Linkuri accesibilitate

Studioul special al „Actualității Românești” la Europa Liberă, 27.12.1989 - reacții internaționale și mesaje de la ascultători


Max Bănuș: Dragii mei, din nou în studioul special. Prezenți în studiou: Nicolae Stroiescu Stânișoară, directorul postului nostru de radio, Șerban Orescu, Radu Pârvan și Max Bănuș, care vă vorbește în momentul de față.

Nicolae Stroiescu Stânișoară, am auzit cu toții – prim-ministrul României la ora actuală, Petre Roman, a declarat că dă puține șanse de supraviețuire Partidului Comunist Român. Noi am văzut aseară la televiziune anumite manifestări în care tineretul, care sângerase și încă mai sângerează pentru această revoluție, nu mai vrea comuniști în fruntea țării. Care este situația? Care este opinia ta?

Nicolae Stroiescu Stânișoară: Bun, acum din capul locului: dacă există o foarte clară poziție a poporului român față de Ceaușescu, de totală respingere a tot ce a însemnat acțiunea lui politică, personalitatea lui, răul pe care l-a adus țării, tot așa de clar este că românii își dau seama, ca și noi, că indiferent de aberațiile propriei lui personalități Ceaușescu a fost printre altele, și nu în mică măsură, produsul unui sistem, produsul unui sistem totalitar comunist. Dacă nu ar fi avut la îndemână acest sistem, pârghiile puterii, dictatura comunistă Ceaușescu s-ar fi epuizat undeva ca un caz de megalomanie sau de paranoia cu efecte mult mai puțin destructive. Ca un caz neimportant care nu ar fi intrat în istorie.

Că acest caz paranoic a intrat în istorie, posibil a fost făcut lucrul aceasta, de existența sistemului comunist. Și predecesorul lui Nicolae Ceaușescu, Gheorghiu-Dej, nici el nu poate fi scos de sub aceeași critică foarte gravă, în măsura în care pe timpul lui, știm bine, s-a produs acea distrugere, am putea spune, a unei bune părți nu numai din elita țării noastre, dar din toate categoriile sociale, inclusiv din țărănime.

Deci, e normal ca în această perioadă de tranziție, când Frontul Salvării Naționale, împreună cu armata, care a jucat un rol extrem de pozitiv, adică la momentul când s-ar fi putut, printr-o lipsă de hotărâre și printr-o lipsă de discernământ al unor comandanți de armată, prelungi opresiune, prelungi rolul important și primordial al Securității și prin asta să i se acorde încă teren de manevră lui Ceaușescu, ceea ce ar fi însemnat poate încă zeci de mii de morți de România, armata a luat o decizie care va rămâne, pentru onoarea armatei române, în istoria noastră.

Dar în această situația, și aici s-a mai vorbit și eu nu spun ceva cu totul nou, în care singurele structuri ale reînnoirii și deschiderii pluralismului sunt foarte reduse, bineînțeles că Consiliul salvării patriei este prin el însuși, prin felul cum s-a născut, este un semn al înnoirii. Iar programul, am spus-o de mai multe ori, este unul dintre programele cele mai reușite din mișcările de înnoire din răsăritul Europei, care au trecut prin mai multe etape. Aici, poate tocmai pentru că ruptura a fost bruscă, oamenii au luat chintesența idelor necesare înnoirii și le-au pus într-un program foarte bun, care începe cu desființarea rolului conducător al partidului, cu afirmarea sistemului pluralist și a alegerilor libere și termină cu înlăturarea domniei minciunii. Am mai spus-o: în alte programe politice, nu ar avea rost, în restul lumii, să devină aceasta o linie programatică, dar la noi era așa de gravă criza morală determinată de pătrunderea neadevărului și a minciunii în toate straturile încât iată că și aceasta se găsește în programul respectiv.

Deci, ar fi prea multe de spus, dar mai pe scurt: e normal să existe o neliniște printre români cu privire la rolul pe care l-ar putea juca mai departe rămășițele unei mentalități comuniste sau chiar anumite personalități angajate cândva în acțiunea aceasta de impunere a unei dictaturi în România. Deci, o prezență prea numeroasă a unor comuniști în noile foruri chemate să introducă pluralismul ar fi o contradicție în sine.

Noi ne dăm seama că de exemplu Ion Iliescu a fost comunist. Nici măcar nu pot să spun dacă ar mai putea să creadă că mai e comunist după toate câte s-a întâmplat. Dar, dacă a fost comunist, a făcut dovadă de o anumită tendință liberală incontestabilă. Și el joacă un rol în întoarcerea României la o normalitate și spre un regim mai liberal. Și așa mai departe, mai spun și alții.

Dar întrebarea este: în afară de aceste personalități care s-au angajat cu răspundere și cu curaj într-o perioadă în care teroriștii lui Ceaușescu puteau încă extermina atâția oameni și puneau poate în pericol chiar și acești muguri ai înnoirii, oamenii aceștia și-au continuat activitatea și este bine că pot să și-o continue.

Pe de altă parte, în Consiliul salvării patriei sunt intelectuali de foarte bună calitate, oameni care au arătat că au știut să-și păstreze demnitatea în fața opresiunii. Însă avem în fața noastră două elemente foarte importante, însă nu suficiente, pentru acest început foarte greu. Pe de o parte – niște personalități care au avut legătură cu vechiul sistem, dar care s-au arătat capabile ca treptat să se emancipeze chiar înăuntrul sistemului. Pe de altă parte, intelectuali de mare valoare, care reprezintă conștiința nației. Deci, pe de o parte acești, ai putea să spui, pragmatici liberali născuți în vechiul sistem și în oarecare măsură formați în acest sistem, pe de altă parte intelectuali reprezentând autoritatea morală. Pe de o parte – pragmatismul luminat al vechilor membri ai sistemului, pe de altă parte – intelectualii ca autoritate morală. Nu avem însă suficienți oameni de acțiune, oameni politici, practicieni ai politicii, care să nu fi fost membri ai sistemului, care să nu fi fost angajați în acțiunile sistemului.

Și dacă tinerii cereau ieri în demonstrație să nu mai fie comuniști în conducere, ei exprimau în oarecare măsură, într-adevăr, o problemă, o mare problemă și o necesitate – participarea unor oameni care să fie competenți, care să întrunească ceea ce numai în mod separat dețin cele două forțe: să aibă pragmatismul și competența necesare, cum o au eventual Roman și Iliescu, dar fără a fi fost cât-decât angajați în sistem și, pe de altă parte, să aibă în plus autoritatea morală, tocmai pentru că nu au fost membri ai sistemului. Autoritate morală pe care scriitorii o au din plin, dar ei nu sunt oameni politici.

Șerban Orescu: Eu ți-aș pune o întrebare, Nicolae Stânișoară, nu crezi că, autodizolvându-se, Partidul Comunist, aceste personalități comuniste care sunt astăzi privite și cu suspiciune prin faptul că sunt totuși membri ai unui Partid Comunist care oficial încă mai există, deci oameni ca Ion Iliescu sau ca primul ministru Petre Roman, ar avea mai multă, mult mai multă autoritate dacă ar declara Partidul Comunist autodizolvat? Și dacă s-ar prezenta ca personalități de stânga cu viziuni patriotice?

Nicolae Stroiescu Stânișoară: Nu pot decât să a aprob, sută la sută, cea spus acum Șerban Orescu, pentru că, într-adevăr, aceasta ar fi dovada unei obiectivități care noi nu am mai avut-o în politica românească de zeci ani de zile, pentru că partidul nu mai există. Din momentul în care numai armata garantează la început numai supraviețuirea, ai putea să spui, a țării noastre și, acum, minimul de securitate a oamenilor, viața oamenilor și aprovizionarea cu alimentele elementare. Iar, pe de altă parte, cei care reprezentau vârful au dispărut, începând cu Ceaușescu și terminând, sub o altă formă de dispariție – că nu mai pot ieși în lume, cu membrii biroului politic și așa mai departe, partidul nu există.

Și atunci, de ce nu – un anumit curaj al adevărului de care toți suntem convinși că e mare nevoie? Dacă nu există, de ce nu s-ar spune că nu există, de ce nu se trage această concluzie pentru a se deschide un drum nou? Cine ar putea să o facă asta mai bine decât cei care, așa cum am spus mai înainte, au meritul de a fi început să se emancipeze de apăsarea, de unilateralitatea, de spiritul dictatorial al partidului încă pe timpul când partidul exista și au putut să vină acum la conducere numai pentru că partidul a fost dat la o parte. Pentru că dacă nu era dat la o parte, nici Iliescu și nici Roman nu ar fi putut să-și exercite, la ora actuală o anumită competență și, eu cred, și o voință reală de înnoire și de mers spre pluralism. O propunere foarte clară. Acesta ar fi, într-adevăr, o dovadă de sinceritate și luciditate. Deci, în același timp și aspectul moral, și aspectul competenței de care este nevoie practic, în fiecare clipă.

Șerban Orescu: Și acești oameni s-ar putea regrupa într-un viitor apropiat într-un partid social-democrat sau socialist care să nu aibă nimic comun cu comunismul.

Nicolae Stroiescu Stânișoară: Din momentul în care însuși primul ministru al nostru de acum, spunem al nostru pentru că și noi suntem români, ceea ce nu însemnă că noi am fi suporteri ai unui guvern care este trecător – pentru că chiar Roman a spus că el este prim-ministru până când se fac alegeri. Or, cine poate visa că la alegeri cu adevărat libere, și aici într-adevăr se cere o anumită franchețe și sinceritate din partea actualului grup – cine poate spera că acest partid ar putea să aibă mai mult de 2 la sută? Nu? Și atunci, de să umblăm, să manevrăm cu fantome?

Șerban Orescu: Cum foarte bine spui, Nicolae Stânișoară, este în interesul și al domnului Romani, și al domnului Iliescu – la viitoarele alegeri ei nu se pot prezenta sub eticheta de comuniști, riscă să piardă alegerile, să nu se leagă niciun deputat în viitorul organ legislativ – este în interesul lor cât mai repede să declare Partidul Comunist autodizolvat.

Nicolae Stroiescu Stânișoară: Aș merge până acolo încât să spun că ar fi păcat după ceea ce au făcut într-un moment greu să se pună sub o „firmă” care nu poate decât să ducă la respingerea lor, la imposibilitatea ca ei să joace un rol pozitiv.

Șerban Orescu: Bine spus că ar fi păcat. Acești oameni merită să joace un rol în viitor în viața publică a României. Au realizat o cotitură importantă, dar nu au nicio șansă să joace dacă se prezintă sub eticheta Partidului Comunist.

Nicolae Stroiescu Stânișoară: După cum nu au nicio șansă să joace dacă nu ar fi suficient de deschiși la ideea înființării de noi partide, dacă nu le-ar acorda acestor viitoare organisme de refacere a țării. Pentru că, ce însemnă partide? Partide însemnă puncte de vedere esențiale, proiecte pentru viitorul României și oameni hotărâți, adunați în jurul acestor proiecte. Asta este ceea ce ne trebuie.

Dacă actuala conducere se arată oarecum indiferentă, chiar și indiferența în materia aceasta ar fi vinovată față de ivirea acestor forțe, acestor organisme de refacere a țării noastre însemnă că nu au fost la înălțimea misiunii și că între vorbe și fapte există și acum o discrepanță. N-o să zicem că e discrepanța de pe vremea lui Ceaușescu. Dar, să fim atenți – există forme mai benigne de discrepanță care pot fi din punct de vedere al țării noastre mai periculoase. Pentru că Ceaușescu trebuia să cadă mai devreme sau mai târziu, pentru că nimeni nu mai credea ce spune Ceaușescu, pentru că nimeni nu-i mai dădea o șansă. Dar de ce se spune și ce se face astăzi depinde viitorul real al țării noastre, nu viitorul din capul lui Ceaușescu, așa cum era acum câteva zile. Or, răspunderea este foarte mare.

Și faptul că un ziarist german, la televiziunea germană, într-un reportaj de la București, se plângea că i s-au făcut greutăți și nu a putut să pătrundă în biroul unde avea loc o ședință sau, în orice caz, erau persoanele care au înființat un nou partid în România și că el a văzut că erau cusute cu ață albă argumentele care i se aduceau, deci a văzut o anumită duplicitate, poate, a unor elemente de nivel secundar. Dar nu putem începe o adevărată refacere, nu poate să fie o salvare a Patriei, așa cum spune numele și cum în realitate ne este misiunea, dacă nu este dată posibilitatea nu numai de înființare de noi partide, dar și ca aceste noi partide să acționeze și, cu atât mai mult, să poată comunica cu lumea din afară. Ce s-a întâmplat acestui ziarist germen este un semn foarte prost și eu sper că este o întâmplare, este un accident.

