Tainele lui Vladimir Putin

„Președinte al Rusiei a devenit omul care, așa cum reiese din biografia lui, a fost educat de apucăturile primitive ale bandelor de hoți și care a fost în plus un complice profesionist al teroriștilor.”

Acum 20 de ani, în primăvara lui 1999, la Kremlin era căutat „succesorul”. Pe 26 martie Vladimir Putin a fost numit secretar al Consiliului de securitate, păstrând în același timp postul de director al FSB. Deja la început de mai Boris Elțin a decis să-i transmită puterea lui Putin. Cine de fapt l-a propulsat? A avut oare Putin protectori sau sponsori influenți, numele cărora nu le cunoaștem nici acum? Redactorul site-ului Putinism, Artur Kruglov, studiază părțile mai puțin cunoscute ale biografiei președintelui Rusiei. În 2018, colegul nostru de la Radio Svoboda, Dmitri Volcek, a discutat cu Artiom Kruglov despre felul în care Putin a ajuns să conducă FSB. Într-un nou interviu publicat de Radio Svoboda cei doi interlocutori discută despre cauzele saltului neașteptat din cariera cinovnicului din Sankt-Petersburg.

Radio Svoboda: În anii 1990 grupările criminale erau mai puternice decât orice politician. Și este puțin probabil ca acestea să nu fie preocupate de cine va deveni „succesorul” la Kremlin…

Artur Kruglov: „Către sfârșitul guvernării lui Elțin în Rusia s-au constituit două grupări criminale organizate mari, de talie internațională, care dispuneau de resurse imense: gruparea Podolsko-Ismailovskaia și gruparea Solnțevskaia. Ambele erau protejate de serviciile speciale, așa că Putin, pentru a deveni președinte, trebuia să se înțeleagă cu ele. Ambele aceste grupări s-au simțit foarte bine în toți acești ani de când la putere este Putin.

Odată cu venirea lui Putin, bandiților din gruparea Ismalovskaia le-a fost dată vama Odințovo, pe unde a fost pus la punct exportul ilegal de armament. Afacerea era protejată de Iuri Zaostrovțev. Afacerea a fost considerată insuficientă și în paralel securiștii și bandiții au mai pus la punct un canal de contrabandă pe direcția inversă – de mobilă din Germania. Schema a ieșit la suprafață din cauza unui conflict dintre două clanuri de securiști, așa-numita afacere a „celor trei balene”. În 2004 Zaostrovțev a fost nevoit să demisioneze – în acel moment el era deja adjunct al directorului FSB. Dar acestea nu a fost pedepsit în niciun fel, evident, iar gruparea Izmailovskaia până acum gestionează vama Odințovo.

Gruparea criminală Podolsk a devenit celebră pentru organizarea afacerii „Landromat”, prin care din Federaţia Rusă au fost scoase și „spălate” cam 50 de miliarde de dolari între anii 2011-2013. Centrul schemei era orașul Podolsk, banca locală Promsberbank, controlată de bandiți. Anume prin Podolsk treceau toate transferurile fictive în străinătate făcute în baza deciziilor judecătoriilor moldovenești, scheme care până în prezent sunt investigate în Europa. Cei din gruparea Podolsk au participat și la așa-numitul „barter columbian” cu care face bani GRU, Direcția principală de spionaj a armatei ruse.”

​Radio Svoboda: În ce constă această schemă?

Artur Kruglov: „Armamentul se vinde cartelurilor și militanților din junglă care se ocupă de droguri. Aceștia plătesc cu cocaină. Când va fi construit Centrul Putin la Sankt-Petersburg acolo va fi o sală specială despre asta. Poate că va fi și o sală „Venezuela”, acolo unde soția lui Maduro este o baroneasă locală a drogurilor, iar cocaina este parte a „dictaturii revoluționare” .”

