Linkuri accesibilitate

Svetlana Țihanovskaia, liderul opoziției belaruse în exil: „Am subestimat cruzimea regimului” Lukașenko


„Încercăm. Poate în pași mici și nu în modul în care noi înșine am dori să o facem, dar încercăm să facem ceva”, spune liderul opoziției din Belarus, Svetlana Țihanovskaia, despre eforturile ei din exil.

„Desigur, situația mea actuală este epuizantă – fizic, spiritual și psihologic”, spune Svetlana Țihanovskaia într-un interviu exclusiv pentru Current Time pentru a marca doi ani de la alegerile prezidențiale din Belarus din 2020, pe care ea și susținătorii ei cred că le-a câștigat.

„Desigur, uneori ai chef să renunți la o parte din povara responsabilităților. Dar știi că nu poți face asta”, spune Svetlana Țihanovskaia.

La câteva zile după ce alegerile fraudate i-au oferit al șaselea mandat autocratului Alexandr Lukașenko, care conduce țara neîntrerupt din 1994, agenții de securitate au forțat-o pe Țihanovskaia să plece din țară.

De atunci, ea trăiește și lucrează în Lituania, făcând lobby pentru țara ei, pentru ca Occidentul să nu-l recunoască pe Lukașenko și a devenit chipul global al ambițiilor democratice ale țării sale.

„Suntem o organizație politică, așa că purtăm discuții cu politicieni din diferite țări”, a spus ea despre biroul ei din Vilnius.

„Avem o singură agendă – eliberarea prizonierilor politici [în Belarus], organizarea unor noi alegeri, oprirea războiului [în Ucraina] și sprijinirea Ucrainei”, spune ea.

Guvernul lui Lukașenko a susținut invazia masivă rusă a Ucrainei, iar Țihanovskaia consideră că, dacă Ucraina este capabilă să respingă atacul, reacția politică împotriva războiului nepopular din Belarus ar putea fi fatală pentru Lukașenko și „mașinăria represivă enormă a regimului său dictatorial”.

„Rezultatele acelui război le vor oferi Belarusului și belarușilor șansa de a trece la următoarea etapă și de a pune țara pe drumul către democrație”, a declarat ea pentru Current Time, rețeaua în limba rusă condusă de RFE/RL în cooperare cu VOA.

În timp ce i-a lăudat pe „partizanii curajoși și remarcabili” din Belarus, care se opun războiului și pe voluntarii belaruși din Ucraina, care „apără onoarea” ambelor țări, Țihanovskaia a spus că înțelege sentimentul de vinovăție pe care mulți belarușii îl simt în legătură cu războiul, pe care îl consideră „o consecință a tăcerii noastre”, care i-a permis lui Lukașenko să rămână la putere timp de zeci de ani.

În timpul campaniei pentru alegerile prezidențiale din 2020, Țihanovskaia, profesoară și traducătoare fără experiență politică, a ajuns neașteptat pus în prim-planul opoziției democratice din Belarus.

Când soțului ei, popularul blogger Serghei Țihanovski, i s-a interzis să candideze la președinție și, ulterior, a fost arestat, Țihanovskaia i-a preluat misiunea și campania.

Mai târziu, toate campaniile opoziției i s-au alăturat și s-au adunat în jurul candidaturii sale formând o alianță fără precedent, care părea să ofere belarușilor speranțe reale de schimbare pașnică după mai bine de un sfert de secol sub conducerea autoritară a lui Lukașenko.

Când rezultatele alegerilor, confiscate de puterea de la Minsk, l-au arătat pe Lukașenko victorios cu mai mult de 80% din voturi, fapt improbabil și imposibil, sute de mii de belaruși din toată țara au ieșit în stradă, primind replica extrem de violentă a forțelor de securitate.

Mii de oameni au fost bătuți, arestați, torturați și chiar omorâți, iar jurnalişti, activişti şi opozanți ai regimului au fost arestaţi.

Treptat, protestele s-au stins sub atacul violent al guvernului, iar Lukașenko și-a menținut puterea fără a face nicio concesie opoziției.

„În 2020, toată lumea credea că momentul prăbușirii guvernului a sosit, pentru că era imposibil să ignori atât de mulți oameni care protestau și luptau”, spune Țihanovskaia.

„Dar se pare că am subestimat cruzimea regimului și dorința lor de a se agăța de putere prin orice mijloace. Dar era evident pentru toată lumea că nimeni nu mai vrea să trăiască sub acel regim”.

În decembrie 2021, Serghei Țihanovski a fost condamnat la 18 ani de închisoare pentru că ar fi susținut răsturnarea violentă a guvernului.

Țihanovskaia spune că nu a mai auzit de el din clipa în care a fost transferat la închisoare după încheierea procesului său.

„Copiii i-au trimis recent primele scrisori de când a fost mutat în închisoare. Așteptăm răspuns. În curând va fi ziua lui”, a spus ea.

„Sper cu adevărat că oamenii, în special belarușii care au părăsit țara și sunt puțin mai liberi, vor trimite o avalanșă de scrisori”, a adăugat ea.

„Când a fost în arest în timpul procesului său nu i s-au dat scrisorile. Știu că oamenii scriu, scriu mult, dar scrisorile nu le sunt livrate.”

Țihanvoskaia spune că biroul ei continuă să lucreze cu diaspora belarusă, acum extinsă, pentru a se „reorganiza și coordona astfel încât să lucreze nu doar pentru ei înșiși, ci și pentru Belarus, pentru belaruși. Astfel încât activitatea lor să ofere puțin mai multă energie oamenilor care rămân în ţara. Ca să nu fie uitat nimeni”.

„Încercăm”, a adăugat ea. „Poate, cu pași mici și nu în modul în care noi înșine am dori să o facem, dar încercăm să facem ceva. Suntem, însă, destul de restricționați. Nu suntem fizic în Belarus. Nu suntem la putere acolo și nu controlăm poliția. Dar încercăm să facem tot ce putem.”

Ea a adăugat că uneori aude critici că nu face suficient sau că „doarme”.

„Dar, în ciuda acestui lucru, continui să lucrezi”, a insistat ea. „Da, nu poți să faci totul. Nu poți să mergi acolo și să deschizi ușile închisorii. Sunt multe pe care nu le poți face în circumstanțe atât de restrânse. Dar continui să-ți faci treaba”, mai spune Svetlana Țihanovskaia.

Articol scris de Aleh Anufryyenka. Corespondentul RFE/RL, Robert Coalson, a contribuit la această relatare.

XS
SM
MD
LG