Șerban Orescu: Sigur că există în aparatul puterii și persoane care continuă să creadă, sau să cocheteze cu ideea, că ceva din vechiul sistem ar putea totuși să rămână. Ei bine, asemenea convingeri sunt cu totul certate cu realitățile. Revoluția a triumfat, odată cu triumful revoluției este clar că Partidul Comunist împărtășește, nu există altă alternativă decât să împărtășească soarta celui cu care s-a identificat practic timp de 25 de ani. Organele puterii de stat trebuie să înțeleagă acest lucru și să schimbe radical – o schimbare de 180 de grade – atitudinea lor față de cetățeni. Am sugerat de altfel acum oră în emisiune ca regimul să declare, așa cum au făcut celelalte state est-europene, că a încetat pentru totdeauna urmărirea cetățenilor pentru părerile lor politice.

Nicolae Stroiescu Stânișoară: Acuma, mai este o observație de făcut. Dacă celelalte partide comuniste din Răsăritul Europei, din țările care au declanșat și au pus bazele înnoirii, în jurul țării noastre, pe timpul când Ceaușescu ținea în loc acest proces – Polonia, Ungaria sau alții – dacă chiar în acele partide comuniste unde au existat cercuri și inițiative reale de reforme, au existat reformiști și au și făcut reforme, dacă asemenea partide s-au auto-dizolvat; cum s-ar putea ca Partidul Comunisto Român, în care nu am avut din partea Comitetului central – am avut Congresul foarte de curând – nu am avut o singură voce care să se exprime cel puțin cu ceva scepticism, nu vorbim de o opoziție directă, nu vorbim de confruntare… Partidul acesta nu numai că s-a dovedit incapabil, dar s-a umplut de o asemenea vinovăție încât ne-dizolvarea lui constituie un element de iritare. Poate că și demonstrația de ieri și altele care ar putea să mai apară pleacă și de la o iritare că undeva nu este clar, și aici e foarte meritoasă această propunere pe care ai făcut-o în discuția noastră, dar noi nu suntem Guvernul României – e vorba despre propunerea de proiecte într-adevăr realizabile, viabile. Și în sensul acesta propunerea o consider foarte justificată și foarte judicioasă.

Șerban Orescu: Așa cum a fost anulat articolul din Codul penal care sancționează cetățenii care critică un organism sau altul, trebuie o declarație solemnă că din momentul de față a încetat urmărirea cetățenilor de către organele ministerului de interne pentru părerile lor politice.

Max Bănuș: Gelu Ionescu, vreai să spui ceva.

Gelu Ionescu: Da, am intrat în studiou pentru altceva, dar vreau să particip mai întâi la discuția despre partid. Noi am făcut în comentariile noastre din ultimii ani deseori - și Șerban Orescu, și Emil Hurezeanu, și Niculai Constantin Munteanu, și Nicolae Stânișoară – cu toții am făcut comentarii despre faptul că Partidul Comunist din România este un partid-fantomă. Este partidul care a avut cel mai mare număr de membri raportat la populația țării, un partid de 3 milioane 800 de mii de membri și în același timp este partidul cel mai lipsit de putere, de semnificație, de ideologie. Pentru că a fost acaparat, și s-a lăsat acaparat, de dictatura Ceaușescu, acest partid, teoretic, a dispărut, dispare în momentul de față din toate punctele de vedere.

- Eu consider Partidul Comunist vinovat de această crimă care s-a întâmplat acum și nu despart cu nimic Partidul Comunist de dictatura Ceaușescu. E vinovat întregul partide de acești 70 de mii – nu știu exact câți sunt– de morți sau 300 de mii de răniți. Și, după cât am stat de vorbă cu diverse cunoștințe din România și cu români din Occident, acest Partid Comunist s-a făcut atât de vinovat să nu mai trebuie să existe. Este ceva ce a murit, a murit prin el însuși. A murit omorând.

- Autoritatea morală de care vorbiți în legătură cu pluralismul nu poate să existe în Țara Românească decât dacă ne legăm de anumite tradiții dintre cele două războaie. La noi pluralismul a început să acționeze după Primul Război Mondial. Și, dacă pot să amintesc, acolo au existat două faze cu totul distincte. A fost prima fază – din 1919 și până în 1930, când s-a întors înapoi Regele Carol, care a fost adevărata noastră fază democrată, când s-au făcut eforturile de a trăi cu națiunile conlocuitoare în buni termeni, de a stabili guverne cu adevărat bazate pe votul popular. Că au fost anumite abuzuri și mai erau încă anumite vestigii din trecut, nimeni nu contestă, dar aceea a fost o perioadă de construcție pozitivă. Ce a urmat după Carol a fost începutul unei dictaturi personale care cu totul altfel s-a manifestat și sub regimul comunist.

Însă ce aș vrea să pledez este ca această reluare a contactului și a continuității cu partidele de dinainte de război pentru a restabili nu numai autoritatea morală a eventualilor noi înjghebări care se fac acum în țară, ci și pentru a arăta modul în care trebuie să funcționeze acel pluralism pentru a duce la rezultate pozitive.

Dar aici aș vrea să deschid o mică paranteză. Noi în Ardeal, și vorbesc ca ardelean de data aceasta, imediat după 1919, am avut o fază foarte grea. Înainte ca, cum se numea pre vremuri, Vechiul Regat să poată să trimită cadrele formate pentru administrația noilor provincii alipite la țara-mamă, noi a trebuit să improvizăm. Acolo a existat un Consiliu dirigent, au existat mici înjghebări locale care au trebuit să facă față împrejurărilor. Unii funcționari maghiari au refuzat să continue mai departe și s-au retras, alții au depus jurământul de credință față de statul român și au continuat mai departe. Dar erau mii de locuri, tocmai de ceea ce vorbeați Dvs. acum câteva clipe, de oameni cu experiență practică care trebuiau înlocuiți peste noapte. Ei bine, acești oameni s-au găsit în cele din urmă și s-au găsit și cu ajutorul armatei. Pentru că armata noastră din Ardeal era compusă din frânturi de români care veneau din diverse unități ale armatei austro-ungare și care s-au reconstituit la Arad și la Timișoara, și pe urmă și la Cluj și Sibiu, ca o armată care a menținut oarecum ordinea pe tot teritoriul.

De acest lucru este nevoie și acum – o colaborare foarte strânsă dintre aceste elemente care au o tradiție politică la noi în țară, chiar dacă sunt puțini. Și cu ajutorul disciplinei armatei pentru a restabili această liniște, această revenire la normalizare înainte de alegerile din aprilie. Acele alegeri nu pot fi făcute înainte ca să fie refăcute registrele electorale, unde o să fie multe goluri acum, dar în schimb o să fie admiși mulți oameni care înainte fuseseră excluși. Toate acestea trebuie refăcute. Este o experiență practică pe care noi am avut-o o dată în Țara Românească.

- Fără continuitate nu poate să existe viață politică normală.

- Nicolae Stânișoară, ceea ce este clar e că noi nu putem crede că nu există elemente capabile administrative și organizatorice în țară, în afara activului de partid compromis. Repet, cum am discutat și înainte: nu în fiecare dintre cei 3 milioane 800 de mii de membri de partid este un vinovat. Sunt foarte mulți oameni cum se cade. E vorba însă de oameni care s-au pătat. Și, din păcate, nu sunt foarte puțini.

Îmi permit să nu mă alătur ține, când ai spus că la alegeri Partidul Comunist o să ia între 1 și 2 la sută. După părerea mea, ai fost foarte optimist. O ură care există în momentul de față în țară este necomparabilă cu ceea ce s-a întâmplat în celelalte țări în restul Europei, unde partidele respective sau oamenii din frunte, cum a fost cazul Germaniei răsăritene, au fost oameni de inimă care au împiedicat crimele. La noi nu au existat în fruntea acestui partid, îmi pare foarte rău, oameni care să fie capabili să împiedice această crimă. Am asistam.

- Mai e ceva. Sigur, nu trebuie să facem, și probabil că nu o fac nici concetățenii noștri, confuzia dintre activiștii de partid și marea masă a membrilor de partid. Activiștii de partid au fost rezultatul unei selecții inverse care funcționează de 25 de ani de zile. Aceștia sunt cu totul și din toate punctele de vedere descalificați. Ei nu mai au niciun fel de rol în viitorul României. Numai că ei sunt în momentul de față încă activi în viața țării și vor trebui să fie eliminați încet-încet. Pentru că altfel ei vor reprezenta o piedică. E o selecție inversă care s-a făcut din oamenii cei mai slab pregătiți profesional, din cei mai puțin bine-calificați.

- Dar să fie clar că nici acești oameni nu vor fi lăsați muritori de foame, doar să-și piardă puterea lor.

- Dar acest aparat există și el trebuie eliminat și este probabil că conducerea de la București știe acest lucru. Și va fi un efort foarte greu de eliminare, pentru că începând de la ambasade și terminând cu toate ministerele sunt pline de activiști. Sunt și specialiști, și tehnocrați, dar foarte puțini, care nu au avut rol de decizie. Eu cred că pe tehnocrați și pe oamenii foarte bine pregătiți profesional, indiferent dacă au fost sau nu membri de partid – la un asemenea partid, cu 3 milioane 800 de mii de oameni – pe ei se va putea baza viitoarea selecție de cadre și de conducere, cel puțin în primul timp.

- Sigur, nimeni nu se gândește să scoată din viața publică 3 milioane 800 de mii de cetățeni. De altfel, în ceea ce a fost zona răsăriteană a Germaniei după război, îmi amintesc foarte bine, chiar la dispoziția lui Stalin a fost înființat un partid care, e drept, nu a fost un partid prea democratic – Partidul Liberal, al cărei misiune principală era să colecteze foștii membri ai Partidului național-socialist. Stalin, care a fost, trebuie să recunoaștem, în anumite privințe un lucid politic și care a fost un adversar, evident, al naziștilor, al lui Hitler, totuși, din motive de echilibru politic s-a gândit și la o formulă de încadrare a foștilor membri ai Partidului național-socialist.

- Acest oportunism s-a manifestat și în alte aspecte. Se știe foarte bine că Ana Pauker la un moment dat căuta să recruteze membri pentru partid din elemente care fusese discreditate într-un motiv sau altul. Așa că a existat și la noi această fază.

- Politica este și o școală a flexibilității.

Nicolae Stroiescu Stânișoară: Da, aceasta este o problemă. Și o problemă poate de proporții mai largi este și aceea că niciun român nu trebuie să aibă sentimentul că datorită carnetului de membru de partid el ar fi exclus de la refacerea, de la reconstrucția României. Lucrul acesta trebuie să fie foarte clar. Și deja în cursul acestor tragice evenimente din ultimul timp s-a văzut că foarte mulți oameni care aveau acest carnet de membru de partid au știut unde să se așeze și au servit interesele poporului. Sunt convins că mulți membri de partid vor fi murit poate și pe baricade și în ciocnirile cu securiștii.

Gelu Ionescu: Aș vrea să întrerup această discuție privitoare la situația partidului cu un mesaj important. Începând de astăzi dimineața, nu știu dacă și de azi noapte, au început să vină telefoane din România. Am primit câteva telefoane, le vom transmite în emisiunea care începe după-amiaza, marea majoritate, dar cu unul aș vrea să încep încă de pe acum. Este vorba de un mesaj al unui angajat al radio-televiziunii din Iași care face un apel către românii din Occident.

Toate radiourile regionale, cum știți, au fost desființate de Ceaușescu acum 10-12 ani, deci nu au mai existat Radio Cluj, Radio Timișoara, Radio Craiova – au fost desființate. Și a fost încă o dovadă a centralizării puterii. România în momentul de față are nevoie de descentralizare. Există nenumărați foști lucrători în domeniul radio și televiziunii care vor să înființeze acum rețelele regionale și nu au cu ce. Așa că va invit să ascultăm întâi prima oară apelul respectiv care este adresat în primul rând românilor din Occident. Veți vedea de ce – pentru că nu au deloc aparatură.