Radio Svoboda: Recent pe un vas rusesc în Africa au fost arestate 9,5 tone de cocaină, în valoare de peste un miliard de dolari. Și aici este vorba despre „barterul columbian”?

Artur Kruglov: „Acolo era vorba despre Kinahan, un cartel de droguri din Europa, relativ nou, care a apărut la începutul anilor 2000. Un produs comun al columbienilor, al GRU și a unor bande irlandeze. Fondatorul lui este Christy Kinahan, un recidivist irlandez. El este ajutat de fiul lui, Daniel Kinahan. Ambii au locuit multă vreme în Marbella în sudul Spaniei, iar în ultimii ani s-au mutat în Dubai.”

​Radio Svoboda: Cum lucrează acest cartel?

Artur Kruglov: „Ia droguri en-gros de la producători – cocaina din America Latină, hașișul – din Maroc, le aduce în Europa și se ocupă de distribuție. Dă partide spre realizare mafiei din Marsilia și celei napolitane, familiei Adams din Londra. În plus, Kinahan este un jucător important pe piața neagră a armamentului.

Forța armată a cartelului sunt gangsterii irlandezi. Aceștia își au reședința la Dublin, în Irlanda, și în Costa del sol din sudul Spaniei. Acolo exact pe celălalt mal este Maroc, un punct de tranzit major. Capii cartelului, tatăl și fiul Kinahan, locuiesc în Dubai și gărzile lor de corp sunt veterani ai GRU – în irlandezii lor ei au mai puțină încredere. Presa occidentală scrie că Christy Kinahan chiar a învățat limba rusă pentru a comunica mai ușor cu colegii.”

Radio Svoboda: Care mai este rolul GRU, în afară de asigurarea securității personale a boșilor cartelului?

Artur Kruglov: „Livrarea de armament, ajutorul în „spălarea” câștigului. Gruparea Podolsk-Ismailovskaia este numai bună în aceste scopuri, este gruparea criminală organizată de pe lângă serviciile speciale ale lui Putin.”

​Radio Svoboda: Și ce implicare au avut rușii în cazul vasului Eser, care transporta cocaină?

Artur Kruglov: „În general, de transportul drogurilor pe mare pentru Kinahan se ocupă turcii, bandiții turci. Aceasta este specializarea lor istorică. Eu nu cred că marinarii ruși de pe vasul respectiv sunt din cartel. În Rusia sunt mulți marinari ai flotei comerciale, de lucru nu este și ei se angajează pe vase care transportă containere în apele sudice.”

​Radio Svoboda: În legătură cu operațiunile GRU este amintit în permanență în ultimul timp numele lui Evgheni Prigojin, „bucătarul lui Putin”. Cum s-a împrietenit Putin cu Prigojin și de ce acest om are astfel de posibilități neordinare?

Artur Kruglov: „În jargonul rusesc există un verb nou – „a fronta”. Adică a lucra în calitate de front-man – a crea aparența că afacerea este a ta, acoperindu-i astfel pe proprietarii reali. Păi iată, Prigojin este front-man-ul lui Putin.

Prigojin este un hoț de apartamente și de autocare pe autostrăzi, care și-a petrecut tinerețea în închisoare. În anii 1990 el a aderat la gruparea criminală a lui Mișa Kutaiski din Sankt-Petersburg. Era responsabil de niște magazine. Apoi a devenit cârciumar, a deschis câteva restaurante, pe banii lui Mișa. Apoi l-a dat în gât pe Mișa. Se întâmpla prin anul 2001. Mișa l-a amenințat, dar Prigojin a trecut sub protectoratul lui Roman Țepov, o autoritate criminală, vechi prieten cu Putin și Zolotov.

La începutul anilor 2000 Roma era pe cal. Dacă anterior era o autoritate criminală și moderator de conflicte de nivel orășenesc, atunci acum, împreună cu Putin, a ieșit la nivel național. El avea cumpărat tot Ministerul de Interne din nord-vestul Rusiei.

