Acest summit UE special a fost convocat de noul președinte al Consiliului European, Charles Michel, dintr-un motiv foarte simplu: ieșirea Angliei din UE a lăsat o gaură în bugetul comun și se impune o reechilibrare a contribuțiilor și împărțirii resurselor financiare pentru perioada următoare: 2021 - 2027. Odată cu Marea Britanie, au dispărut 13,5 miliarde de euro de la bugetul comun, din care Londra lua înapoi jumătate. Asta înseamnă pierderea a circa 8% din bugetul comun.
Pe de altă parte, aprobarea bugetului comun se face o dată la fiecare șapte ani tocmai pentru a evita asemenea certuri anuale.
Aceasta este de altfel singura temă a summitului, dar negocierile se anunță deja foarte dure, deoarece marilor contribuitori, cum e Germania, li se va cere să contribuie și mai mult. Or, situația politică de acasă îi este defavorabilă coaliției Angelei Merkel.
Trebuie subliniat iarăși că țările UE se împart între contribuitori net și beneficiari net. Beneficiarii net sunt 17 la număr din 27. Contribuitorii net, 10 la număr, sunt toate țările nordice și germanice, cărora li se adaugă Franța și Italia. Scandinavii, Germania, Austria și Olanda mai formează și "clubul zgârciților", al celor care nu vor să dea un euro în plus și care au ținut întotdeauna cu strictețe de pungă. Ba chiar, în interiorul clubului zgârciților există the "Frugal Four", "cei patru frugali": Danemarca, Suedia, Olanda și Austria.
Bugetul UE pe următorii 7 ani, în forma în care este propus actualmente este de o mie de miliarde de euro, ceva mai mult de 100 de miliarde pe an. Economiștii subliniază că bugetul nu este câtuși de puțin mare, deoarece reprezintă abia 1% din PIB-ul european. Comparat cu cheltuielile publice naționale și redus la scară,bugetul este așadar infim. În Franța, de pildă, peste o jumătate din buget se duce pe cheltuielile publice.
Emmanuel Macron ar dori de altfel chiar dublarea bugetului, astfel încât el să se ridice la 2% dacă nu chiar 3% din PIB european. Problema principală este însă aceea că aprobarea bugetului depinde de guvernele și parlamentele naționale, întrucât nu există impozite europene.
Cea mai mare parte a bugetului, circa 60%, se duce în politica agricolă comună și în ajutoarele regionale.
Paradoxul face că ieșirea Marii Britanii din UE stârnise speranța că se va ajunge la o mai mare solidaritate între membri. Tratatele europene au prevăzut de la început transferuri financiare între țările bogate și cele mai sărace. Londra se opunea sistematic acestor transferuri. Se vede că ieșirea Marii Britanii din UE nu a schimbat nimic în absența solidarității.
În schimb, calculele cele mai grijulii arată că România nu va fi afectată și nu va pierde nimic din fondurile la care avea acces și până acum.
Discuțiile se anunță lungi și nu s-a stabilit o oră, ba chiar nici măcar o zi în care ele se vor încheia. Participanților, ba chiar și jurnaliștilor, li s-a cerut să-și aducă haine de schimb.
Facebook Forum