***

Eu lucrez la Direcția de radio și televiziune Iași. Vă vorbesc și din partea colegilor mei. Și pe această cale facem un apel la Dumneavoastră, dacă poate cineva să ajute direcțiile de radio și televiziune din România, care au în subordine studiourile teritoriale desființate de vechiul odios regim, cu aparatură de înregistrare video și audio, adică camere de luat vederi VHS tip Moove cu casete VHS normale, precum și reportofoane și benzi magnetice pentru ele, necesare informării mai rapide a populației despre evenimentele și schimbările democratice și despre adevăr.

Acestea rugăm să fie trimise direct pe adresa unităților următoare: Direcția de radio și televiziune Timișoara, strada Demetriade nr.1 – pentru studioul de la Timișoara și Craiova; Direcția de radio Iași, strada George Enescu nr.7 – pentru Iași; Direcția de radio și televiziune Cluj, strada Fagului nr.2 – pentru studiourile de la Cluj și Târgu-Mureș. Vă mulțumesc și trăiască România liberă!

***

Gelu Ionescu: E extrem de important ca această descentralizare a radoului și televiziunii să se efectueze cât mai repede. Pentru că toate forțele locale vor avea posibilitatea să comunice cu marea masă de ascultători mult mai repede și mult mai prompt. Această descentralizare a mediilor, s-a vorbit și în emisiunea de ieri – este foarte importantă. Îmi amintesc că aseară a fost o lungă discuție între Mircea Carp și Doina Alexandru despre revoluții, că aceste revoluții din Estul Europei sunt niște revoluții ale mediilor. Ei, tocmai din acest punct de vedere, al revoluției mediilor, e nevoie în primul rând în România de descentralizarea radioului, televiziunii, tocmai pentru accelerarea procesului de democratizare și de liberalizare a societății românești.

- Aș vrea să subliniez că semnalul ne-a venit de acolo, după cum vedeți. Noi am discutat teoretic, dar cei de acolo ne-au dat semnalul exact prin acest mesaj.

- Deci, o să mai reperăm acest mesaj. Rugam pe toți ascultătorii noștri din Occident care pot să ajute aceste radiouri cu materialele pe care le-ați auzit să contacteze direct adresele menționate.

- Acest mesaj ne-a venit tocmai când noi discutam felul cum se va putea improviza în situația aceasta o refacere și o creare de structuri, tocmai acum ne vine mesajul care ne arată cum se poate reface sau instaura practic structura unei radiodifuziuni descentralizate. De acolo ne-a venit semnalul. Asta este încă o dată o dovadă că în poporul român există multă forță de inițiativă și mult spirit practic care abia acum își va arăta adevărata valoare.

- Nicolae Stroiescu, știi foarte bine – nu poate să existe democrație fără informare locală. S-a terminat! În întreaga lume sistemul de comunicații a demonstrat – în momentul în care tu îți pui în mâna ta, în centrul, în capitală, întreaga informare și dai niște „conserve” eventualelor radiouri din provincie, ai distrus posibilitatea de informație și poți manipula mai ușor oamenii.

- Deci, ai distrus și posibilitatea de decizie la diverse niveluri și diverse locuri.

- Ceea de ce sunt sigur e că în toate aceste centre unde au funcționat radiouri există elemente de valoare care să ia în mână aceste radiouri, să le organizeze, există tineri intelectuali care să se transforme în jurnaliști excelenți. Am avut atâtea corespondențe din țară care trădau calitatea celor care le-au scris. Deci, la mijloc este o problemă materială.

- Și nu este vorba numai de reportaje. Noi am vorbit acum despre politică foarte mult. Dar pe măsură ce se așează apele și se normalizează situația, bineînțeles că problemele economice vor deveni și ele foarte importante. Regimul Ceaușescu a impus o cenzură totală informației economice. Direcția centrală de statistică a fost transformată într-o anexă a secției de propagandă a partidului. Revista Economică, sub conducerea unor indivizi ca Ioan Totu sau fostul secretar al partidului din București, Petrescu, a devenit o revistă de propagandă, la același nivel situându-se de pildă cu Era Socialistă.

Este absolut necesar ca în presa din România, dar și în revistele de specialitate, cum este Revista Economică, să reînceapă să apară articole serioase de analiză. Direcția de statistică, ministerele trebuie să arate față de cei care încearcă să găsească noi soluții o atitudine deschisă, să nu mai păstreze datele și informațiile la Biroul de documente secrete. Aceste birouri de documente secrete din instituții, anexe ale Securității, nu-și mai au rațiunea în momentul de față.

Așteptăm ca în Revista Economică să reapară numele unor cercetători valoroși, ca de pildă Igor Lemni și alții, care cu câțiva ani în urmă au făcut propuneri judicioase pe care le-am comentat și eu privind metodele de însănătoșire a economiei naționale.

- Nicolae Stroiescu, noi suntem jurnaliști, noi suntem un post de radio. Am auzit apelul colegilor noștri. Sunt convins că vom încerca să ne gândim cum îi putem ajuta. Sigur că nu în acest moment, în cele 7-8 minute care ne-au mai rămas, vom putea găsi toate formele pe care noi le putem aplica ca să ne ajutăm colegii. Sunt multe și sunt multe pe care nu le putem exclude – poate vom invita tineri să facă experiență în cadrul acestui radio pentru un timp, poate ne vom duce noi să lucrăm cu ei. Cum îți imaginezi acest viitor al colaborării a celor care au nevoie, a celor care ne vor cere să-i ajutăm?

Nicolae Stroiescu Stânișoară: Da, sigur, aici sunt mai multe probleme. Una dintre probleme este aprovizionarea cu material tehnic de mare urgență. Și aici apelul este la românii din exil. Noi am putea să transmitem apelul acesta poate și membrilor organizațiilor de radio difuziune occidentale care privesc cu multă simpatie evoluția din România, ar putea să ne ajute și ei.

A doua problemă pe care a evocat-o acum Max Bănuș este aceea a unor forme de intercomunicare între noi și radiodifuziunea română, inclusiv cea locală care trebuie să renască; și încă, mai departe, posibilitatea ca oameni din România să înceapă să ne transmită nouă reportaje din diverse regiuni ale țării și, în felul acesta, încet-încet să fie așa că nu numai noi vorbim despre ei, ci ei înșiși vorbesc despre ei prin microfonul nostru. Paralel cu speranța că și mișcarea în spațiu va fi posibilă, în sensul, cum ai sugerat, ca și ei să vină în studioul nostru și noi să ne ducem în studioul lor. Toate acestea nu mai sunt de domeniul fanteziei, ci al unui viitor, după părerea mea, foarte apropiat.

- Desigur că o asemenea propunere acum un an de zile ar fi creat mari dificultăți celui care o făcea. Asemenea „utopii” au fost transformate în realitate de această revoluție, care este cea mai puternică revoluție din Estul Europei. Eu personal am simțământul că Vestul are o mare datorie față de sacrificiul făcut de poporul român, pentru că a demascat putreziciunea comunismului. Și fără să folosim cuvinte mari sau prea multe adjective, putem spune că a demascat acest aspect hidos al comunismului cum niciun fel de altă țară est-europeană nu a reușit. Sigur, a fost un sacrificiu uriaș. Pentru asta eu cred că Occidentul are o obligație morală, și practică, și financiară, să ajute la refacerea României.

Eu sper, cum am văzut astăzi din diverse date și, Radu Pârvan, poate ne spui foarte repede câteva din datele referitoare la ajutoare – Japonia, Statele Unite, vor să ajute repede România.

Radu Pârvan: Da, dar înainte de a face acest lucru aș vrea să spun următorul lucru. Sunt două nuanțe aici care trebuie accentuate. Cei din țară nu au așteptat de la noi încurajare ca să facă ce au făcut, unu. Al doilea – nu-mi închipui că sunt incapabili să-și dea seama de problemele care se pun. Și în al treilea rând, nu trebuie să confundăm coordonarea cu centralizarea. Nu cred că cei de la București acum caută să centralizeze toată puterea în mâna lor. Cred că primul lor efort în momentul de față este o coordonare de acțiune pe cuprinsul țării pentru a putea ajunge la câteva rezultate concrete și pozitive în vederea stabilizării și normalizării situației.

- Bun, noi ne-am referit la centralizarea excesivă din trecut, nici nu putem presupune că oameni atât de inteligenți de la început repetă greșelile comunismului.

- Și acum, dat fiind că mi-ai cerut să citez din ultimele ecouri de presă pe care le-am primit, e doar atât: Japonia și Statele Unite continuă să-și mărească ajutorul către România. Și, un lucru care merită să fie subliniat, Coreea de Nord de asemenea s-a alăturat la statele care au recunoscut guvernul provizoriu de la București și a mers chiar mai departe, spunând: „Noi respectăm calea aleasă de poporul român”. Filipinele, de asemenea, au recunoscut noul regim de la noi. Și, lucru și mai remarcabil, Vietnamul, după ce spune că respectă răsturnarea regimului din România, adăugă: „Respectăm poporul român și dreptul lui la autodeterminare”. În cele din urmă vietnamezii, care bine știm în ce situație ideologică se află, spun: „A sosit momentul ca noi să învățăm din cele întâmplate în Răsăritul Europei și în Centrul Europei ce însemnă democrație socialistă și, ca atare, să evităm acele greșeli pe care le-au făcut, și prin implicație se înțelege, România și Ceaușescu.

- Nicolae Stroiescu Stânișoară, desigur ajutoarele respective, un milion de dolari, 500 de mii de dolari, sunt un început. Sunt și sume mai mari, e un început.

- Nu ai fost utopic când te-ai referit la o anumită datorie morală și de conștiință a Occidentului. Ai fi fost utopic dacă ai fi revendicat-o fără ca ea, de la ea însăși, să fi apărut. Or, am constatat în diverse declarații ale unor oameni politici, după cum și în comentariile celor mai reputați comentatori din Europa pe care le-am auzit, de multe ori a revenit această idee: că avem o datorie față de acest popor care cu sacrificii atât de sângeroase s-a auto-eliberat după ce noi mult timp l-am ignorat sau am făcut greșeala să confundăm unele acte de oarecare autonomie ale lui Ceaușescu față de Moscova cu o mișcare cu adevărat sinceră a acestui om spre o autonomie nu numai a micului lui grup, ci a poporului român. Am văzut declarații de recunoaștere a unei vinovații. Dacă noi am spune lucrul acesta, nu ar avea valoare, dar o spun unii occidentali, vorbesc despre datoria morală exprimată foarte clar.

Max Bănuș: Nicolae Stroiescu Stânișoară, îți mulțumesc; Radu Pârvan, îți mulțumesc; Șerban Orescu, îți mulțumesc de asemenea. Dragi ascultători, vă dăm legătura cu buletinul nostru de știri.

+++++

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Suntem din nou în emisiune, puțin descumpăniți din nou, pentru că ascultăm chiar în clipa asta la Radio București, că prin decret al președintelui Frontului... Consiliului Provizoriu al Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu, a fost numit primi-ministru - Petre Roman. De asemeni, printr-un decret, un articol unic, ministru al Apărării a fost numit Nicolae Militaru. A fost un decret pe care însă n-am reușit să-l aud de la început. Așteptăm de la Radio Bucureşti hârtiile și vă vom ține imediat la curent.

Până atunci, un mesaj telefonic, primit din partea doamnei Pica Nicola, din Düsseldorf, care a organizat expedierea câtorva tone de medicamente și alte produse în România. Doamna doctor Pica Nicola anunță că cei care doresc să trimită medicamente sau echipament medical în România, au prilejul să o facă cu ajutorul unei firme de lângă München, care pune un avion la dispoziție, în mod gratuit. Avionul va pleca joi, 28 decembrie, deci produsele de expediat trebuie să ajungă până miercuri seara. Se poate lua contact cu organizatorii acestui transport la prefixul 08135 - e vorba de localitatea Maisach - și numerele sunt 1585 sau 1283.

S-a anunțat din nou acum la Radio Bucureşti că Consiliul Provizoriu al Frontului Salvării Naționale a ales în funcția de președinte pe Ion Iliescu și în funcția de vice-președinte pe Dumitru Mazilu.

Revin la anunțurile pe care le-am făcut, deci un grup de români au la dispoziție un avion care va pleca din Germania Federală joi, 28 decembrie, și mai e loc în acest avion pentru produse de expediat în România. Doritorii să se adreseze la telefonul 08135 - prefixul - și numerele 1585 sau 1283, 1270. Medicamentele și produsele de primă necesitate în acest moment ar fi: antibiotice, antiseptice, dezinfectante, conserve de plasmă, anestezice locale și generale, medicamente contra durerilor, pansamente, material chirurgical de cusut răni, seringi, echipament chirurgical, echipament anestezic, vaccinuri antitetanice, material pentru radiografie.