Țepov organiza practic deschis asasinate. De exemplu, în 2003 a fost ucis Ruslan Koliak, șeful grupării criminale Tambov. Și toată afacerea lui și activele au trecut la Roma Țepov. În unul din interviuri, acesta a confirmat practic cu text deschis complicitatea lui la acest asasinat – a zis că „da, eu cu Koliak am avut un conflict, iar despre asasinarea lui am aflat primul, înaintea presei și a rapoartelor miliției…” O aluzie destul de transparentă.

Deci, Prigojin a făcut o miză corectă, când a mers sub protectoratul lui Țepov și a lui Zolotov.”

Radio Svoboda: Dar Țepov a fost omorât în septembrie 2004?

Artur Kruglov: „Prigojin la acel moment deja făcea parte din cercul apropiaților lui Putin. În plus, chiar dacă Țepov a fost otrăvit (simptomele spun că ar fi poloniu), Zolotov a rămas și a mai fost mult timp șef al pazei personale a lui Putin. Ei aveau un tandem de nedespărțit - Țepov-Zolotov. Apropo, în perioada în care Țepov se ocupa deosebit de activ de banditism, în anii 2003-2004, a crescut brusc bunăstarea lui Zolotov – au apărut castele, toate rudele au devenit multimilionari.”

Radio Svoboda: În martie 2000, înainte de alegerea lui Putin, a apărut un articol al Marinei Salie, „Putin – președinte al oligarhiei corupte”. Marina Salie, fost deputat în Consiliului orășenesc din Sankt-Petersburg, care a cercetat activitatea lui Putin de la Primărie în mandatul lui Sobciak, cerea ca acesta să nu fie admis la putere…

​Artur Kruglov: „Ea avea dreptate, chiar dacă a investigat doar un singur episod din activitatea lui Putin în anii 1990 – afacerea „Materie primă în schimbul alimentelor”. Ea nu știa lucrurile pe care le știm noi azi: detalii ale privatizării portului maritim, unde Putin a împărțit veniturile cu bandiții; privatizarea stațiilor de alimentare și a bazelor petroliere, pe care Putin le-a dat grupării organizate Tambov.

Ea nu știa nici despre tranzitul de cocaină prin port, lucru despre care s-a spus la procesul de judecată în cazul Litvinenko. Nu știa nici despre cazul firmei SPAG, o companie ruso-germană care spăla în Sankt-Petersburg banii cartelului „Kali”. Și apropo, SPAG a fost creată tot de Putin împreună cu Vladimir Smirnov – primul președinte al cooperativei „Ozero”. Nu știa Marina Salie nici despre „cazul trustului 20” – un dosar penal din 1999 despre furturile de ani de zile de bani bugetari în primăria lui Sobciak, unde figura și Putin.

Salie a investigat doar o singură schemă ilegală cu materie primă din 1992. Dar asta i-a fost suficient pentru a-și face o impresie despre Putin. De facto, de la Marina Salie a început „putinologia” – munca cercetătorilor de scriere a biografiei reale (nu a celei inventate de propagandă) a dlui Putin.”

Radio Svoboda: În februarie se împlinesc 27 de ani de la prezentarea raportului Marinei Salie despre această afacere - „Materie primă în schimbul alimentelor”. Astăzi, este totul clar în mecanismele acestor scheme și în privința beneficiarilor? A rămas vreunul dintre ei în apropierea lui Putin?

Artur Kruglov: „În primul rând, trebuie să spun că datorită Marinei Salie știm cu exactitate cu ce se ocupa Putin la momentul destrămării URSS, pe care îl regretă atât de mult acum, numind-o „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului 20”.

În momentul agoniei URSS (la sfârșitul lunii decembrie 1991 și primele zile ale anului 1992) Putin și complicii lui din Comitetul pentru afaceri externe al primăriei lui Sobciak dădeau pe bandă rulantă licențe pentru exportul materiei prime din rezervele de stat.

