securității.
Urma să discute chiar cu șeful secției române, Vlad Georgescu, „problema difuzării unor știri despre România, în mod eronat, atrăgându-i atenția că, în felul acesta, postul de radio va pierde orice influență în rândul ascultătorilor“.
Rangul boieresc, prețiozitatea stilului și contactele externe inspirau încredere, așa că este invitat de Vlad Georgescu la el acasă. N-a stat degeaba, conversa și urmărea totul până la cel mai mic detaliu.
Întors în țară, a predat Securității schița apartamentului lui Vlad Georgescu, în care figurau până și poziția vazelor de flori, a telefonului și canapelelor.
Se laudă cu mândrie în fața securiștilor prin ce subterfugii a reușit să intre în casa lui Vlad Georgescu și să obțină informațiile cerute.
Vine momentul 1987, când Vlad Georgescu decide să citească pe post fragmente din cartea fugarului Ioan Pacepa „Orizonturi roșii”, care făcea dezvăluiri teribile despre regimul ceaușist și Securitate.
O inițiativă periculoasă, pentru care Vlad Georgescu a fost avertizat inclusiv de soacra sa: „M-am întâlnit cu generalul X și mi-a spus: «Nu difuza cartea lui Pacepa! Dacă o difuzezi, vei fi lichidat în mai puțin de un an»”.
Nu trece însă un an și cu Vlad Georgescu începe să se întâmple ceva ciudat, povestește Nestor Rateș, cel care i-a succedat acestuia la conducerea Europei Libere:
„Sfârșitul anului 1987 îl găsea pe Vlad Georgescu la Washington unde venise cu soția sa, Mary, în concediu. Îmi amintesc revelionul pe care l-am petrecut împreună. Avea să fie ultimul său revelion. Câteva simptome ciudate - mai ales tulburări digestive - s-au înregistrat încă de la începutul anului 1988, fără a fi încă alarmante. În iulie, primeam un telefon de la Vlad, anunțându-mă că i se descoperise cu o seară înainte o tumoare la creier”.
Câteva luni mai târziu, într-o duminică posomorâtă de toamnă, la vârsta de 51 de ani, Vlad Georgescu murea.
Există indiciii că Vlad Georgescu a fost asasinat prin iradiere. Nu era primul director al secției române a postului de radio Europa Liberă care murea de cancer. Cei doi directori care-l precedaseră, Noël Bernard și Mihail Cismărescu (Radu Gorun), fuseseră doborâți de aceeași boală, dezvoltată cu aceeași suspectă rapiditate.
Constantin Neculai Munteanu, faimoasa voce a Europei Libere, l-a inclus pe Bălăceanu Stolnici în „Top 5: Cei mai scârboși informatori”.
„Securitatea a fost impresionată de mulțimea și de exactitatea informațiilor, de spiritul lui «de sinteză și analiză». A fost recompensat cu dreptul de a călători peste hotare și cu bani peșin, în lei și valută. Oricât i se dădea, mult, puțin, omul lua. De la bacșișul mizer de 125 de lei, la 4.000 de lei, jumătate de costul unui voiaj în vest. I-au fost decontate chiar și fleacurile artizanale dăruite celor vizitați și turnați. A fost primit, la cererea lui, de Vlad Georgescu, directorul al secției românești de la Europa Liberă. Vizita s-a soldat cu o schița detaliată a apartamentului gazdei, îndosariată în arhivele securității. În schimbul serviciilor făcute securității a cerut avansare profesională și științifică. Nu din arivism, ci pentru a-și spori credibilitatea în străinătate. Cot la cot cu securitatea, a combinat datoria patriotică cu plăcerea turnătoriei.
Constantin Bălăceanu Stolnici a lucrat pentru Securitate până la revoluție. În decembrie 1989 era propus pentru trecerea la un nivel superior al muncii informative la Directia a III-a, Contraspionaj. Ironia sorții, revoluția a pus capăt carierei unui turnător cu vocație și cu perspective. Un destin frânt!”, scrie Neculai Constantin Munteanu.
Stolnici, „turnător” de cursă lungă
Constantin Bălăceanu Stolnici a „turnat” la Securitate timp de 25 de ani, până în pragul revoluției. A început cu Ana Aslan, șefa Institutului de Geriatrie și Gerontologie, căreia voia să-i ia locul.