Și încă un anunț. Mai mulți români din străinătate se pregătesc să plece cât mai curând în România, ca să-și vadă rudele și prietenii, pe care nu i-au mai văzut de peste 40 de ani. E firesc ca ei să plece încărcați cu alimente și îmbrăcăminte, cu daruri sau ajutor personal.

După cum știu, desigur, actualele autorități române, din ordinul fostului tiran, trecerea vămii era o adevărată calamitate, un calvar de-a dreptul umilitor - călătorii fiind tratați cu dispreț, insultați cu brutalitate și tratați cu suspiciune. Călătorii erau obligați să aștepte ore întregi, până la 7-8 ore, în frig sau ploaie, și să scoată toate lucrurile din mașină. Românii din străinătate apelează la Consiliul Frontului de Salvare Națională - să dea directive pentru ca, începând de acum încolo, controlul vămii să se efectueze în mod civilizat, conform uzanțelor din țările occidentale. Firește, în acest mod critic, vameșii trebuie să se asigure că în bagaje nu sunt ascunse arme, stupefiante sau articole de contrabandă. Dar nu vedem cu ce am fi păgubit statul român dacă particularii care intră pe teritoriul românesc ar aduce câteva pachete cu mâncare, conserve, ciocolată, ulei și alte articole de care locuitorii români au fost lipsiți sub dictatura odioasă a fostului despot. ( Mircea, avem un grup de mesaje pe care suntem în măsură să le difuzăm acum).

Radioascultător: Sunt preotul Gheorghe Ursache din Geneva, biserica ortodoxă română din Elveția. Întru ajutorarea guvernului provizoriu din București, întru ajutorarea familiilor fraților, surorilor, celor dintr-o rudenie cu noi din țară, care își varsă sângele pentru noi, Radio Jura din Elveția, împreună cu un grup dintre noi, a adunat suma de 170.000 de franci elvețieni pe care îi pune imediat la dispoziția guvernului provizoriu din București. Dumnezeu să vă ajute!

Radioascultător: La microfon Alexandru Ureche, președintele Comitetului pentru Transilvania, începând de ieri, restructurat în Comitet pentru Libertatea României. Facem cunoscut tuturor locuitorilor României că un apel al comitetului nostru a fost adresat pe calea televiziunii, Tele5, întregii industrii farmaceutice, alimentare și de îmbrăcăminte din Germania, pentru a obține cât mai multe ajutoare pentru victimele bandelor teroriste din România. Pentru a ușura intervenția persoanelor particulare, s-a apelat și la ministrul Federal German al Poștelor, domnul Schwarz Schilling, pentru a reduce sau a scuti de taxe poștale pachetele ce se îndreaptă spre România. Comitetul va trimite, independent de această acțiune, un transport de medicamente și îmbrăcăminte la București, în cursul lunii ianuarie. Vă rog, anunțați, la București, pe doamna doctor Rodica Megelea, că va fi destinatara acestui transport. Vă mulțumesc. Mult noroc! Să vă ajute Dumnezeu!

Radioascultător: Mă numesc Radunici Ionel, sunt din Köln, Republica Federală Germania. Familiei Ciura Ofeliei din Timișoara și familiei Radunici din Timișoara, ne pare foarte rău că bucuria primului sfânt Crăciun în liberate n-o putem sărbători cu voi. Vouă și celor care au pierdut suflete dragi în luptă, vă dorim ca Dumnezeu să vă ajute! Noi n-am încetat să ne gândim în aceste clipe grele la voi. Irina, Valentin, Zina, Silvia și Ionel Radunici, Crăciun fericit!

Radioascultător: Dragi români, vă vorbește Albu Remus din (…) președintele comitetului local de solidaritate cu lupta poporului român. Iată că după 25 de ani de dictatură a lui Ceaușescu, aceasta a fost dărâmată, desființată numai și numai datorită vouă și sacrificiului de care ați dat dovadă voi, cei care ați luptat pe baricade și v-ați vărsat sângele vostru pentru libertate și democrație, împotriva frigului, foametei și terorii ceaușiste. Noi, românii din exil, suntem gata să revenim în țară, să participăm la democratizarea țării, să ne aducem aportul nostru. Dragi locuitori ai Clujului meu drag, iată că momentul mult așteptat a sosit. Să facem ca Clujul nostru drag, capitala Transilvaniei, să redevină ceea ce a fost înainte, să revină la bunul prestigiu pe care l-a avut dintotdeauna. Să fim mândri de el. Dragi colegi de la Institutul de Cercetări Miniere din Cluj, sper din tot sufletul că în viitor, care, sper, [să fie unul] foarte, foarte apropiat, să revin în rândurile voastre, să refacem totul împreună, tot ceea ce dictatura ceaușistă a reușit să distrugă în acei 25 de ani. Trăiască România liberă! Vă urez tuturor Sărbători Fericite și La Mulți Ani!

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Televiziunea română liberă a anunțat că va difuza în cursul zilei de astăzi un film privind procesul și executarea lui Nicolae Ceauşescu și a Elenei Ceauşescu. Filmul urma să fie prezentat ieri seară, însă televiziunea de la București a făcut cunoscut că, din cauza luptelor, transportarea peliculei originale complete ar fi fost cu mult prea riscantă. Într-un comunicat al Consiliului Frontului Salvării Naționale, dat publicității astăzi, la televiziune, se arată că filmul original este un document istoric, distrugerea lui putând fi o pierdere ireparabilă.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Pe de altă parte, ziarul Adevărul, care apare acum la București, a anunțat că înaltul funcționar al Ministrului de Externe, Mircea Răceanu, a fost eliberat din închisoare. Ziarul Adevărul este citat de Radio Bucureşti și spune că Răceanu a fost eliberat în timpul revoluției. După cum ne amintim, Răceanu a fost arestat în ianuarie trecut și acuzat de spionaj. În trecut, el deținuse diferite funcții diplomatice în SUA, în anii ”70. Din anul 1986 până la arestarea lui, Răceanu a fost director adjunct al directoratului din Ministerul de Externe român pentru America Centrală și de Sud. Asta este știrea pe care, cu ajutorul ziarului Adevărul, citat de Radio Bucureşti, ne lămurește despre situația lui Răceanu. Amănunte nu cunosc deocamdată.

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Adevărul, care până mai ieri se chema Scânteia. (Întreb regia: avem înregistrarea cu Vintilă Horia? O avem.)

Se pune pe platan și așteptăm să fie difuzată. Vă amintim că ascultați Radio Europa Liberă emisiunea noastră specială, care poate fi auzită la această oră în benzile de 16, 19, 25, 31si 41 metri.

Nicolae Stînișoară, în această dimineață s-a anunțat că domnul Ion Iliescu a fost numit președintele Consiliului Provizoriu al Frontului Salvării Naționale, că adjunctul său este domnul Dumitru Mazilu, de acum bine cunoscut în toată lumea pentru atitudinea curajoasă și pentru raportul pe care l-a făcut pentru demascarea regimului Ceauşescu. De asemeni, România are la această oră un prim-ministru în persoana dlui Petre Roman și un ministru al Apărării, în persoana generalului colonel Nicolae Militaru. Sunt primele două decrete ale Consiliului Provizoriu al Frontului Salvării Național. Acest Front al Salvării Naționale are și o schiță de program, care, fără doar și poate, este întocmită rapid, dar care conține în ea cam toate elementele pe care trebuie să le aibă o programare a unui guvern, a unui regim democratic.

Nicolae Stînișoară, care este părerea dumneavoastră cum vedeți prezența acestui program, situația acestui program posibilitatea ca el să devină realitate în contextul în care se află în acest moment România.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Armata a jucat un rol decisiv în înlăturarea dictaturii lui Ceauşescu, dar în România nu s-a instaurat o dictatură militară sau un guvern militar.

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Spre cinstea și spre slava noastră.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Tocmai. Să mai auzim și asemenea vorbe despre țara noastră și despre noi. Și conducerea a fost preluată de către un Consiliu al Frontului Salvării Național, iar Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a armatei și a unităților Ministerului de Interne, trecute sub conducerea Ministerului Apărării, acest Consiliu Militar se subordonează Consiliului Frontului Salvării Naționale, din capul locului - relații clare, care încep deja să prefigureze ceea ce în program este indicat ca punct important: separarea puterilor în stat. Bineînțeles, este vorba de principiul clasic în democrație: separarea între puterea executivă, judecătorească și cea legislativă.

Dar este de remarcat, în primul rând, programul propus de Consiliu Frontului Salvării Naționale, aș zice, se distinge de documentele asemănătoare, apărute la începutul și de-a lungul procesului de democratizare din celelalte țări din Răsăritul Europei printr-o mare claritate de gândire și prin eliminarea, din capul locului, a anumitor formule de tranziție sau ambiguități,care n-ar fi putut decât să întârzie procesul de refacere și de reconstrucție în România. De pildă, punctul unu spune: „abandonarea rolului conducător al unui partid, al unui singur partid și statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ”...

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Este câștigul cel mai important, având în vedere câte discuții au fost în toate celelalte țări, care au luat-o pe drumul democratizării în legătură cu abandonarea acestui principiu, principiu care încă în Uniunea Sovietică nu a fost abandonat, în ciuda propunerii categorice a acum defunctului academician Saharov.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Tocmai. Începi să simți un fel de reabilitare a gândirii politice românești, pentru că noi ne obișnuisem să fim demoralizați, deprimați față de ceea ce părea incapacitatea politică a țării noastre, într-un moment când în jurul ei se producea cea mai importantă transformare din acest secol, după o dominație care fusese cea mai neobișnuită dominație asupra țărilor din răsăritul Europei, iată că gândirea politică românească se arată a fi, în aceleași timp, realistă, dar și curajoasă, și rapidă, și acesta e un semn bun. După articolul acesta, a cărei importanță am subliniat-o, urmează consecința lui directă.

Punctul doi, „organizarea de alegeri libere în cursul lunii aprilie”. Iată și aici această rapiditate de mișcare românească nu se amână alegerile pentru un termen mai îndepărtat, cu toate că există dificultăți, nu avem structurile necesare, care, eventual, în alte țări din răsăritul Europei, existaseră ori sub forma unor grupări deja organizate în cadrul societății civile, cum ar fi Carta 77, în Cehoslovacia, sau Forumul Democratic, chiar și sub forma așa-numitelor partide de front guvernamental. Erau, în fond, niște partide-fantomă, ai putea să spui...

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Dar care aveau niște structuri și care existau.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Ba, unele dintre ele care începuseră deja încet-încet să își afirme anumite puncte de vedere mai proprii. Deci, acolo erau structuri. Cu toate că nu avem structurile acestea - și acesta e un pericol pe care noi nu trebuie să-l subestimăm - iată că cei care au luat acuma inițiativa salvării României, căci așa se numește Consiliul - Consiliul Salvării Național și e vorba cu adevărat de o salvare. Dacă cuvântul a fost odată potrivit și nu o simplă formulă retorică, acum este el într-adevăr potrivit.

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Și e limpede în toată lumea, inclusiv pentru autorii acestui program, că alegerile libere sunt atributul esențial al oricărui pas spre democrație, spre democratizare. Nu se poate fără alegeri libere, fără reprezentanți aleși liber, fără oameni capabili, în stare să suflece mâinile și să-i mobilizeze pe ceilalți la reconstruirea acestei țări, care a avut atât de suferit în ultimii 25 de ani.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Faptul că se merge în profunzime este dovedit de pasajul în care se spune tot atât de clar: „un comitet de redactare a noii Constituiții va începe să funcționeze imediat”. E nevoie de Constituție, e nevoie de o lege fundamentală a țării, pentru că această lege fundamentală stabilește structurile sistemului pluralist. Din această lege fundamentală vor emana legile, și orice fel de lege va fi verificată în ce măsură este constituțională. Constituționalitatea legilor va fi principiul, să zic așa, absolut al viitorul stat român liber.