Licențele erau eliberate unor firme dubioase sub pretextul că trebuie vândută materia primă în străinătate și cumpărate alimente pentru orașul care era în prag de foame – în Sankt-Petersburgul sfârșitului anului 1991 erau rânduri la pâine, ca în timpul blocadei din perioada războiului. Licențele au fost eliberate, materia primă a fost exportată, iar banii, după cum se știe, au fost furați. Asta a primit denumirea frauda „Materie primă contra alimente.”

Radio Svoboda: Ați comparat în unul din articole acțiunile lui Putin cu cele ale hoților care fură din morminte sau atunci când au loc tot felul de catastrofe.

Artur Kruglov: „Dar cum se numesc oamenii care în momentele de vacuum de putere sau de război jefuiesc depozitele, magazinele, conaționalii care stau în rând după alimente? Sunt jefuitori. Și Putin era un jefuitor în momentul destrămării URSS. Jefuia depozite.”

Radio Svoboda: Cum au evoluat lucrurile mai departe?

Artur Kruglov: „Deja pe 10 ianuarie 1992 deputații Consiliului orășenesc au început să bată alarma, au creat comisia Marinei Salie pentru investigarea activității furtunoase a lui Vladimir Vladimirovici. Pe 23 februarie 1992 Comisia și-a prezentat raportul, unde a cerut ca Putin să fie demis din funcție pentru hoție, iar dosarul să fie transmis procuraturii. Raportul Salie a fost de asemenea transmis presei, în martie despre el a scris Novaia Gazeta și un șir de alte publicații. S-a iscat un mare scandal.

Însă Sobciak și-a pus în funcțiune toate relațiile de la Kremlin, de pe lângă Elțin, pentru ca dosarul să nu ia amploare. În plus, în raportul Salie, a ieșit la iveală corespondența dintre Putin și oficiali de la Moscova – premierul Gaidar, Aven (ministrul al comerțului extern pe atunci, acum proprietar al Alfa-Bank).

Din această corespondență reieșea că acțiunile lui Putin au fost în mare parte aprobate de Moscova, autoritățile de acolo erau la curent cu eliberarea de licențe. Și având în vedere că în final au fost furați peste 100 milioane de dolari, suspiciunile puteau ajunge să planeze și asupra lui Aven și Gaidar. Și în final Moscova și Sobciak au preferat să mușamalizeze acest caz.”

​Radio Svoboda: Au mai rămas pete albe în investigarea fraudei „Materie primă în schimbul alimentelor”?

Artur Kruglov: „Acolo sunt până în prezent multe lucruri neclare. De exemplu, au dispărut 150 de mii de tone de produse petroliere. Putin i-a dat licența pentru exportul acestora unei oarecare firme „Nevski Dom”, care apoi a dispărut. Judecând după documente, produsele petroliere au plecat în Anglia de la combinatul de prelucrare a produselor petroliere din Kiriși, contra unei sume de „doar” puțin peste 30 milioane de dolari.

Să privim mai atent detaliile. Exportul combinatului de prelucrare a produselor petroliere din Kiriși în 1992 și în general în anii 1990 era controlat de un grup foarte restrâns de oameni în frunte cu Timcenko.

Mai departe, firma Nevski Dom, proprietarii acesteia nu au fost găsiți. Erau suspiciuni că ar fi vorba despre Smirnov din cooperativa Ozero, contabilul grupării organizate Tambov, dar versiunea nu a putut fi confirmată.

În schimb omul care semna documentele din partea firmei Nevski Dom și apărea ca director adjunct este un personaj foarte real, cunoscut în cercurile rusești – Vitenberg Vladimir Mihailovici. În perioada sovietică a fost ofițer de investigații penale, care apoi a trecut în brigada lui Ruslan Koliak. Koliak este membru al grupării Tambov. Adică produsele petroliere au fost exportate de Putin, Timcenko și gașca lor.”