În notele informative semnate „Laurențiu”, Stolnici vorbea despre sine la persoana a treia:
„Pentru stabilitatea de viitor a Institutului și a poziției doctorului Bălăceanu, ar trebui să se intervină energic să se schimbe atmosfera groaznică ce domnește în INGG, să se atribuie sarcini de protocol dr. Bălăceanu și să se admită principiul ca prof. /…/ (n.red. Ana Aslan) să circule însoțită, mai ales că sănătatea ei este șubredă“.
Tot el se autopropunea pentru titluri științifice: „Realizarea unei poziții mai prestigioase ar însemna confirmarea titlului de Doctor Docent […] Faptul ar fi încurajator și pentru o promovare ulterioară posibilă în cadrul Academiei de Medicină și poate chiar a Academiei RSR, promovări care reprezintă doar titluri onorifice, fără avantaje de preț sau de remunerație“.
Stolnici a fost trimis de Securitate în anturajul Regelui Mihai, pentru a vedea care sunt intențiile și relațiile cu țara ale acestuia.
Într-o notă informativă semnată „Ionescu Paul“, boierul Stolnici anunța Securitatea că Regele Mihai I „este sub o influență proastă de la Londra, exercitată de unele cercuri de acolo, o atitudine insuficient de laxă și lipsită de realism care este dictată de anumite foruri românești din exil, foruri care sunt insuficent de apte pentru a formula o politică intelgentă“.
Dezvăluia Securității cu nume și date concrete, modul în care fostul suveran obținea informații despre situația din România comunistă.
Bălăceanu Stolnici a turnat diplomați, colegi medici și pacienți, pe vechii liberali și membrii famililiilor boierești cu care era în contact. A încercat să-l convingă pe Emil Cioran să se întoarcă în România, susținând cum țara s-a schimbat și a devenit un stat liber și democratic.
Așa cum reiese din dosarul său de rețea și cum îl lăudau chiar ofițerii de Securitate era „silitor”, atent și avea „reale calități” pentru această muncă.
Omagii în pofida trecutului securistic
După ce dezvăluirile CNSAS au apărut în presă, Constantin Bălăceanu-Stolnici nu a dat vreun un semn de căință.
Clasa politică, instituții de prestigiu, precum Academia Română și Academia Oamenilor de Știință, sau Biserica Ortodoxă Română l-au premiat, omagiat, tămâiat.
A fost tratat cu onoruri și respect, adulat cu ochi umezi de admirație, ca și cum îndelungata și rodnica sa colaborare cu Securitatea a fost doar un episod trecător.
În 10 iulie 2023, Academia Română l-a omagiat pe Bălăceanu Stolnici, a publicat chiar și un volum despre viața sa, iar la ceremonie au luat cuvântul președintele Academiei – Ioan Aurel Pop, ministrul Culturii – Raluca Turcan, fostul președinte PNL Valeriu Stoica, precum și un reprezentant al Patriarhiei Române.
Patriarhul Daniel i-a conferit lui Bălăceanu Stolnici Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur”, după cum arată fotografiile publicate de agenția de presă Basilica.
La moartea sa l-au onorat cu omagii și laude aceeași susținători.
Patriarhul Daniel a transmis un mesaj de condoleanțe numindu-l „un aristocrat și un promotor al științei românești”, Ioan Aurel Pop a spus că Stolnici a „ştiut să exprime o profesiune de credinţă dătătoare de încredere şi de speranţă” şi „a pledat pentru spiritualitate, pentru bine şi iubire de oameni” și că „duce în mormânt o lume întreagă”.
„O lume de turnătorii”, au scris unii comentatori.
Liberalul Rareș Bogdan a postat și ei pe Facebook câteva cuvinte de bine despre cel care a fost Constantin Bălăceanu Stolnici:
„Optimist în momente de criză, generos cu natura umană, de un umor subtil, rafinat, dar uneori necruțător, un om mereu dornic de învățare și perfecționare”.
Bogdan a fost nevoit să limiteze comentariile, din cauza valul de mesaje critice pe care le-a primit.