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Iar Constituția aflată acum în vigoare este caducă, în primul rând, pentru că consfințește, între altele, rolul conducător al partidului, ne mai vorbind că este plină de zgura tuturor intervențiilor ceaușiste, pentru a-i asigura lui și familiei lui monopolul puterii absolute în România. Din păcate, asta a fost o lipsă de atenție... sau incapacitatea juriștilor români care au stabilit introducerea acestor noi articole în constituție, de a împiedica un tip de talia sau de teapa lui Ceauşescu să-și asume în întregime puterea, nu numai în partid, ci și în stat.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Urmează punctul patru, citez: „restructurarea întregii economii naționale pe baza criteriilor rentabilității și eficienței; eliminarea metodelor administrativ birocratice de conducere economică centralizată și promovarea liberei inițiative și a competenței în conducerea tuturor sectoarelor economice”. Iarăși o formulare, în același timp, lapidară și foarte cuprinzătoare. Pentru că nu e vorba numai de ceea ce se numește Perestroika, chiar și în Uniunea Sovietică câteodată, cu sensul numai de reorganizare, de intensificare a eficienței, ci este afirmat, pe lângă dorința de eliminare a sistemului de economie de comandă, este afirmată și promovarea liberei inițiative. Ceea ce arată că ne găsim într-adevăr în pragul unor schimbări creatoare în economia românească.

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Mai ales, în ceea ce privește formele de proprietate din România, care au fost cu atâta hotărâre respinse de Ceauşescu și de echipa lui până mai alaltăieri, dacă ne aducem bine aminte.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Pentru mine, unul dinte lucrurile cele mai revoltătoare, în afara de inițiativa de demolare a satelor...

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): ... și a bisericilor!

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Și a bisericilor, era faptul că, în loc să respecte, cât de cât, micul sector de agricultură particulară, care mai rămăsese în România, și care se dovedea extrem de productiv, și noi am arătat de atâtea ori că mari procente din producția de lapte, de carne, de ouă etc. veneau din acest sector particular. Ceauşescu căuta în ultimul timp, prin toate mijloacele, să subordoneze și aceste gospodării individuale sistemului dezastruos și falimentar al agriculturii socialiste.

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Pentru că el voia să lichideze ultimele celule de independență din societatea romanescă, care erau țăranii individuali - singurii încă proprietari ai unor instrumente, cum zic comuniștii, ai unor unelte de producție, și pământul fiind pentru ei un mijloc de producție.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Prin aceasta, Ceauşescu s-a arăta a fi exponentul aberant și de extremă al comunismului. Din capul locului, a avut o atitudine ostilă față de țara lui, tocmai pentru motivul pe care îl arăți dumneata, și anume, țăranul însemna o insulă de independență, deși relativă, însă total inacceptabilă sistemului totalitar comunist. Este bine că în acest punct se vorbește de sprijinirea mici producții țărănești. Eu înțeleg prin „producție țărănească”, mică proprietate țărănească, pentru că numai aceea este eficientă - lucrul acesta s-a dovedit pretutindeni.

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Rămâne de văzut în această situație - câți din țăranii tineri mai sunt la țară, câți dintre cei plecați se vom mai întoarce. Pentru că tragedia este că Ceauşescu a reușit, printr-o industrializarea grăbită, forțată la extrem, să golească satele de oameni tineri, de oameni buni de muncă. La țară au rămas femei multe, și acestea în vârstă, și bărbați foarte în vârstă, plus un număr de activiști și imbecili, care „activează” și nu muncesc, ceea ce înseamnă că îi împiedică pe ceilalți să muncească. E de văzut în ce măsură noua formație politică care s-a instalat la putere va reuși să asigure condițiile care să mobilizeze energiile creatoare ale acestor oameni, atât de dezamăgiți, atât de batjocoriți în ultimii 40 de ani. Însă nu mă îndoiesc că, dacă se vor găsi forme, se vor găsi structurile necesare, se va renaște și în țăranul român, sau în ceea ce a mai rămas din el, dorința de muncă, dorința de mai bine, dorința de a crea mai mult și mai bine, fără întreceri socialiste, fără toate atributele stupidității, care a însemnat „noua revoluție agrară”, sintagma care va trebui, iată, să o dăm și nou uitării.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Nu sunt specialist și nici consilier a guvernului de la București, însă îmi amintesc o experiență a mea, ca tânăr, după cel de-al Doilea Război Mondial, la noi în țară, s-a luat o inițiativă atunci - indiferent de transformările negative prin care ne pregăteam să trecem - s-a mai apucat să mai ia o măsură, și anume: s-au acordat credite țăranilor, micilor proprietari-țărani, cei pe care mai târziu comunismul i-a numit „chiaburi”, micilor proprietari-țărani, indiferent că erau ceea ce pe urmă s-a numit „țărani mijlocași” sau „chiaburi”... Deci, băncile populare și sătești care mai existau încă - pe urmă au dispărut - au acordat acestor țărani niște credite, nu prea mari. În câteva luni, ai putut să vezi cu ce elan încep să se miște diferitele gospodării ale țăranilor care erau proprietari pe micile lor bucăți de pământ. De ce nu s-ar acorda - în încercarea de a ușura refacerea legăturii dintre țărani și pământul care-i aparține - de ce nu s-ar crea un sistem de mici credite agricole, cel puțin pentru perioada de tranziție? Dacă statul a subvenționat atâtea proiecte falimentare, de ce nu ar subvenționa, cât de cât, și această renaștere a unei agriculturi productive, care ar însemna rezolvarea pe cale naturală și cu oarecare ușurință - pentru că pământul e generos - a problemei alimentare?

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Credite a acordat și Ceauşescu, și fostul regim Ceauşescu, din păcate, numai pentru acoperirea pierderilor uriașe înregistrate în agricultură, tocmai din cauza voluntarismului și a stupidității unei conduceri, care n-a ținut seama de realitatea imediată, concretă din satele românești, și asta ne-a împiedicat să mergem ceva mai înainte în realizarea unei producții agricole care să fie suficientă și pentru export, dar, în primul rând, pentru hrănirea corectă a populației din România. Facem o pauză. S-a reîntors Victor Moroșan în studio, pare să vină cu noutăți.

Europa Liberă (Victor Eskenasy Moroșan): Da, și vrea să vă fac cunoscute câteva depeșe ale agenției Agerpres, extrem de interesante. Cea dintâi anunță faptul că Tineretul Liber a publicat luni, în numele tineretului liber din România, un apel către Statul Major al Armatei Române, cerându-i să ordoneze mobilizarea tuturor trupelor de rezervă specializate în diversiune, ale trupelor paramilitare și ale trăgătorilor de elită, care sunt sub vârsta de 36 de ani și locuiesc în București. În apel scrie: „Noi, cei care ne-a sacrificat pentru patrie, suntem în cea mai mare parte ofițeri în rezervă și particulari, iar instrucția pe care am avut-o ne permite să luptăm cu succes în luptele de stradă, luând în considerație faptul că mercenarii folosiți în luptele de stradă și într-un oraș complet ostil și necunoscut lor…”,- scrie în depeșa transmisă în limba engleză, pe care încerc să o rezum rapid, -„căci numai trupele specializate - și tineretul României cere mobilizarea acestor trupe specializate ale armatei - poate lupta cu succes în București pentru eliberarea orașului de mercenari folosiți în clipa de față”, de teroriștii momentului.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Acuma, numai un moment. Vreau să subliniez încă o dată că nu putem să ne obișnuim cu gândul că pe teritoriul României se pot duce acțiuni teroriste și fanatice de genul celor care se petrec. Asta e tot emanația gândirii și nebuniei lui Ceauşescu, pentru că gândirea lui era nebunie. Or` într-adevăr am înțeles și noi de aici, de la distanță, că armata cu metodele ei clasice, în general, se descurcă greu în ceea ce se numește „războiul cu gherilele orășenești”, dar aicea este vorba nu de simple gherile, care s-ar fi aranjat sau ar fi apărut cât de cât spontan, ci e vorba de un plan diabolic. Ei dispun de tot felul de mijloace excepționale, de acțiune individuală sau mic grup, pe care armata nu le are, și pe care ei și le-au consolidat de-a lungul anilor, și asta e de remarcat, în vederea, probabil, a unor situații care vor cere asemenea intervenții.

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Le era frică. Se știau neiubiți, se ştiau detestați.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Tocmai. Noi ne întrebam câteodată: în ce măsură omul acesta, care pierduse contactul cu realitatea, își dădea seama cât de urât este? Își dădea seama - într-un sistem de schizofrenie, în care, pe de o parte, își dădea seama, pe de altă parte, i se părea că este erou național. Or` armata nu putea să tragă cu tunurile și să intre cu tancurile în blocuri de locuit, în case particulare. De aceea, într-adevăr, este nevoie de echipe specializate, însă puse sub comanda armatei.

Europa Liberă (Victor Eskenasy Moroșan): Da, dacă îmi permiteți, sentimentul meu, este că termenii folosiți de depeșa Agerpres-ului în limba engleză este foarte sugestiv, este clar, se vorbește de mercenari folosiți într-o luptă de supraviețuire, într-un oraș care le este complet ostil și necunoscut.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Se întrebuințează termenul „necunoscut”, eu n-am fost atent, ceea ce a fi o sugerare că ar fi chiar mercenari străini.

Europa Liberă (Victor Eskenasy Moroșan): „Mercenari străini” - așa cum a apărut în depeșele de presă, așa cum transmitea într-o depeșă Associated Press, dacă nu mă înșel, informații primite de la Budapesta, de la consulul sirian de la Budapesta, care spunea că, probabil, sunt folosiți studenți sirieni în această acțiune.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Bineînțeles că și aici este vorba de o minoritate de rătăciți. Aici nu este vorba de popoarele arabe, care și-ar fi trimis autorul lor.

Europa Liberă (Victor Eskenasy Moroșan): Evident. Pe de altă parte, asta explică îndârjirea cu care acești teroriști nenorociți continuă să lupte într-o țară în care situația s-a schimbat. Deci, sunt programați.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Sunt programați, bun. Eu n-aș pune numai pe seama cunoscutului fanatism al unor grupuri arabe similare. Din păcate, de data asta, sunt și români de-ai noștri, care au putu să fie în asemenea măsură modificați, transformați în zombi ai lui Ceauşescu, transformați în roboți fanatici bestiali.

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Se vorbește chiar - și s-ar putea să nu fie lipsit de temei - că mulți sau, poate, toți acești teroriști sunt sub efectul unor droguri care le stimulează agresivitatea și ferocitate. Pentru că s-au petrecut scene - și am văzut și noi la televiziune urmările acestor scene - de o atrocitate greu de imaginat. Televiziunea austriacă și-a cerut chiar scuze...

Europa Liberă (Victor Eskenasy Moroșan): Și televiziunea franceză! Corespondentul Antene2 la București anunța ieri că regretă că sunt siliți să transmită asemenea imagini.

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Și a și refuzat în prima parte să transmită aceste imagini, ca să preîntâmpine protestele.

Europa Liberă (Victor Eskenasy Moroșan): Totuși, mi se pare sugestiv. Numai niște mercenari străini - care nu cunosc și nu realizează în clipa de față ce se întâmplă în țară, care e situația reală - nu se predau și luptă ca disperații, fiindcă nu au ieșire.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Desigur, sunt ei, dar sunt și români printre ei. Sigur. Comanda nu este a lor. Este aicea o structură organizată de Ceauşescu. Noi nu trebuie să uităm că s-a reușit transformarea unor români în instrumente bestiale de luptă pentru o cauză evident pierdută. Ceea ce la mentalitatea românească e greu de înțeles. Mai ușor aș înțelege-o despre un palestinian sau despre un fanatic dintr-o altă zonă, dintr-un alt cerc de cultură, dintr-un alt destin național.

Europa Liberă (Victor Eskenasy Moroșan): În lista aceasta a Agerpres-ului de depeșe interesante, despre ce au reușit să facă acești teroriști mercenari, este una intitulată „Acțiunile barbare împotriva culturii: Biblioteca Centrală Universitară din București este complet arsă”. Și vă rezum foarte pe scurt ceea ce spune depeșa: Totul a fost ars și distrus, de la edițiile rare sau princeps, de la manuscrisele lui Eminescu până la cărți unice și periodice de valoare extrem de mare, aproape totul a fost ars, iar ceea ce nu a fost distrus prin foc, a fost distrus de apa care a inundat pentru a stinge [focul]. Și aș încheia această rapidă trecere în revistă a depeșelor de la București cu informații pe care nu le-am aflat exact de la radio, cu o declarație a lui Mircea Malița în legătură cu situația învățământului, care spune, între alte, citez: „Aș putea spune că o politică sistematică, incorporată în ordinele diabolice date zilnic de către EL a afectat la toate nivelele învățământul, persoanele, științele umane, a creat tabuuri”.