​Radio Svoboda: Dar care a fost povestea cu înlocuirea firmei căreia Putin i-a dat licența pentru exportul produselor petroliere? Pentru că la început în loc de Nevski Dom licența trebuia să ajungă la altă firmă, una moscovită?

Artur Kruglov: „La început într-adevăr se planifica că cele 150 de mii de tone de petrol vor fi exportate în străinătate de cei din Moscova. Dar apoi lucrurile s-au schimbat și Putin a dat licența firmei din Petersburg.”

Radio Svoboda: Cine erau moscoviții despre care vorbiți?

Artur Kruglov: „Cei din gruparea Solnțevskaia. Grigori Miroșnik, coleg al autorității criminale Moghilevici, numit și Seva. Mai întâi Putin s-a înțeles să dea acest export firmei lui Miroșnik. Firma se numea „InterComȚentr Formula-7”. Dar apoi totul a fost transmis firmei Nevski Dom.”

Radio Svoboda: Dar cine este acest Semion Moghilevici? FBI îl numea „boss-ul boșilor mafiei rusești”. În ce mod oamenii lui au apărut în frauda „Materie primă contra alimente”? Moghilevici are vreo legătură cu Putin?

Artur Kruglov: „Atunci când se vorbește despre gruparea organizată Solnțevskaia, unii își imaginează că e doar o bandă de băieți de cartier cu mușchi, dintr-o suburbie a Moscovei, care adunau dijma de la comercianții din Moscova și își reglau conturile în Moscova anilor 1990.

Nu sunt mulți cei care știu că în anii 1990 gruparea avea două baze teritoriale – la Moscova și la Budapesta. În Ungaria din 1990 lucra „filiala internațională a grupării criminale Solnțevskaia”, condusă de autoritatea criminală Moghilevici. Și această filială internațională era girată de Direcția principală numărul unu a KGB-ului, iar apoi – de Serviciul de informații externe.”

​Radio Svoboda: Serviciul de informații externe este succesorul Direcției principale numărul unu a KGB-ului după destrămarea URSS…

​Artur Kruglov: „Da. Și au moștenit și bandiții din subordine. La filiala din Budapesta mergea cu spor comerțul cu armament – rămăseseră munți întregi după destrămarea URSS. Prin intermediul grupării Solnțevskaia cekiștii și generalii vindeau armament lumii întregi.

În raportul FBI, numit Organizația lui Semion Moghilevici, din 1996, filiala din Budapesta a grupării Solnțevskaia este calificată drept platforma cea mai mare de comerț ilegal cu arme în Europa de Est. Ulterior, Moghilevici într-adevăr a primit din partea FBI titulatura de „boss-ul boșilor mafiei rusești”, a fost în top 10 cei mai căutați criminali. Seva este boss-ul mafiei grupării Solnțevskaia, unul dintre fondatorii acesteia.

În plus, prin „filiala” creată de Seva în Ungaria în anii 1990 treceau fluxurile de contrabandă din Europa în Federaţia Rusă – vodka Rasputin, spirtul Royal, țigările „preferențiale” ale Bisericii ortodoxe ruse. Preferințele au fost obținute de Kiril, viitorul patriarh, pe atunci șef al Departamentului de relații externe bisericești. Tot importul în baza preferințelor acordate bisericii era operat de firma Nika de pe lângă Departamentul de relații externe bisericești, firmă care era controlată de gruparea criminală Solnțevskaia.”

Radio Svoboda: Patriarhul Kiril avea afaceri cu cei din Solnțevskaia?!

​Artur Kruglov: „Păi, el a lucrat toată viața pentru Direcția principală numărul unu din cadrul KGB, „Agentul Mihailov”.

Radio Svoboda: Cât timp a existat filiala grupării organizate Solnțevskaia de la Budapesta?

Artur Kruglov: „Cam din 1990 până în 1999. În 1999 sub presiunea FBI Moghilevici a fost nevoit să-și închidă taraba și să revină în Rusia.”

