Un fotojurnalist care a lucrat în Afganistan în timpul guvernării talibanilor din anii 1996-2001 spune că noua regulă impusă de regim – interzicerea imaginilor făpturilor vii – este, în ziua de azi, nefezabilă.

Jurnalistul afgan, care a cerut să îi fie protejată identitatea ca să poată să lucreze în continuare în țară, își amintește că, în anii 1990, „fotografiile erau complet interzise. Talibanii le interziseseră. Chiar și când mergeai la o conferință de presă, ți se spunea «fără poze»”.

Însă, în timpul primei perioade talibane, în care pedepsele puteau fi mari chiar pentru vini minore, fotografierea oamenilor era încă un eveniment obișnuit și riscant pentru fotojurnalist și grupul număr mic de compatrioți afgani care lucra pentru agențiile de știri occidentale.

„Aveam camere foto mici și, când mergeam să facem reportaje, mergeam undeva unde nu mai erau talibani, făceam una sau două fotografii, apoi plecam repede”, spune el. „Era ca o „fotografie furată”.

În timpul primei ere talibane, spune el, cei câțiva fotojurnaliști locali „procesau filmele folosind substanțe chimice. Era foarte complicat”. Astăzi, însă, „toată lumea are un telefon; totul este digital”

În plus, afirmă jurnalistul, „talibani înșiși adoră să se uite pe Facebook. Folosesc WhatsApp. Va fi foarte, foarte greu să oprești așa ceva”, atâta vreme cât noua generație de talibani „a crescut cu internet”.

Fotograful povestește că a fost reținut de mai multe ori, în timpul primului regim taliban, pentru că a făcut poze.

Unul dintre colegii lui a fost aruncat în închisoare pentru o noapte după ce a pozat un bărbat care s-a dovedit a fi un extremist străin dintr-un stat arab, care a sărit să-l rețină pe fotograf și să-l ducă la poliția talibană a „viciilor și virtuților”.

Se pare că, în anii 90, unii dintre liderii talibani au închis ochii la interdicția privind imaginile cu ființe vii.

„Fotografiile mele au fost tipărite de multe ori într-un ziar pakistanez, iar a doua zi ziarul era trimis din Pakistan la [ambasada pakistaneză din] Kabul”, spune fotojurnalistul. „Talibanii ar fi putut să mă sune și să mă întrebe: «De ce ai făcut o fotografie?». Dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată”.

Dar, adaugă el, „pe teren, nu era absolut deloc permis să faci fotografii”.

Pentru oamenii obișnuiți, divertismentul ilicit în anii 1990 era o experiență, deși stresantă, obișnuită.

„Oamenii se uitau la televizor și ascultau casete cu muzică, dar foarte în secret. Stăteau în subsol sau undeva și închideau complet fereastra”, își amintește el.

Fotojurnalistul spune că a doua conducere a regimului taliban pare relativ blândă în comparație cu prima, dar „încetul cu încetul, mirosul – mirosul rău – revine”. El face referire la închiderea recentă a posturilor de televiziune din nordul Afganistanului pentru că au difuzat imagini cu oameni.

Liderii talibani din orașul fondator al grupării, Kandahar, sunt „foarte extremiști”, spune el, deși unii au fost schimbați, fără îndoială, de ceea ce au văzut despre prosperitatea din lumea exterioară – ceva ce prima generație de lideri talibani nu a experimentat niciodată.

„În ultimii ani, acești talibani au fost în Qatar, Iran, Pakistan, India și au văzut cât de frumoasă este lumea din afara Afganistanului. Când [fondatorul talibanilor] Mullah Omar a preluat puterea [în 1996], au venit direct din madrasa și au cucerit Kabulul, dar după războiul civil a fost complet distrus – fără televizoare, fără nimic.”

De data aceasta, spune fotojurnalistul, „talibanii au primit un Kabul frumos, cu construcții, mașini frumoase, restaurante, clădiri. Totul superior față de ceea ce au văzut talibanii din trecut”.

Articol publicat inițial pe rferl.org

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.