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Mircea, cât de lung este mesajul lui Vintilă Horia? Să facem o scurtă pauză. în studio a intrat colegul nostru de la serviciul de documentare Michael Shafir și pentru a vedea despre ce este vorba, vă propun să ascultăm mesajul lui Vintilă Horia. Reamintesc că Vintilă Horia este scriitorul care a scris romanul „Dumnezeu s-a născut în exil”. Dumnezeu renaște acum în România.

Radioascultător: Numele meu e Ostwald Schritte Constantin și pentru familiile din București (...) pentru nepoata mea Ileana Angel și familia din București, pentru prietenul meu Chihaia Horia și familia din București, pentru Gheorghiu Ion, fratele meu din Constanța și familia lui, pentru prietenul meu Vasile Florică din București, pentru prietenul (...) din Câmpul Lung - le urez la toți să aibă o mare încredere în viitorul luminos al României, care va începe. În afară de asta, pentru colectivul uzinei Laromet, unde am lucrat cinci ani de zile în București, le doresc multă fericire. În această fabrică am fost persecutat de comuniști între anii 1959-1964. Atâta am avut de spus și vă mulțumesc și dumneavoastră de la Radio Europa Liberă pentru marile eforturi pe care le faceți pentru a informa corect publicul din toată lumea. Vă mulțumesc frumos!

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Evident, n-a fost mesajul lui Vintilă Horia. Se întâmplă mici încurcături în regie, absolut normale, având în vedere că lucrăm sub stres. Cine are de comunicat ceva?

Europa Liberă (Michael Shafir): Am cercetat fișierul nostru, pentru că ne întrebăm cine este Petre Roman, noul prim-ministru al României, așa cum s-a anunțat de curând de către Radio Bucureşti .

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Este Michael Shafir, care a venit tocmai acum...

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Am anunțat.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Ai anunțat? Bun.

Europa Liberă (Michael Shafir): În fine, nu știm dacă vorba de același Petre Roman, dar fișierul nostru are o singură personalitate cu acest nume. Este vorba de un inginer, care a fost director tehnic al Combinatului de Cărbune din Valea Jiului, în anii 50, apoi, director general al Centrului De Cărbune de la Petroșani, în 1970, post pe care l-a pierdut în 1972. De atunci, fișierul nostru nu conține nimic despre Petre Roman. Nu putem garante, desigur, că este vorba de aceeași persoană. Vom încerca să află și, dacă vom afla, vom comunica, desigur, ascultătorilor noștri.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): O întrebare, Michael Safir, faptul că fișierul nostru nu mai conține nimic din ”72 încoace, n-ar fi un mic semn bun?

Europa Liberă (Michael Shafir): Ba, da. Ar fi un semn chiar excelent.

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Pentru faptul că el n-a mai făcut parte din nomenclatură si, probabil, a dispărut din atenția presei, din atenția organizațiilor de partid și organelor de partid și, probabil, va fi muncit pe undeva.

Europa Liberă (Victor Eskenasy Moroșan): Să explică totuși - ce a însemnat 1971, nu?

Europa Liberă (Michael Shafir): Da, desigur. Este vorba de perioada care a venit imediat după așa-zisa „revoluție culturală” de tristă amintire, care n-a fost nici „revoluție” și cu atât mai puțin „culturală”, când multe personalități din cultura românească, dar nu numai din cultură, și-au pierdut posturile, atunci când au încercat să opună chiar o minimă rezistență față de dispozițiile regimului de tristă amintire.

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Sunt informat că în acest moment se înregistrează mesajul ziaristului Petru Mihai Băcanu, direct de la București. Reamintim, Petre Mihai Băcanu nu demult a fost condamnat de către un tribunal din București pentru complot, împreună cu Anton Uncu și Mihai Creangă. El este cel care, mi se pare, s-a aflat la Rahova, dacă nu mă înșel. A fost eliberat în aceste zile și așteptăm mesajul lui. Între timp, în regie se caută cu febrilitate mesajul lui Vintilă Horia. Am primit o hârtie cu câteva reacții din București după anunțarea sentinței și executării lui Nicolae Ceauşescu. Agențiile de presă au început să ia interviuri de la cetățenii Bucureștiului. Se remarcă de la bun început că Radio Bucureşti a spus îndată după anunțarea sentinței și executării ei: „O, ce veste minunată! Anticristul a fost suprimat!” Un alt crainic a declarat: „In sfârșit putem fi fericiți în noul an”. Mulți bucureșteni au fost însă dezamăgiți că nu s-au difuzat scenele promise de la executarea tiranilor, scene, care sunt anunțate din nou pentru astăzi.

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Trebuie să spun că eu am aflat și că mulți bucureșteni au dat telefoane la diverse instituții care funcționează acum, exprimându-și regretul că nu a avut loc un proces public sau anumite elemente, cel puțin, de proces public, care să preceadă această condamnare.

Europa Liberă (Victor Eskenasy Moroșan): Regret care a fost exprimat, am anunțat deja, și pe plan internațional, imediat după anunțat, în Telejurnalul de seară al Televiziunii franceze, de către ministrul Lionel Jospin, care ține locul interimar, în absența lui Michel Rocard, primul ministru francez.

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Însă filmul n-a fost transportat, pentru că, aseară, clădirea televiziunii se mai afla în centrul unor atacuri teroriste și s-a căutat evitarea pierderii acestui film, evident, devenit de acum unul istoric.

Cineva din cercurile Consiliului Salvării Naţionale a spus că secvența cu cei doi, cu fețele obosite și îngrozite, era evident, suficientă. O funcționară din București, întrebată ce crede de știrea execuției și-a ridicat brațele spre cer și doar a dat un ciot de bucurie.

Alți bucureșteni și-au exprimat nemulțumirea și regretul că Ceaușeștii n-au fost judecați în văzul poporului. O femeie însă a adăugat, si, probabil, este un lucru de bun simț: „Dacă i-ar fi scos în public, mulțimea i-ar fi rupt în bucăți. Pentru moment, trebuie să fim mulțumiți că au dispărut pe veci”.

Vă reamintesc că, în acest moment, ascultați Radio Europa Liberă Emisiunea Specială, care poate fi ascultată în benzile de 16,19,25,31 și 41 de metri. S-a găsit Vintilă Horia? Nu s-a găsit. Ok. Cu ce continuăm? Nicolae Stînișoară?

Europa Liberă (Nicolae Stroescu-Stînișoară): Mi-a venit acuma o mică piesă de știri, extrase din presă. În primul rând, agenția Reuters, care relatează că Libia a dezmințit din nou că libieni s-ar afla printre teroriștii din România. Libia a anunțat totodată că va trimite ajutor medical în Romania în cursul zilei de azi, marți, 26 decembrie. Agenția oficială libiană anunță că ajutoarele au fost ordonate după ce ambasadorul român a fost convocat la Ministerul de Externe luni seara, pentru a se protesta contra știrilor că libieni ar fi implicați, alături de aceste forțe teroriste pro-ceaușiste. De asemenea, este menționată de către Reuters o emisiune a postului de radio libian, ascultată în Cipru, care adăuga că un trimis român, al cărui nume nu a fost amintit, a declarat că este autorizat de Frontul Salvării Naţionale din România să dezmintă știrile acestea despre luptători libieni, subliniez, e vorba despre luptători libieni, în rândurile teroriștilor. Pe dea altă parte, televiziunea română, care este controlată de Consiliul Salvării Naţionale, a anunțat că mercenari străini ar fi pătruns în țară cu ajutorul teroriștilor lui Ceauşescu. Iată, deci, pe de o parte, dezmințiri libieni, asociate și cu o confirmare români că nu ar fi fost libieni, pe de altă parte, televiziunea română vorbește de mercenari străini, care au pătruns în țară. Deci, problema aceasta este departe de a fi fost complet lămurită.

Europa Liberă (Victor Eskenasy Moroșan): Iar agenția Tanjug anunța astăzi dimineață că mercenarii pot fi identificați la libieni și sirieni - o informația a agențiilor de presă, evident.

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): Să ne amintim că încă de azi noapte, agenția Reuters cita pe directorul Spitalului de Urgență din București, domnul Andrei Firică, care a făcut cunoscută internarea a doi libieni răniți, care făceau parte din forțele ceaușiste. De asemeni, agenția maghiară MTI a relatat, pe de altă parte că, la Arad, soldații armatei române au făcut prizonieri mai mulți teroriști libieni, care luptau alături de forțele de securitate pro-Ceauşescu. Așa că dezmințirile de la Tripoli nu au prea mare valoare, cunoscând, de altfel, câte adevăruri spune „fratele Gadaffi”.

Europa Liberă (Victor Eskenasy Moroșan): Să amintim, de altfel, că nici Ion Iliescu, în momentul de față - președintele al Frontului Salvării Naţionale, nu a dezmințit în mod categoric în Le Monde faptul că ar fi vorba de mercenari străini, de luptători teroriști arabi, spunând că nu vrea să comenteze pentru moment, urmând să se discute mai târziu.

Europa Liberă (Neculai Constantin Munteanu): După cum știm, după ce a fost numit președintele Frontului Salvării Naționale, al Cărui adjunct, prim vice-președinte, este Dumitru Mazilu, au fost date primele decrete astăzi. Primul dintre ele este cel privind numirea în funcția de prim-ministru al României, până la alegeri, a domnului Petre Roman. Iar al doilea decret, cu un articol de asemeni unic, a fost numit în funcția de ministru al Apărării Naționale generalul colonel Nicolae Militaru. Decretele sunt semnate de Ion Iliescu, președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale. Am ezitat pentru că până acum se numea „Consiliu Provizoriu” și acuma văd că se cheamă doar „președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale”. Mai avem doar câteva secunde până la viitorul buletin de știri.

+++++

Europa Liberă (Emil Hurezeanu): Am primit, între timp, restul corespondențelor din Statele Unite. Ne cerem scuze pentru incidentul tehnic, care a făcut ca, la un moment dat, înregistrarea americană să se întrerupă. Deci, continuăm cu mesaje din Statele Unite.

Europa Liberă (New-York): Radio Europa Liberă New-York, secția română. Ceea ce urmează este un mesaj din partea domnului Sorin Popa din New-York, care roagă postul nostru de radio să-l transmită în țară. Domnul Popa afirmă că mesajul este important, deoarece conține informații militare prețioase.

Radioascultător: Sunt Sorin Mihai Popa. De mai multe zile încerc, ore peste ore, să prind la telefon țara - imposibil. Am primit și telefoane greșite, de altfel. Nu am nici cea mai mică încredere în oficialii Republicii Socialiste România - Ambasadă, Misiune - din Statele Unite sau alte conexiuni ale RSR-ului. Deci, încerc - cu bunăvoința, târzie, dar existență, a postului Radio Europa Liberă - secția română din New-York.

Mă adresez Comitetului Salvării Naționale sau către oficialităților guvernului provizoriu. Dat fiind încă prezența unităților de teroriști, dacă nu ați rezolvat - și probabil că nu - în totalitate problema, vă rog să fiu imediat contactat prin Radio Europa Liberă studioul din New-York, deoarece posed date și informații privind rețelele de canale subterane din București și lucrările existente, începute, de altfel, între anii `46 -`48, în faza inițială.

Rog camarazii mei de arme și, mai ales, cei care mai trăiesc, dacă nu au uitat, din componenții centralii mișcări de rezistență unită din România, grupul lui Ștefan Nenițescu, să arate ce știu în cazul operației Canalele și Canalizarea Subterană a orașului București și, mai ales, depozitele de arme. Acesta a fost unul din capetele de acuzare în procesul nostru și al meu personal, în special, la 23 decembrie 1950, București. Nu îi numesc pentru securitatea lor. Posed documente și planuri, informări foarte utile, ascunse de mine undeva în Europa, nu în SUA, scoase din țară. Nu voi da indicații decât unor autorizați CIA, Statele Unite, sau un serviciu secret, sau serviciul secret al armatei franceze, nu serviciile civile. Pe linie românească nu voi vorbi decât cu Dan Deșliu și Petre Mihai Băcanu, pe care-i cunosc și am încredere. Cea mai mică informație poate fi utilă, indiferent că are un trecut mai îndepărtat, dar realizează legătura cu lucrările de astăzi. Am vorbit despre aceasta, după fuga mea în Occident, unor persoane, zise oficiale, a două state, dar nu m-au luat în serios. Istoria și evenimentele au dovedit ca am avut dreptate. Din motive de siguranță, nu dau la radio nume și adrese. Pot fi în pericol cert din partea bandelor de teroriști, aceasta fiind și o problemă a terorismului internațional. Mulțumesc. Sorin Mihai Popa.