Radio Svoboda: Putin îl cunoaște personal pe Moghilevici?

Artur Kruglov: „Litvinenko susținea că ei se cunosc din 1993, când Seva a vizitat Petersburgul. Adică la momentul fraudei „Materie primă contra alimente” ei nu se cunoșteau. Cel mai probabil, lui Putin i s-a recomandat de către colegii din KGB să lucreze cu Moghilevici.”

Radio Svoboda: Ce informații au existat cu privire la relația dintre Putin și Moghilevici în „benzile lui Melnicenko”?

Artur Kruglov: „În anul 2000 a fugit în Occident un ofițer al pazei personale a președintelui ucrainean Kucima. Și a scos benzile cu interceptările pe care le-a făcut în secret în cabinetul acestuia. Scandalul cel mai mare a fost legat de faptul că în acele înregistrări Kucima de facto a comandat asasinarea jurnalistului Gongadze, care îi era indezirabil. Toată lumea a observat asta.

Însă apoi toate aceste convorbiri de ore în șir din cabinetul lui au fost descifrate integral și au fost descoperite multe alte lucruri interesante. Acolo sunt câteva episoade, din februarie 2000, când Kucima și șefii instituțiilor de forță de atunci discută careva afaceri cu Moghilevici.

În una din discuții, publicată de mai multe ori în presă, șeful Serviciului de securitate Derkaci îi spune lui Kucima și că „și Vova Putin tot îl știe pe Seva, ei au relații personale bune încă din Leningrad”. Mai spune și că Putin l-a găzduit pe Moghilevici după plecarea din Ungaria. Că în mandatul lui Putin Seva s-a mutat la Moscova, a cumpărat o vilă în Snegiri și e foarte mulțumit de viață. Iar la scurt timp a urmat o altă discuție dintre Kucima și Smeșko, unde șeful Serviciului de informații militare Smeșko se plânge că Serviciul ucrainean de securitate este cumpărat de Seva până în măduva oaselor, iar însuși Moghilevici face parte din „nomenclatura Direcției principale numărul unu a KGB”. Da, astfel de discuții sincere purtau ei în cabinetul lui Kucima.”

Radio Svoboda: În 1996 Sobciak a pierdut alegerile pentru primăria din Sankt-Petersburg și astfel și Putin și-a pierdut funcția din primărie. Există o legendă care spune că Putin după asta și-a pierdut toate sursele de existență și chiar avea de gând să lucreze ca taximetrist. Ce s-a întâmplat cu adevărat?

Artur Kruglov: „Da, există o astfel de legendă, că el ar fi fost dat la o parte de la treucă, că ar fi căzut în depresie, că a stat la vila lui Mișa Kutaiski și se pregătea să lucreze taximetrist. Sincer, nu prea cred în asta. Putin a lucrat la primăria lui Sobciak cinci ani, între 1991 și 1996. Cinci ani de fraude și scheme de corupție – materie primă, cazinouri, SPAG, împărțirea portului și a bazelor petroliere. Și el nu uita de propriile lui interese în nicio tranzacție. Nu cred că în 1996 el a rămas fără „surse de existență”. Plus că și de lucru și-a găsit repede, în doar câteva luni a fost chemat la Moscova, în administrația lui Elțin, pentru o funcție înaltă. De se să fie trist?”

Radio Svoboda: Putinologia sugerează uneori subiecte uimitoare. Datorită articolului Dvs. am aflat cu mirare că tatăl lui Putin i-a scos ochiul mamei lui cu furca. Cum s-a putut întâmpla așa ceva?