Europa Liberă (Emil Hurezeanu): Acum avem o corespondență de la studioul nostru din Budapesta.

Radioascultător: În ultimele zile, așa se pare - de parcă și în Ungaria ar fi mobilizare generală - fiecare partid sau organizație de masă și-a pus deoparte ambiția politică și se ocupă de organizarea transporturilor de prim ajutor către România. În fiecare oraș șunt instalate centre pentru donarea sângelui și, începând de ieri, se organizează și primirea în familie a copiilor rămași orfani, până ce se normalizează situația în țara vecină. Emisiunile de radio și televiziune sunt axate pe ajutorul celor ce transportă medicamente, alimente în România. La Budapesta, un tren-spital, special amenajat, așteaptă doar semnalul din București să pornească la destinația stabilită de conducerea Frontului Salvării Naționale. În ultimele trei zile, au fost șoferi care au pătruns pe teritoriul României cu ajutoare de mai mult de 20 de ori. De fapt, o firmă întreagă, Taximetrele Gabriel, se află la graniță și în România. Astăzi, în zori, au sosit înapoi pe teritoriul Ungariei camioanele armatei maghiare, care au transportat în România 81 de tone de alimente și preparate de sânge, extorcate fiind pe tot parcursul drumului de trupe românești. Solidaritatea cu poporul român este manifestată și prin mai multe concerte de binefacere, câștigul cărora va fi trimis în ajutorul copiilor rămași orfani sau răniți în luptele din orașele României. Astăzi, la o conferințe de presă, ministrul Afacerilor Externe, Gyula Horn, a anunțat că dorește să facă o vizită în timpul zilei de vineri la București, în cazul în care va fi primit de Consiliul Frontului Salvării Naționale. Péter Szabó, Budapesta.

Europa Liberă (Emil Hurezeanu): Postul de radio București a transmis în această seară și mesajul adresat de președintele George W. Bush, președintele Statele Unite. Iată-l:

„În numele poporului american, salut constituirea noului guvern român. Participăm la bucuria poporului român, al cărui curaj în fața represiunii și a cărui devotament față de libertate au făcut posibilă această dramatică revoluție. Simpatiile noastre se îndreaptă către toți cei care au suferit pierderi ca urmare a violenței din ultimele două săptămâni și sperăm că tragica vărsare de sânge a luat, în cele din urmă, sfârșit. Ca un prim gest de bunăvoință și de sprijin din partea poporului american, guvernul Statelor Unite a donat Comitetului Internațional al Crucii Roșii 500.000$ și este gata să furnizeze alte forme de ajutorare, în caz de calamitate, pentru ușurarea suferințelor poporului român, în această perioadă dificilă de tranziție. Statele Unite aplaudă angajamentul poporului român de a înfăptui alegeri democratice și alte reforme democratice, politice și economice. Ne pregătim să conlucrăm cu noul guvern român la construirea relațiilor bilaterale, pe baza angajamentului comun al popoarelor libere pentru o reală dezvoltare democratică și pe temeiul dominației legii”, se arată în încheierea mesajului președintelui american, transmis astă seară de Radio București.

Tot prin Radio București am preluat și mesajul transmis de prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Margaret Thatcher, care s-a adresat cu o telegramă președintelui Consiliului Frontului Salvării Naționale al României, Ion Iliescu, prin care îi adresează cele mai bune urări cu ocazia alegerii în această funcție. În această telegramă se subliniază că poporul britanic urmărește evenimentele tragice, dar eroice din România cu multă simpatie și admirație pentru curajul extraordinar al poporului român. Marea Britanie este gata să ajute pe orice cale reconstrucția unei României pașnice și democratice.

De asemenea, Secretarul de Stat pentru Afaceri Externe și Commonwealth, Douglas Hurd, a adresat o telegramă lui Dumitru Mazilu, prin vice-președintele Frontului Salvării Naționale, prin care îi adresează, cu ocazia alegerii, cele mai călduroase urări. „Marea Britanie, - se spune în telegramă, a fost activ de partea dumneavoastră în timp ce ați suferit sub regimul trecut”. În telegramă se exprimă dorința Marii Britanii de a ajuta România în a se dezvolta ca o țară prosperă și democratică, precum și speranța în dezvoltarea unor relații bilaterale excelente între Marea Britanie și România.

Cancelarul Austriei, Franz Vranitzky, a adresat noului premier, Petre Roman, o telegramă de felicitare, ceea ce echivalează și cu recunoașterea, de facto, a noului guvern român. Se arată în această telegramă că întreaga Austrie a primit cu mare bucurie vestea eliberării de sub dictatură. „Nu vom uita cu câtă durere și câte victime a realizat această cotitură poporul român. Ne exprimăm speranța în edificarea unei orânduiri sociale democratice, în care să fie respectate drepturile omului. Austria este gata să sprijine activ România în vederea soluționării problemelor importante cu care se confruntă guvernul de la București ”.

- Constantin Caragea, avem noi mesaje?

- Avem patru mesaje.

- Bun.

Radioascultător: Aici, doctor Ion Taloș, titularul disciplinei de Folclor Romanic de la Universitatea din Köln, RFG. Vreau să transmit un mesaj important și un număr de telefon lui Dorel Vișan, membru în Comitetul Clujean al Frontului Salvării Naționale. Până când își pregătește ceva de scris, câteva propoziții adresate tuturor compatrioților.

Acum, când s-a săvârșit minunea-minunilor, când striga: „Glorie și recunoștință eroilor neamului, care s-au jertfit pentru noi toți!” Când revoluția a ieșit învingătoare, nu consider necesar să descriu stările sufletești prin care am trecut și noi, cei de care n-a avut nevoie regimul odios al Ceaușeștilor și pe care, oricum, ne-a scăpat din mâini. Vor veni vremuri mai bune pentru a scrie și a povesti.

Încă o observație generală. Lumea a învățat în ultimele zile două cuvinte românești, unul îngrozitor - „securitate”; altul sublim - „libertate”. Cred că a sosit momentul ca lumea să mai învețe un cuvânt românesc: „cumpătare”, chiar dacă multora le va veni mai greu să-l rostească.

Și acum, mesajul meu adresat lui Dorel Vișan. Municipalizarea orașului Köln, cu care Clujul e înfrățit, m-a autorizat să cer Comitetului local al Frontului Salvării Naționale să comunice cu ce ar putea fi de folos Kölnul în situația dată. Prin urmare, îl rog pe Dorel Vișan să mă sune la telefonul: 0049 0221 427672.

Tuturor românilor - La mulți ani în libertate!

Radioascultător: Aici este profesor doctor Bogdan din Republica Federală Germania, Dortmund. Aș dori să comunic Ministerului Sănătății, respectiv, Crucii Roșii, că am trimis două pachete mari de medicamente a 200 de kilograme, respectiv, medicamente, pansamente, material de sutură, substituenți plasmatici, precum și seringi, și ace. Aș dori de asemenea să se ia legătura cu mine, la telefonul: 0231 572145, să mi se spună ce medicamente mai au nevoie, respectiv, material de sutură sau substituenți plasmatici. Vă doresc un An Nou fericit, toate cele bune, felicitările mele, sănătate și toate cele bune!

Radioascultătoare: Vorbește Constantinescu Constantina de la Budapesta, în numele Mișcării Democratice România Liberă din Budapesta. Apel către Consiliul Frontului Salvării Naționale din România.

Mișcarea Democratică România Liberă a exilaților români din Budapesta, care au luptat activ și permanent din exil împotriva dictaturii Ceaușescu, vă adresează adeziunea lor totală la actul istoric revoluționar înfăptuit cu litere de sânge și doresc din toată inima lor de români să se întoarcă în România, să lupte și să contribuie în continuare la construirea unei noi Românii și democratice. Totodată, vă anunțăm că sâmbătă vor lucra voluntar toate spitalele din Budapesta, iar suna de bani adunată, aproximativ trei milioane de forinți, vor fi trimiși ca ajutor în România.

Comitetul Mișcării Democratice România Liberă: Emil Iovănescu, Constantina Constantinescu, Dorel Constantinescu. Budapesta, 27 decembrie 1989

Radioascultătoare: Vorbesc în numele domnului profesor Paul Miron de la Universitatea din Freiburg. În cadrul măsurilor de ajutor pentru România, rectoratul Universității din Freiburg roagă conducerea Universității din Iași, ca și conducerea IMF să ia contact telefonic cu profesorul Paul Miron.

Muzică. Maria Tănase

Europa Liberă (Emil Hurezeanu): Și acuma, stimați radioascultători, repetăm mesajul scriitorului Iordan Chimet. Iordan Chimet se află intr-o vizită în Germania Federală, unde a venit acum o lună, se va întoarce, bineînțeles, la București.

Iordan Chimet: Momentul sacru al eliberării - așteptat de noi toți, de întreaga lume românească, de aproape o jumătate de veac - l-am trăit departe de țară. Nici mie, simplu și întâmplător călător în Occident, nici prietenilor, cunoscuți sau necunoscuți, pe care i-am întâlnit în lungul și melancolicul exil românesc, soarta nu ne-a oferit imensul privilegiu de a împărtășiți toate riscurile, toate sacrificiile alături de voi, cei dragi de acasă, pe străzile însângerate ale orașelor noastre martire. Cum să vă exprimăm durerea noastră, dragostea noastră, admirația noastră, speranță noastră? Nu avem la îndemnă cuvintele tuturor de acasă, făurite de părinții părinților noștri de-a lungul atâtor vremuri tulburi. Și chiar dacă erau destinate să identifice și să condamne răul, când acesta apărea în viața comună, era vorba totuși de un rău care nu depășea un anumit hotar, o anumită limită a firii. Dar acum, cum să mai folosim sărmanele noastre cuvinte, dezarmate, parcă, în aceste clipe tragice, când s-au deschis porțile zăgăzuite ale infernului, când gloanțele asasine nu ocolesc copiii, mamele, bătrânii, răniții, adică tot ce este sacru în viață, tot ce e vulnerabil, demn de a fi apărat, îngrijit și iubit. După ce au condamnat la moarte bisericile și mănăstirile, a venit rândul bibliotecilor în care erau depozitate atâtea din mărturiile mândriei noastre. Ce cuvinte să folosim, când servii apocalipsului, fiarele cu chip uman, însetate de sânge, au coborât din imperiu lor nocturn în realitatea simplă a unui popor, pentru a-și duce la bun sfârșit sinistra treabă pentru care au fost antrenate două decenii: tortura și moartea. În acest sumbru veac al tuturor lagărelor și gulag-urilor de tot felul, tot ce fusese cunoscut în materie de performanță a ororii gratuite a fost depășit tocmai pe acest bun și generos pământ românesc. Noaptea cea lungă, care nu se păruse uneori infinită, a torturii brutale sau rafinate, otrava mistificării permanente, spectacolul diabolic conceput nu numai pentru mutilarea trupurilor, dar și a sufletelor, iată, noaptea cea lungă s-a sfârșit, dar... O, Doamne! Cu ce preț imens! Cu ce preț nedrept!

Să nu uităm niciodată că dimineața pe care o trăim a fost înălțată pe sângele atâtor zeci de mii de inocenți. O nouă deminează trăim. Dacă îmi îngăduiți să spun, un nou testament, un masacru al inocenților, pe care biata familie umană l-a mai trăit cândva, urmat de o nouă naștere. Dar dezamăgirea ne-a invadat prea des sufletele pentru a ne lăsa cuprinși de euforia care întunecă luciditatea. Euforiile, după cum am învățat prea bine și noi, și vecinii noștri - nu sunt prea bune conducătoare de înțelepciune. Care nou drum e lipsit de obstacole, de mărăcini? Care cer e în permanență senin?