​Artur Kruglov: „Tatăl lui Putin se deosebea, cum s-ar spune acum, printr-un comportament deviant accentuat – crize de agresivitate fără a ține cont de posibilele consecințe. A venit odată la fata care îi plăcea, nimeni nu era acasă, dar ea nu l-a lăsat să intre în curte. Atunci el a luat furca și a început să rupă poarta. Și din întâmplare printre două scânduri din gard i-a nimerit cu furca în ochi. Era cât pe ce să o omoare. Fata a fost dusă la spital, i s-a pus un ochi de sticlă, iar rudele i-au pus condiția – „acum, dragul nostru, ia și te însoară, că de altfel te dăm la miliție și vei face pușcărie pentru vătămare corporală gravă”. Astfel tatăl lui Putin s-a însurat cu mama lui. O lovitură neatentă cu furca. De fapt această istorie e cunoscută demult, a fost povestită jurnaliștilor de consătenii părinților lui Putin încă acum 15 ani.”

Radio Svoboda: Ce se poate spune în general despre părinții lui Putin și despre perioada de la începutul vieții lui? Ce influență a avut aceasta asupra viitorului președinte al Federaţiei Ruse?

​Artur Kruglov: „Dacă pe scurt, un gri absolut. E puțin probabil ca părinții să fi exercitat asupra lui influențe intelectuale sau culturale – ei pur și simplu nu aveau ce să-i ofere din acest punct de vedere. Probabil, atunci când el spune că „străzile din Leningrad m-au învățat”, nu este o figură de stil. Anume acolo el s-a format ca personalitate. În mediul suburban de cartier.

Diploma Universității din Leningrad pe care ar fi primit-o este de asemenea o ficțiune – el a fost primit acolo pe linia școlii sportive, fiind protejat de antrenorul lui, care era și autoritate criminală, dar avea și relații extinse. Este vorba despre Leonid Usviațov, numit și Lionia Sportivul.

Apoi a urmat KGB-ul. Cum a spus Berezovski, locul unde oamenii erau învățați cum să comită crime și li se spunea că acestea nu sunt de fapt crime.

Aș atrage o atenție deosebită perioadei Dresda. Acolo el executa misiuni inclusiv din partea diviziei „S” a Direcției principale numărul unu, care țineau de spionaj ilegal. În particular, era omul de legătură dintre KGB și teroriștii Fracțiunii armatei roșii, care făceau pregătire în RDG și apoi executau atacuri teroriste în Germania de vest. Asta i-a dezvoltat și mai mult cinismul și psihologia amorală de hăitaș care i-a fost cultivată mai devreme în mediul suburban pe de străzile Leningradului. Președinte al Rusiei a devenit omul care, așa cum reiese din biografia lui, a fost educat de apucăturile primitive ale bandelor de hoți și care a fost în plus un complice profesionist al teroriștilor.”

Radio Svoboda: În unul din articolele Dvs. ați scris că în RDG Putin a fost omul de legătură a lui Dietmar Klodo, terorist internațional și coleg al lui Karlos Șakal. Klodo a povestit despre asta?

Artur Kruglov: „Da. Klodo trăiește azi în Germania, este la pensie, a ispășit pedeapsa, a păstrat tăcerea multă vreme, dar în 2013 a vorbit despre unele detalii ale relației sale cu Putin.”

Radio Svoboda: Istoricul Alexandr Ianov, prognozele căruia adesea se îndeplinesc, a scris un articol despre o de-putinizare inevitabilă. Dar este vorba despre o perspectivă îndepărtată. Dar la ce evoluții ne putem aștepta în Rusia în viitorul apropiat?

Artur Kruglov: „Cred că la nimic bun. 10 ani de stagnare a PIB-ului – din 2008 economia nu mai crește, salarii mizere, ca în țările lumii a treia, lifturi sociale nu există, mortalitatea depășește natalitatea. Numărul de spitale s-a redus de două ori, până la nivelul anului 1932. Sistemul politic jalnic de tipul celor din Asia centrală sau Haiti de pe vremurile tătucăi Duvalier. În schimb prosperă cekiștii, criminalii, oligarhia coruptă. Plus cutia de zombare – debilizorul, care funcționează 24 de ore. Un tablou deloc vesel.”