Peste puține zile, sperăm, ne vom reîntoarce cu toții la uneltele noastre, fiecare unde îi este locul, și fiecare loc este important, fiecare viață îl sfințește. Va trebui să descoperim din nou sacralitatea existenței. Înainte de toate, să ne luăm din nou înapoi cuvintele fundamentale în care înaintașii noștri și-au depozitat sensurile existenței, rațiunea de a fi, justificările dăinuirii noastre. Aceste cuvinte: cuvântul „libertate”, cuvântul „țară”, cuvântul „dreptate”, cuvântul „neam”, cuvântul „demnitate” - ne-au fost răpite, batjocorite, golite de sensurile pe care trebuiau să le poarte, au fost expuse tensiunii publice, utilizate de călăii sistemului – nu mai puteau fi rostite de oamenii liberi. Ca și oamenii martiri avem și cuvinte martire. Să-i respectăm și pe unii, și pe alții, să le ștergem rănile și să mergem împreună mai departe pe drumul destinului nostru regăsit. Să ne reparăm uneltele. E nevoie de ele. Să rostim din nou rugăciunile copilăriei, fiecare în limba părinților lui. Să ne plângem morții și... În care bucurie de mâine vom putea uita vreodată lacrimile de astăzi? Să ne regăsim amintirile, gesturile simple ale vieții uitate, curajul și speranța, să ne regăsim pe noi înșine. E dimineață. Să pornim la drum.

Europa Liberă (Emil Hurezeanu): L-am ascultat, așadar, pe scriitorul Iordan Chimet, aflat într-o vizită în Germania Federală și care, acum, se pregătește să se întoarcă la „uneltele” dânsului, în țară. Avem acum un comentariu, un articol în Financial Times.

Europa Liberă (Victor Eskenasy Moroșan): Da, aș vrea să amintesc câteva cuvinte. Despre „lacrimi și cărți” vorbea și John Lloyd, corespondentul Financial Times la București, într-un articol care a apărut astăzi. El descria nenorocirea distrugerii colecțiilor și bibliotecii Centrale Universitare de la București, și intervenția Securității la acest act, ultim act de răzbunare al Ceaușeștilor și amintea, între altele, plânsetele unuia dintre directorii bibliotecii în mulțimea cărților, colecțiilor distruse, printre care se aflau și prime tipărituri din Shakespeare, manuscrise ale lui Rabelais și numeroase ediții rare românești, și scrieri... toate distruse sau inundate complet.

Europa Liberă (Emil Hurezeanu): Ni se comunică acum că Nestor Rateș este pregătit să ne transmită de la Washington, prin satelit, reacții oficiale, reacții de presă, reacții de opinie publică din Statele Unite. Până atunci, în așteptarea derulării acestei benzi, să ascultăm muzică.

Muzica, The Beatles

Europa Liberă (Emil Hurezeanu): Ascultând acest cântec al lui John Lennon și al Beatles-lor de mai acum 20 de ani, mi-am adus aminte de Cornel Chiriac, pentru că eram în România, eram elev de liceu, ascultătorul postului de Radio Europa Liberă, când Cornel Chiriac ne făcea părtași și pe noi, acolo, de această experiență muzicală și politică fundamentală care au fost Beatles-ii. Mi-am adus aminte de Cornel Chiriac, pentru că și el este o victimă. A fost ucis mișelește în 1975, de un cuțit ucigaș. Nici până astăzi nu s-a putut ști, deși toată lumea bănuiește și, probabil, în lumina celor întâmplate în ultimele zile în România, va veni și siguranța, și certitudinea moții lui, probabil. Cornel Chiriac a fost ucis, între altele, și pentru curajul, pentru 31:02 profesionalismul, pentru participarea la problemele românilor, la problemele tinerilor, mai ales, ani în șir la acest microfon. Mi-am adus aminte de Cornel Chiriac, îmi aduc aminte și îmi plec fruntea în semn de omagiu și în memoria colegului nostru Emil Georgescu, străpuns și el de cuțite ucigașe, slujind și el până la capăt acest microfon. Și, de asemenea, ne aducem aminte cu toții de Vlad Georgescu, mort în urmă cu un an, în fața memoriei căruia ne înclinăm. Ni se face acum din nou semn [din regie] este vorba, în sfârșit de Washington, Nestor Rateș.

Europa Liberă, Washington (Nestor Rateș): Interesul pentru România rămâne foarte mare aici, în America, subiectul numărul unu al radioului și televiziunii americane. El este foarte mult și în atenția guvernului american. Președintele Bush, care se găsește în Texas, a vorbit reporterilor despre schimbările din România, exprimând uluirea și respectul pentru ceea ce se întâmplă acolo. EL a spus că grija sa este ca liniștea și libertatea să domnească în România. Deși a repetat părerea că ar fi fost preferabil ca Nicolae și Elena Ceaușescu să fi fost judecați într-un proces mai deschis, el a adăugat că asta a fost treaba românilor. Președintele a mărturisit că a fost mișcat de colindele cântate la televiziunea română - pentru prima oară după atâtea decenii și reluate de o stație de televiziune de aici - care sunt în sine, a apreciat președintele, o declarație dramatică. „Nimeni n-ar fi putut prevedea schimbările care s-au produs în Europa Răsăriteană în ultimul an”, - a spus domnul Bush, adăugând că Statele Unite se bucură de aceste schimbări. Președintele nu a fost întrebat de reporteri despre ajutorul american pentru România, dar alte surse oficiale de aici au precizat că acest ajutor urmează să se ridice la 775.000 $, mâine, când Statele Unite vor trimite la București un mare avion de transport, încărcat cu medicamente și instrumentar medical. De asemenea, o echipă de specialiști americani pleacă în România pentru a contribui la soluționarea diverselor probleme provocate de luptele din ultimele zile, precum și pentru a determina la fața locului ce ajutor umanitar suplimentar ar mai fi necesar din America.

Un amplu efort de ajutorare se desfășoară și la nivelul organizațiilor neguvernamentale americane, de la Crucea Roșie la asociațiile create de românii americani, virtual, în fiecare oraș mare din Statele Unite. Apar anunțuri la televizor și în ziare pentru contribuții particulare la fondurile de asistență. Se precizează adesea că e preferabil să se doneze bani, decât îmbrăcăminte și alte obiecte. De asemenea, s-au format organizații care își propun diverse alte acțiuni: de la furnizarea de cărți și material didactic la sprijinirea copiilor rămași orfani în urma luptelor recente. Vom reveni cu amănunte.

Presa americană dedicată pagini întregi evenimentelor din România, descriind scene din București sau Timișoara, prezentând pe noii conducători, comentând diverse aspecte sau încercând să scruteze viitorul. Aproape toate marile cotidiene americane au inserat astăzi editoriale consacrate schimbărilor din România. Iată ce scrie cunoscutul ziar The Baltimore Sun:

„Poporul român, tiranizat și sleit, a plătit mai scump libertatea decât vecinii săi. Românii au făcut sacrificii, pe care ceilalți est-europeni și le pot doar imagina, pentru a ajunge în același loc. Moții din Timișoara, copii martirizați și trupurile încă neidentificate - au dat supraviețuitorilor această zi a libertății, șansa - și, deocamdată, nu e decât o șansă - șansa unei vieți naționale decente. Sacrificiul lor conferă supraviețuitorilor o răspundere specială. Regimul provizoriu, sub conducerea lui Ion Iliescu, nu trebuie să se cramponeze de putere, ci să demonstreze o adevărată toleranță pentru acei care nu au încredere în el, chiar dacă e nevoie de eficacitate eroică pentru a hrăni și încălzi pe cei în viață”.

Amintind că alegeri libere au fost promise pentru luna aprilie The Baltimore Sun remarcă în continuare: „Până alaltăieri, România nu avea o viață politică. Astăzi, ea are partide care se declară în opoziție față de regimul Frontului Salvării Naționale. Până la Crăciun, țara nu avea nici o presă care să merite încredere. Ea nu dispune de politicieni versați ori de tradiția unei vieți politice, în timp ce armata și Partidului Comunist încearcă să se plaseze la centru, civilii, care au luat parte la lupte, au suspiciuni față de armată și de membrii de partid reciclați. Acest lucru nu înseamnă că alegerile trebuie amânate, ci că ele trebuie ținute și iar ținute odată cu revitalizarea vieții politice, redactarea unei Constituții, întoarcerea exilaților, și alinierea politică a românilor după dorința lor”.

În încheiere, prestigiosul ziar The Baltimore Sun scrie: „În 1900, România era pe locul trei în lume

din punctul de vedere al recoltei de grâu. Sărăcia ei nu este impusă de condiții geografice, ci de politica Ceaușeștilor și a comuniștilor. România are un popor talentat și o moștenire națională forjată sub o presiune străină și internă. Românii au supraviețuit până acum. Iată, au o șansă să recreeze România din nou. Cu bunăvoința întregii lumi, vot trebui să facă acest lucru ei înșiși”.

Cotidianul The Washington Times scrie, la rândul său: „Cu toată bucuria ce a însoțit căderea ultimului regim stalinist din Pactul de la Varșovia, România post revoluționară are în față un drum greu și supraviețuirea libertății ei nu este deloc sigură. În cei 24 de ani aflat la putere, Ceaușescu a distrus societatea civilă în România, guvernând numai cu forțele sale de Securitate. Vărsarea de sânge, ce a fost necesară pentru a zdrobi aceste forțe, va face încă mai dificilă calea României spre o renaștere politică durabilă”.

Citând obiectivele fixate în Programului Frontului Salvării Naționale, între ele: „organizarea de alegeri libere; abolirea rolului conducător al partidului; garantarea drepturilor omului”, ziarul este de părere că „va trebui mai mult decât promisiuni pe hârtie pentru ca aceste angajamente să devină realitate. Occidentul ca și Uniunea Sovietică trebuie să facă ce e necesar pentru ca libertatea ce a sosit în România să rămână acolo”, conchide ziarul.

Vestitul cotidian The New-York Times scrie, la rândul său: „În ciuda vărsării de sânge și suferințelor, sunt motive de speranță. România poate căuta solidaritatea altor țări care pășesc pe același drum. Și în Uniunea Sovietică presa a salutat evenimentele din România ca pe o revoluție, nu contra-revoluție. Privind mai departe, noii conducători de la București și din alte țări pot zări un adevăr interesant. China, care la susținut cu entuziasm pe Ceaușescu și ai cărei conducători nu au spus nimic de masacrele sale de tipul celui din Tienanmen, i-a recunoscut acum pe succesorii săi. Chiar și „durii” de la Pekin admit că calea lor nu a dat rezultate în România”.

Ziarele americane au și ele unele dificultăți de a înțelege și de a accepta judecarea și executarea sumară a Ceaușeștilor. Dar, în cele din urmă, recunosc că va fi fost necesare.

„Pedepsirea rapidă a lui Nicolae și Elena Ceaușescu - scrie The Baltimore Sun, va fi pângărit ziua de Crăciun, va fi fost o tragedie a conceptului de procedură judiciară, dar a fost decisivă. A pus capăt în mare rezistenței. A dat posibilitatea poporului să respire și apus capăt tuturor dubiilor că e vorba de un nou început”.

La rândul său, The New-York Times scrie: „Este greu să simți milă pentru autocratul comunist răspunzător pentru masacrarea poporului său, totuși, justiția sumară este un substitut înșelător pentru domnia legii. Dar sentința definitivă rezultă dintr-o faptă definitivă. Zeci de mii de oameni și-au găsit moartea în luptele de stradă haotice, care acum ar putea să fie oprite de moartea tiranului. Curajoșii revoluționari români trebuie acum să treacă de la răzbunare la reconstrucție”.

Nestor Rateș, Washington.

Europa Liberă (Victor Eskenasy Moroșan): Și adăugăm aici o mică notă din editorialul cotidianului The Miami Herald de astăzi, care tocmai ne-a venit pe teleimprimatoare, și care îl citează pe Emil Cioran: „Tiranii sunt întotdeauna asasinați prea târziu”.

Europa Liberă (Emil Hurezeanu): Suntem informați în acest moment că postul american de știri CNN, precum televiziunea franceză, ieri seară, a transmis astăzi de la București filmul reîntâlnirii dintre Doina Cornea și fiica sa, Ariadna Cornea Combes. Ca unii care am fost alături de amândouă, de mamă și de fiică, atâta timp cât au fost despărțite, ne bucurăm, printre primii, de întâlnirea lor de la București, din România acestor prime ore ale libertății. Acest program de patru ore, acest ultim segment, de patru ore, al emisiunii speciale transmise în direct către România se apropie de sfârșit. Echipa din studioului de la München, alcătuită din: Anca Petrescu, Sandu Greceanu, Victor Morașan; iar în camera de transmisie: Constantin Caragele și colegul nostru vest-german, tehnicianul de sunet, Peter Fischer.

Vă mulțumesc pentru atenție. Până la ora exactă, vă invităm să reascultă - o vom face de fiecare dată cu aceeași încântare - pe Maria Tănase.

Facebook Forum

XS
SM
MD
LG